Octavian Paler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Octavian Paler
Date personale
Născut2 iulie 1926
Lisa, jud. Făgăraș
Decedat (80 de ani)
București
NaționalitateFlag of Romania.svg român
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, jurnalist, eseist
Partid politicPartidul Comunist Român  Modificați la Wikidata
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1958-2007
Specie literarăpoezie, eseu
Operă de debutUmbra cuvintelor
Note
PremiiOrdinul național „Steaua României”  Modificați la Wikidata

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiul lui Alexandru și al Anei, Paler a urmat școala primară în satul natal, în anul 1937, după care a fost admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, a avut o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și a fost obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele filosofie, latină, elină.

În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă.[2] În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București.

Între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În 1964 a fost timp de trei luni corespondent Agerpres la Roma.

Căsătorit în anul 1951, are un fiu, care a absolvit cursurile universitare (ASE- Facultatea de Comerț Exterior) în anul 1979.[necesită citare]

A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Următoarele activități erau în cadrul statului comunist puternic politizate.

Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale și de critica la adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I se stabilește domiciliul forțat și i se interzic diferite activitați în lumea artistică.[3]

Activitatea civică după 1989[modificare | modificare sursă]

După evenimentele din decembrie '89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești.

A realizat un film de televiziune dedicat satului natal, Lisa.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

  • Umbra cuvintelor, 1970
  • Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), 1972
  • Drumuri prin memorie II (Italia), 1974
  • Mitologii subiective, 1975, (ed. II, 1976)
  • Apărarea lui Galilei, 1978, (versiune noua, 1997)
  • Scrisori imaginare, 1979, (ed. II, 1992; ed. III, 1998)
  • Caminante, 1980
  • Viața pe un peron, 1981, (ed. II, 1991)
  • Polemici cordiale, 1983
  • Un om norocos, 1984 [4]
  • Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, 1986, ed. Cartea Romaneasca
  • Viața ca o coridă, 1987
  • Don Quijote în est, 1993
  • Rugați-vă să nu vă crească aripi, 1994
  • Vremea intrebărilor, 1995
  • Aventuri solitare, 1996
  • Deșertul pentru totdeauna, 2001
  • Autoportret într-o oglindă spartă, 2004
  • Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, (intitulat initial Un muzeu in labirint), 2005, editura Albatros
  • Caminante. Jurnal și contrajurnal mexican, 2005, ediția a doua, adăugită, editura Albatros
  • Calomnii mitologice, 2007, editura Historia[5]
  • Convorbiri cu Octavian Paler (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007, editura Corint[6]
  • Poeme, 2008, ed. Semne-Artemis
  • Rugați-vă să nu vă crească aripi, 2010

Deseori i se atribuie un text de largă circulație în „samizdat”-ul internautic, și anume „Interviu cu Dumnezeu”. În repetate rânduri, Octavian Paler a negat paternitatea acestui text.[necesită citare]

În 2008, editura Polirom a demarat seria de autor „Octavian Paler”.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Leben auf einem Bahnsteig. Versiunea germană de Ewalt Zweyer a romanului Viața pe un peron, Editura Kriterion, București, 1994
  • Život na nástupišti. Versiunea cehă de Jindřich Vacek a romanului Viața pe un peron, Editura Mladá fronta, Praga, 2009
  • Polémiques cordiales – traducerea franceză (traducător Alain Paruit), Editura Kriterion, București, 1991

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Uniuniii Scriitorilor din România (1972) pentru Drumuri prin memorie. Egipt. Grecia
  • Premiul Uniuniii Scriitorilor din România (1980) pentru Caminante
  • Premiul Academiei Române pentru Apărarea lui Galilei, 1978
  • Opera Omnia a Uniunii Scriitorilor din România, 2005
  • Steaua României”, în grad de cavaler, 2003

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • În memoria lui Octavian Paler, o stradă din Făgăraș a primit numele său: strada Octavian Paler.
  • Scoala din satul lui Octavian Paler, Lisa, ii poarta numele
  • Biblioteca municipala din Faragas ii poarta, si ea, numele.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „Promoția 1945”. Accesat în . 
  3. ^ „Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler”.  amosnews.ro, 7 Mai 2007
  4. ^ CRONICA LITERARA / Monstrii din azilul de batrâni, 25 februarie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  5. ^ Ultimul Paler, 28 martie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
  6. ^ Convorbiri cu Octavian Paler, 8 iunie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Octavian Paler.

Interviuri