Octavian Paler
| Octavian Paler | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 2 iulie 1926 Lisa, jud. Făgăraș |
| Decedat | (80 de ani) București |
| Naționalitate |  român |
| Cetățenie | România  |
| Ocupație | poet, jurnalist, eseist |
| Limbi | limba română[1] |
| Studii | Universitatea din București |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1958-2007 |
| Specie literară | poezie, eseu |
| Operă de debut | Umbra cuvintelor |
| Note | |
| Premii | Ordinul național Steaua României |
Modifică date / text  |
|
Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.
Cuprins
Biografie[modificare | modificare sursă]
Fiul lui Alexandru și al Anei, Paler a urmat școala primară în satul natal, în anul 1937, după care a fost admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, a avut o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și a fost obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele filosofie, latină, elină.
În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă.[2] În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București.
Între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În 1964 a fost timp de trei luni corespondent Agerpres la Roma.
Căsătorit în anul 1951, are un fiu, care a absolvit cursurile universitare (ASE- Facultatea de Comerț Exterior) în anul 1979.[necesită citare]
A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.
Activitatea politică[modificare | modificare sursă]
Următoarele activități erau în cadrul statului comunist puternic politizate.
- 1965–1970: Vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune
- 1976: Președinte al Consiliului Ziariștilor
- 1970–1983: Redactor-șef al cotidianului central România Liberă
- 1974–1979: Membru supleant al Comitetul Central al Partidului Comunist Român
- 1980–1985: Deputat de Vaslui în Marea Adunare Națională, Parlamentul monocameral al României comuniste
Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale și de critica la adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I se stabilește domiciliul forțat și i se interzic diferite activitați în lumea artistică.[3]
Activitatea civică după 1989[modificare | modificare sursă]
După evenimentele din decembrie '89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești.
A realizat un film de televiziune dedicat satului natal, Lisa.
Activitatea literară[modificare | modificare sursă]
- Umbra cuvintelor, 1970
- Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), 1972
- Drumuri prin memorie II (Italia), 1974
- Mitologii subiective, 1975, (ed. II, 1976)
- Apărarea lui Galilei, 1978, (versiune noua, 1997)
- Scrisori imaginare, 1979, (ed. II, 1992; ed. III, 1998)
- Caminante, 1980
- Viața pe un peron, 1981, (ed. II, 1991)
- Polemici cordiale, 1983
- Un om norocos, 1984 [4]
- Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, 1986, ed. Cartea Romaneasca
- Viața ca o coridă, 1987
- Don Quijote în est, 1993
- Rugați-vă să nu vă crească aripi, 1994
- Vremea intrebărilor, 1995
- Aventuri solitare, 1996
- Deșertul pentru totdeauna, 2001
- Autoportret într-o oglindă spartă, 2004
- Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, (intitulat initial Un muzeu in labirint), 2005, editura Albatros
- Caminante. Jurnal și contrajurnal mexican, 2005, ediția a doua, adăugită, editura Albatros
- Calomnii mitologice, 2007, editura Historia[5]
- Convorbiri cu Octavian Paler (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007, editura Corint[6]
- Poeme, 2008, ed. Semne-Artemis
- Rugați-vă să nu vă crească aripi, 2010
Deseori i se atribuie un text de largă circulație în „samizdat”-ul internautic, și anume „Interviu cu Dumnezeu”. În repetate rânduri, Octavian Paler a negat paternitatea acestui text.[necesită citare]
În 2008, editura Polirom a demarat seria de autor „Octavian Paler”.
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Leben auf einem Bahnsteig. Versiunea germană de Ewalt Zweyer a romanului Viața pe un peron, Editura Kriterion, București, 1994
- Život na nástupišti. Versiunea cehă de Jindřich Vacek a romanului Viața pe un peron, Editura Mladá fronta, Praga, 2009
- Polémiques cordiales – traducerea franceză (traducător Alain Paruit), Editura Kriterion, București, 1991
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Uniuniii Scriitorilor din România (1972) pentru Drumuri prin memorie. Egipt. Grecia
- Premiul Uniuniii Scriitorilor din România (1980) pentru Caminante
- Premiul Academiei Române pentru Apărarea lui Galilei, 1978
- Opera Omnia a Uniunii Scriitorilor din România, 2005
- „Steaua României”, în grad de cavaler, 2003
In memoriam[modificare | modificare sursă]
- În memoria lui Octavian Paler, o stradă din Făgăraș a primit numele său: strada Octavian Paler.
- Scoala din satul lui Octavian Paler, Lisa, ii poarta numele
- Biblioteca municipala din Faragas ii poarta, si ea, numele.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ , data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb127682142, accesat la 10 octombrie 2015 Missing or empty
|title=(ajutor) - ^ „Promoția 1945”. http://www.radunegru.ro/Html/abs45.htm. Accesat la 11 mai 2010.
- ^ „Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler”. http://www.amosnews.ro/arhiva/activitatea-scriitorului-jurnalistului-octavian-paler-07-05-2007. amosnews.ro, 7 Mai 2007
- ^ CRONICA LITERARA / Monstrii din azilul de batrâni, 25 februarie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
- ^ Ultimul Paler, 28 martie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
- ^ Convorbiri cu Octavian Paler, 8 iunie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- www.octavianpaler.ro - Site in memoria maestrului Paler]
- Octavian Paler, compendium.ro
- Avem timp de Octavian Paler, poezie.ro
- Viața pe un peron roman Octavian Paler, aporia.ro
- Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler, 7 mai 2007, Amos News
- Paler, între a face și a îndura istoria, 28 septembrie 2009, Serban Cionoff, Jurnalul Național
- Scriitorul Octavian Paler, autoportret la 80 de ani, 2 iulie 2006, Evenimentul zilei
- Marius Mihet, Savoarea observației ratate, In: România literară, nr. 9/2013
- IASII LUI PATRAS / Calatorul Octavian Paler, 30 septembrie 2009, Patras Antonio, Ziarul de Duminică
- RL - 135 de ani - "România liberă" în era Octavian Paler, 6 martie 2012, Virgil Lazar, România liberă
- Octavian Paler - "A murit ca un romantic", 18 decembrie 2007, Sidonia Silian, Jurnalul Național
- Octavian Paler: „Pentru confortul rațiunii noastre e nevoie să credem în Dumnezeu“, 2 iulie 2013, Corina Vladov, Ziarul Metropolis
- Octavian Paler si intimitatile deschise, nr. 599/2017, p.10, Marius Mihet, „Suplimentul de cultură”
Interviuri
- OCTAVIAN PALER: O parte din sufletul meu are ceva feminin, 13 iunie 2006, Alice Năstase, Andrei Păunescu, Revista Tango
|
