Octavian Paler
| Octavian Paler | |
 Octavian Paler | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 2 iulie 1926 Lisa, jud. Făgăraș |
| Decedat | (80 de ani) București |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic)  |
| Naționalitate |  român |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet, jurnalist, eseist |
| Limbi vorbite | limba română[1] |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
| Studii | Universitatea din București Colegiul Național „Radu Negru” din Făgăraș |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1958-2007 |
| Specie literară | poezie, eseu |
| Operă de debut | Umbra cuvintelor |
| Note | |
| Premii | Ordinul național „Steaua României” |
Modifică date / text  | |
Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Fiul lui Alexandru și al Anei, Paler a urmat școala primară în satul natal, în anul 1937, după care a fost admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o săptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, a avut o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și a fost obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele filosofie, latină, elină.
În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă.[2] În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București.
După absolvire, este recomandat de Tudor Vianu pentru a rămâne asistent la Catedra de estetică, dar declină propunerea și se angajează la Radiodifuziunea Română.[3]
Între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În 1964 a fost timp de trei luni corespondent Agerpres la Roma.
A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.
Activitatea politică[modificare | modificare sursă]
Următoarele activități erau în cadrul statului comunist puternic politizate.
- 1965–1970: Vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune
- 1976: Președinte al Consiliului Ziariștilor
- 1970–1983: Redactor-șef al cotidianului central România Liberă
- 1974–1979: Membru supleant al Comitetul Central al Partidului Comunist Român
- 1980–1985: Deputat de Vaslui în Marea Adunare Națională, Parlamentul monocameral al României comuniste
Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale și de critica la adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I se stabilește domiciliul forțat și i se interzic diferite activitați în lumea artistică.[4]
Activitatea civică după 1989[modificare | modificare sursă]
După evenimentele din decembrie '89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste.[necesită citare] Devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești.
A realizat un film de televiziune dedicat satului natal, Lisa.
Activitatea literară[modificare | modificare sursă]
- Umbra cuvintelor, 1970
- Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), 1972
- Drumuri prin memorie II (Italia), 1974
- Mitologii subiective, 1975, (ed. II, 1976)
- Apărarea lui Galilei, 1978, (versiune noua, 1997)
- Scrisori imaginare, 1979, (ed. II, 1992; ed. III, 1998)
- Caminante, 1980
- Viața pe un peron, 1981, (ed. II, 1991)
- Polemici cordiale, 1983
- Un om norocos, 1984 [5]
- Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, 1986, ed. Cartea Romaneasca
- Viața ca o coridă, 1987
- Don Quijote în est, 1993
- Rugați-vă să nu vă crească aripi, 1994
- Vremea întrebărilor, 1995
- Aventuri solitare, 1996
- Deșertul pentru totdeauna, 2001
- Autoportret într-o oglindă spartă, 2004
- Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, (intitulat initial Un muzeu in labirint), 2005, editura Albatros
- Caminante. Jurnal și contrajurnal mexican, 2005, ediția a doua, adăugită, editura Albatros
- Calomnii mitologice, 2007, editura Historia[6]
- Convorbiri cu Octavian Paler (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007, editura Corint[7]
- Poeme, 2008, ed. Semne-Artemis
- Rugați-vă să nu vă crească aripi, 2010
Deseori i se atribuie un text de largă circulație în „samizdat”-ul internautic, și anume „Interviu cu Dumnezeu”. În repetate rânduri, Octavian Paler a negat paternitatea acestui text.[necesită citare]
În 2008, editura Polirom a demarat seria de autor „Octavian Paler”.
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Leben auf einem Bahnsteig. Versiunea germană de Ewalt Zweyer a romanului Viața pe un peron, Editura Kriterion, București, 1994
- Život na nástupišti. Versiunea cehă de Jindřich Vacek a romanului Viața pe un peron, Editura Mladá fronta, Praga, 2009
- Polémiques cordiales – traducerea franceză (traducător Alain Paruit), Editura Kriterion, București, 1991
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1972) pentru Drumuri prin memorie. Egipt. Grecia
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1980) pentru Caminante
- Premiul Academiei Române pentru Apărarea lui Galilei, 1978
- Opera Omnia a Uniunii Scriitorilor din România, 2005
- Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[8]
- Ordinul național „Steaua României”, în grad de cavaler, 2003
In memoriam[modificare | modificare sursă]
- În memoria lui Octavian Paler, o stradă din Făgăraș a primit numele său: strada Octavian Paler.
- Școala din satul lui Octavian Paler, Lisa, îi poartă numele.
- Biblioteca municipală din Făgăraș îi poartă, și ea, numele.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Promoția 1945”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Paler, Octavian (). Autoportret într-o oglindă spartă. Polirom. p. 4.
- ^ „Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler”. amosnews.ro, 7 mai 2007
- ^ CRONICA LITERARA / Monstrii din azilul de batrâni, 25 februarie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
- ^ Ultimul Paler, 28 martie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
- ^ Convorbiri cu Octavian Paler, 8 iunie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 20.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- www.octavianpaler.ro - Site in memoria maestrului Paler]
- Octavian Paler, compendium.ro
- Avem timp de Octavian Paler, poezie.ro
- Viața pe un peron roman Octavian Paler Arhivat în , la Wayback Machine., aporia.ro
- Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler, 7 mai 2007, Amos News
- Paler, între a face și a îndura istoria[nefuncțională], 28 septembrie 2009, Serban Cionoff, Jurnalul Național
- Scriitorul Octavian Paler, autoportret la 80 de ani, 2 iulie 2006, Evenimentul zilei
- Marius Mihet, Savoarea observației ratate, In: România literară, nr. 9/2013 Arhivat în , la Wayback Machine.
- IASII LUI PATRAS / Calatorul Octavian Paler, 30 septembrie 2009, Patras Antonio, Ziarul de Duminică
- RL - 135 de ani - "România liberă" în era Octavian Paler Arhivat în , la Wayback Machine., 6 martie 2012, Virgil Lazar, România liberă
- Octavian Paler - "A murit ca un romantic", 18 decembrie 2007, Sidonia Silian, Jurnalul Național
- Octavian Paler: „Pentru confortul rațiunii noastre e nevoie să credem în Dumnezeu“, 2 iulie 2013, Corina Vladov, Ziarul Metropolis
- Octavian Paler si intimitatile deschise Arhivat în , la Wayback Machine., nr. 599/2017, p.10, Marius Mihet, „Suplimentul de cultură”
Interviuri
- OCTAVIAN PALER: O parte din sufletul meu are ceva feminin Arhivat în , la Wayback Machine., 13 iunie 2006, Alice Năstase, Andrei Păunescu, Revista Tango