Bertolt Brecht
| Bertolt Brecht | |
 Bertolt Brecht |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Eugen Berthold Friedrich Brecht  |
| Născut | [1][2][3][4] Augsburg, Regatul Bavariei[5][6] |
| Decedat | (58 de ani)[1][7][2][3][4] Brecht House[*], Republica Democrată Germană[8] |
| Înmormântat | cimitirul din Dorotheenstadt[*] |
| Frați și surori | Walter Brecht[*] |
| Căsătorit cu | Marianne Zoff[*] (–) Helene Weigel[*] (–) |
| Copii | Stefan Brecht[*] Hanne Hiob[*] Barbara Brecht-Schall[*] |
| Cetățenie |  Imperiul German RDG.svg){kind=small} Republica de la Weimar Austria |
| Etnie | german |
| Ocupație | dramaturg textier[*] scenarist regizor de teatru poet libretist[*] critic literar[*] scriitor |
| Limbi | limba germană[9] |
| Opere semnificative | Opera de trei parale[*] Viața lui Galileo[*] Cercul de cretă caucazian[*] Furcht und Elend des Dritten Reiches[*] Mutter Courage und ihre Kinder[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Național al Republicii Democrate Germane[*] Q4288130[*] |
| Semnătură | |
 |
|
| Prezență online | |
Modifică date / text  |
|
Bertolt Brecht, născut Eugen Berthold Friedrich Brecht, (n. 10 februarie 1898, Augsburg, Regatul Bavariei — d. 14 august 1956, Berlinul de Est, Republica Democrată Germană) a fost un dramaturg, poet și regizor german, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale "Berliner Ensemble", inițiator al "teatrului epic", a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20.
S-a născut la Augsburg, într-o familie mixtă confesional. Mama sa a fost protestantă, iar tatăl catolic. A studiat medicina și a lucrat o perioada scurtă într-un spital din München, în timpul Primului Război Mondial.
Fiind student la medicină, frecventa boema literară și participa la întrunirile din cafeneaua ”Stephanie”. Atmosfera militaristă din timpul Primului Razboi Mondial l-a motivat să devină un pacifist convins și s-a apropiat mult de mișcarea muncitorească. Atitudinea sa antirăzboinică se manifestă încă în primele poezii. Un exemplu elocvent este poezia ”Legenda soldatului mort”, care i-a fost inspirată de armatele imperiale care se întorceau înfrînte de pe toate fronturile, dar și dintr-o zicătoare populară germană despre morții care trebuiau dezgropați pentru a fi din nou trimiși pe front.În acestă baladă, împăratul consideră că soldatul a murit prea devreme și trimite o comisie medicală care îl dezgroapă, declarîndu-l, pentru a doua oară, apt pentru front.
În ianuarie 1949 a creat Berliner Ensemble și a formulat teoria teatrului epic.
Opera[modificare | modificare sursă]
- Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită
- Baal
- Tobe în noapte
- Mutter Courage și copiii ei
- Die Sieben Todsünden der Kleinbürger
- În hățișul orașelor
- Opera de trei parale
- Omul cel bun din Sâciuan
- Puștile doamnei Carrar
- Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny
- Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich
- Cercul de cretă caucazian
- Viața lui Galilei
- Poezii din Svendborg
- O sută de poezii
- Scrieri despre teatru
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014
- ^ a b Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015
- ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat la 9 octombrie 2017
- ^ a b SNAC, accesat la 9 octombrie 2017
- ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 10 decembrie 2014
- ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
- ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
- ^ Brecht-Handbuch, J. B. Metzler’sche Verlagsbuchhandlung[*], p. 130
- ^ , data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb11893857f, accesat la 10 octombrie 2015 Missing or empty
|title=(ajutor)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
|
