Bertolt Brecht
Bertolt Brecht, pseudonim literar Bert Brecht,[20] născut Eugen Berthold Friedrich Brecht,[21] (n. , Augsburg, Regatul Bavariei – d. , Berlinul de Est, RDG) a fost un dramaturg, poet și regizor german, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale Berliner Ensemble, inițiator al „teatrului epic”, a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.[21] A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20.[22]
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Augsburg, într-o familie mixtă confesional. Mama sa a fost protestantă, iar tatăl catolic. A studiat medicina la München, în timpul Primului Război Mondial.[21]
Fiind student la medicină, frecventa boema literară și participa la întrunirile din cafeneaua Stephanie. Atmosfera militaristă din timpul Primului Război Mondial l-a motivat să devină un pacifist convins și s-a apropiat mult de mișcarea muncitorească. Atitudinea sa antirăzboinică se manifestă încă în primele poezii. Un exemplu elocvent este poezia Legenda soldatului mort, care i-a fost inspirată de armatele imperiale care se întorceau înfrânte de pe toate fronturile, dar și dintr-o zicătoare populară germană despre morții care trebuiau dezgropați pentru a fi din nou trimiși pe front. În acestă baladă, împăratul consideră că soldatul a murit prea devreme și trimite o comisie medicală care îl dezgroapă, declarându-l, pentru a doua oară, apt pentru front.
În 1924 s-a mutat la Berlin unde a creat teatrul epic.[22] În 1928 a fost debutul Operei de trei parale, cu care Brecht s-a bucurat de mare succes.[22] După preluarea puterii de către național-socialiști în 1933, Brecht a fost inclus pe "lista neagră” din cauza apropierii sale de comuniști, cărțile sale au fost arse și Brecht a fost expatriat în 1935.[22] Pe 28 februarie 1933, a fugit împreună cu familia sa în străinătate și s-a stabilit în Danemarca.[22]
În 1948 Brecht s-a mutat în Berlinul de Est unde a creat Berliner Ensemble.[21]
Opera
[modificare | modificare sursă]- Un om egal un om, 1926 (Mann ist Mann)
- Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită (Der aufhaltsame Aufstieg des Arturo Ui)
- Baal
- Tobe în noapte (Trommeln in der Nacht)
- Mutter Courage și copiii ei (Mutter Courage und ihre Kinder)
- Die Sieben Todsünden der Kleinbürger
- În hățișul orașelor (Im Dickicht der Städte)
- Opera de trei parale (Die Dreigroschenoper)
- Omul cel bun din Sâciuan, scris și: Omul cel bun din Seciuan[25][26] (Der gute Mensch von Sezuan)
- Puștile doamnei Carrar (Die Gewehre der Frau Carrar)
- Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny (Aufstieg und Fall der Stadt Mahagonny)
- Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich (Furcht und Elend des Dritten Reiches)
- Cercul de cretă caucazian (Der kaukasische Kreidekreis)
- Viața lui Galilei (Leben des Galilei)
- Poezii din Svendborg (Svendborger Gedichte)
- O sută de poezii (Hundert Gedichte)
- Scrieri despre teatru
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Bertolt Brecht” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Andrew Bell. „Bertolt Brecht” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ↑ „Bertolt Brecht” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Брехт Бертольт (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- 1 2 Λεξικό Νεοελληνικής Λογοτεχνίας (în greacă). Atena. . p. 330. ISBN 978-960-16-2237-8. LCCN 2008359860. OCLC 182614028. Wikidata Q131401229.
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Брехт Бертольт (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ Jan Knopf (ed.), Brecht-Handbuch, 5, J.B. Metzler, p. 130
- ↑ https://www.berlin.de/sehenswuerdigkeiten/3560069-3558930-dorotheenstaedtischer-friedhof.html. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 „Bertolt Brecht” (în engleză). BBC News Online[*]. Wikidata Q4704926. Accesat în .
- 1 2 „Biblioteca Națională a Germaniei”. OL 8685740A. Wikidata Q27302.
- 1 2 „Bertolt Brecht” (în germană). München: Süddeutsche Zeitung. ISSN 0174-4917. OCLC 785795132. Wikidata Q158870. Accesat în .
- ↑ „Bertolt Brecht” (în daneză). Dansk Kvindebiografisk Leksikon[*]. . Wikidata Q259197.
- ↑ https://www.bmeia.gv.at/oesterreich-bibliotheken/kaffeehaus-feuilleton/detail/article/zum-50-todestag-von-bert-brecht/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Bertolt Brecht”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ „Bertolt Brecht”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ https://www.universitaetsarchiv.uni-muenchen.de/monatsstueck/2010/september_2010/index.html. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://www.iobdb.com/Lortel/Sidewalk. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Wichtige Stationen im Leben des Bertolt Brecht, ARD, 2024
- 1 2 3 4 Bertolt Brecht 1898-1956, Deutsche Historische Museum, 23 martie 2021
- 1 2 3 4 5 Brecht, Bert(olt), NDB-online, 1 octombrie 2022
- ↑ ”Un fel de Păcală sau Cehul lui Brecht”, Leviathan, 13 octombrie 2019
- ↑ Bertolt Brecht, Literaturwelt, 30 noiembrie 2021
- ↑ Omul cel bun din Seciuan – de Bertolt Brecht Arhivat în , la Wayback Machine., Teatrul Clasic
- ↑ Omul cel bun din Seciuan[nefuncțională – arhivă] , Theatrum
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Vancu, Radu. Etica memoriei și literatura. Două studii de caz: Aleksander Wat și Bertolt Brecht. În: Transilvania, no. 11-12, p. 1-7, 2023 (accesibil online). ISSN 0255-0539
- Vancu, Radu. Brecht, poetul. Cele mai simple cuvinte ar trebui să fie de ajuns [Brecht, the Poet. The Simplest Words Should Suffice]. Poesis internațional, no. 2, p. 17-21, 2023.
