Sari la conținut

Dan Pița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dan Pița
Dan Pița
Date personale
Născut (87 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Dorohoi, județul Dorohoi
Căsătorit cuCarmen Galin
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieromân
Limbi vorbiteromână Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale  Modificați la Wikidata
PremiiLeul de Argint: Hotel de lux.
Prezență online

Dan Pița (n. , Dorohoi, România) este un regizor și scenarist român.

Dan Pița este un reprezentant important al generației ’70, un stilist și un continuator al curentului filmului de expresie.[2] Evoluează de la un cinematograf al comunicării directe, plasat fie sub semnul referințelor culturale, fie sub cele ale comercialului, la alambicate și estetizante parabole cu substrat politic.[3]

Tatăl său a fost militar de carieră, rănit pe frontul sovietic, decorat cu „Steaua României” și „Coroana României cu spadă”, și un mare amator de filme. De mic copil, a avut ca pasiuni medicina și aviația, alături de „moștenirea de familie”, dragostea pentru film.

A urmat Școala Sanitară „Sorbona” din București, apoi a fost admis la Regia de Film a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC) din București, absolvită în anul 1969.

În anul 1970 a debutat în film, cu documentarul Apa ca un bivol negru, realizat în colaborare cu regizori colegi de generație, având ca subiect inundațiile din acel an.

În anul 1972, Dan Pița, alături de Mircea Veroiu, au filmat două povestiri de Ion Agârbiceanu, „La o Nuntă” (Dan Pița) și „Fefeleaga” (Mircea Veroiu), pe un scenariu scris de ei, unindu-le sub titlul Nunta de piatră. Aceste producții au fost recompensate cu o Diplomă de onoare la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, în 1972 și cu un premiu la Festivalul Filmului pentru Arta Cinematografică de la Ciudad de Panama, în 1974. Protagoniștii filmului erau Leopoldina Bălănuță, Petre Gheorghiu, Mircea Diaconu sau Adrian Georgescu, iar acțiunea filmului surprindea viața în mare sărăcie a țăranilor dintr-un sat de munte din Apuseni, dar și despre obiceiurile misterioase de nuntă ale zonei. „Nunta de piatră” este considerat, și în prezent, unul dintre cele mai reprezentative filme ale cinematografiei noastre din toate timpurile.[4]

Începând cu anul 1975 a început munca de regizor pe cont propriu, primul film pentru marele ecran fiind Filip cel bun, pe un scenariu scris de el, cu actorii Mircea Diaconu, Ileana Popovici, George Constantin și Gheorghe Dinică.

În anul 1976 a ecranizat romanul Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu, după un scenariu de Mihnea Gheorghiu, cu Victor Rebengiuc în rolul principal.

În 1986 a fost distins cu Honourable Mention la Festivalul Internațional de Film de la Berlin pentru Pas în doi. Anul următor, a fost invitat la Berlin ca membru al juriului, la cea de-a 37-a ediție.

În 1992, la Festivalul de Film de la Veneția, a obținut Leul de Argint cu Hotel de lux.

În 2004 a montat la Teatrul Național din București piesa Apus de soare de Barbu Delavrancea.

A fost căsătorit cu actrița Carmen Galin[5] și a avut o relație de lungă durată cu actrița Irina Movilă[6].

  1. „Dan Pița” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  2. Stiopul, Savel. Incursiuni în istoria artei filmului românesc. Prahova, Antet, 2002. p. 85.
  3. Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T. Lumea filmului : Dicționar de cineaști. București, Curtea Veche, 2005. p. 425.
  4. C, A. (). „PORTRET: Regizorul Dan Pița împlinește 85 de ani | Agenția de presă Rador”. Accesat în .
  5. Gheorghe Florescu, Confesiunile unui cafegiu, Humanitas, București, p. 100
  6. „Dan Pița - Trivia AaRC.ro”. Arhivat din original la .
  7. Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, c) 12.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri