Bernard Herrmann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bernard Herrmann
Bernard-Herrmann.jpg
Bernard Herrmann
Date personale
Născut [1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
New York, SUA[6] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Los Angeles, SUA[7] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Lucille Fletcher[*] () Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupație compozitor
dirijor
compozitor de coloană sonoră[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzical operă  Modificați la Wikidata
Premii Bursă Guggenheim[*]
Premiul Oscar pentru cea mai bună muzică de film[*]
Premiul Oscar
Premiile Grammy
British Academy of Film and Television Arts  Modificați la Wikidata
Prezență online

Bernard Herrmann (29 iunie, 1911 - 24 decembrie 1975) a fost un compozitor american cunoscut pentru coloanele sale sonore.

Câștigător al premiului Oscar (pentru The Devil and Daniel Webster în 1941), Herrmann este cunoscut mai ales pentru colaborările sale cu regizorul Alfred Hitchcock, în special Psycho, North by Northwest, The Man Who Knew Too Much și Vertigo. A compus de asemenea coloane sonore importante pentru alte filme, inclusiv Citizen Kane, The Ghost and Mrs. Muir, Cape Fear și Taxi Driver. A lucrat și în drama radio (în special pentru Orson Wells), a compus muzica pentru câteva filme fantastice ale lui Ray Harryhausen și multe programe TV, inclusiv The Twilight Zone și Have Gun-Will Travel.

Începutul vieții și al carierei[modificare | modificare sursă]

Herrmann, născut într-o familie de evrei de clasă mijlocie de origine rusă, s-a născut în New York. A făcut școala primară și liceul în Manhattan. Tatăl său a încurajat activitatea muzicală, ducându-l la operă și incurajându-l să învețe vioara. După ce a câștigat 100 de dolari la un concurs de compoziție la vârsta de 13 ani, a decis să se concentreze pe muzică si a mers la Universitatea din New York unde a studiat cu Percy Grainger și Philip James. A studiat și la Juilliard School și, la vârsta de 20 de ani, și-a format propria orchestră, The New Chamber Orchestra of New York.

În 1934 s-a alăturat echipei Columbia Broadcasting System (CBS) ca și dirijor. În nouă ani va ajunge dirijorul sef al CBS Symphony Orchestra. A fost responsabil pentru introducerea lucrărilor noi audienței americane mai mult decât oricare alt dirijor - în special a muzicii lui Charles Ives, care era practic necunoscut la vremea respectivă. Programele radio ale lui Herrmann de muzică concertistică, care erau transmise sub nume ca Invitation to Music sau Exploring Music, au fost planificate într-un mod neconvețional și conțineau muzică foarte rar auzită, nouă sau veche, care nu era auzită în sălile de concert publice.

În 1934 Herrmann a cunoscut o tânără secretară la CBS și o scriitoare aspirantă, Lucille Fletcher. Fletcher a fost impresionată de munca lui Herrmann iar cei doi au început o relație de cinci ani. Planurile de căsătorie au fost amânate din cauza obiecțiilor părinților lui Fletcher, care erau deranjați de faptul că Herrmann era evreu și de personalitatea sa aspră. Cei doi s-au căsătorit în cele din urmă pe 2 octombrie 1939. Fletcher a devenit o importantă scenaristă de radio iar ea și Herrmann au colaborat frecvent pe parcursul carierei lor. Cuplul a divorțat în 1948. În anul urmator el s-a căsătorit cu verișoara lui Lucille, Lucy (Kathy Lucille) Anderson. Căsătoria a durat 18 ani, până în 1964.

Când era la CBS, Herrmann l-a cunoscut pe Orson Wells, și a compus sau a facut aranjamente instrumentale pentru spectacolele Mercury Theater, care erau adaptări literare. Când Welles s-a mutat in film, Herrmann l-a urmat, compunând muzica pentru Citizen Kane (1941) și The Magnificent Ambersons (1942), deși muzica pentru ultimul, ca și filmul în sine, a fost puternic editată de studio. Între aceste două filme, a compus muzica pentru filmul lui William Dieterle, The Devil and Daniel Webster (1941), pentru care a câștigat singurul său Oscar. În 1947 Herrmann a compus muzică atmosferică pentru The Ghost and Mrs. Muir.

Coloane sonore de film[modificare | modificare sursă]

An Titlu Regizor Note
1941 Citizen Kane Orson Welles Oscar nominee
The Devil and Daniel Webster
also known as All That Money Can Buy
William Dieterle Oscar winner
1942 The Magnificent Ambersons Orson Welles Uncredited (at own request)
1943 Jane Eyre Robert Stevenson
1945 Hangover Square John Brahm
1946 Anna and the King of Siam John Cromwell Oscar nominee
1947 The Ghost and Mrs. Muir Joseph L. Mankiewicz
1948 Portrait of Jennie William Dieterle Theme
1951 The Day the Earth Stood Still Robert Wise Golden Globe nominee
On Dangerous Ground Nicholas Ray
1952 5 Fingers Joseph L. Mankiewicz
The Snows of Kilimanjaro Henry King
1953 White Witch Doctor Henry Hathaway
Beneath the 12-Mile Reef Robert Webb
King of the Khyber Rifles Henry King
1954 Garden of Evil Henry Hathaway
The Egyptian Michael Curtiz Co-composer: Alfred Newman
Prince of Players Philip Dunne
1955 The Trouble with Harry Alfred Hitchcock
The Kentuckian Burt Lancaster
1956 The Man Who Knew Too Much Alfred Hitchcock (cameo - Conductor / Himself), Uncredited
The Man in the Gray Flannel Suit Nunnally Johnson
The Wrong Man Alfred Hitchcock
Williamsburg: the Story of a Patriot George Seaton Short subject
1957 A Hatful of Rain Fred Zinnemann
1958 Vertigo Alfred Hitchcock
The Naked and the Dead Raoul Walsh
The 7th Voyage of Sinbad Nathan H. Juran
1959 North by Northwest Alfred Hitchcock
Blue Denim Philip Dunne
Journey to the Center of the Earth Henry Levin
1960 Psycho Alfred Hitchcock
The Three Worlds of Gulliver Jack Sher
1961 Mysterious Island Cy Endfield
1962 Tender Is the Night Henry King
Cape Fear J. Lee Thompson
1963 Jason and the Argonauts Don Chaffey
The Birds Alfred Hitchcock sound consultant
1964 Marnie Alfred Hitchcock
1965 Joy in the Morning Alex Segal
1966 Torn Curtain Alfred Hitchcock unused score
Fahrenheit 451 François Truffaut
1968 The Bride Wore Black François Truffaut
Twisted Nerve Roy Boulting main theme featured in Kill Bill, Vol. 1 (2003)
1969 Battle of Neretva Veljko Bulajić
1971 The Night Digger Alastair Reid
Endless Night Sidney Gilliatt
1973 Sisters Brian De Palma
1974 It's Alive Larry Cohen
1976 Obsession Brian De Palma Oscar nominee; Posthumous release
Taxi Driver Martin Scorsese Oscar and Grammy nominee; BAFTA winner; Posthumous release

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Bernard Herrmann", Gemeinsame Normdatei, accesat în 27 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Bernard Herrmann", data.bnf.fr, accesat în 10 octombrie 2015 
  3. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017 
  4. ^ a b SNAC, accesat în 9 octombrie 2017 
  5. ^ a b Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017 
  6. ^ "Bernard Herrmann", Gemeinsame Normdatei, accesat în 13 decembrie 2014 
  7. ^ "Bernard Herrmann", Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014