Zaharoză

Zaharoza: o diglucidă, formată dintr-un rest de α-D-glucopiranoză şi un rest de β-D-fructofuranoză, care sunt unite prin legătură 1-2glicozidică

Zaharoza, numită și sucroză este o dizaharidă foarte răspândită în natură, întâlnindu-se în special în sfecla de zahăr (Beta vulgaris) 12-23% și în trestia de zahăr (Saccharum officinarum) 20-27%, fiind cea mai comună formă de zahăr utilizată în alimentație.

Proprietăți fizico-chimice

• Stare: substanță solidă cristalizată
• Culoare: albă
• Gust: dulce
• Punct de topire: 184 °C
• Formulă chimică: C₁₂H₂₂O₁₁
• Solubilitate: solubilă în apă și insolubilă în solvenți organici
• Activitate optică: dextrogiră [α]_D²⁰=+66,47 ⁰.

Sub acțiunea acidului clorhidric sau sub acțiunea zaharazei ea se descompune în monoglucidele componente.

Amestecul format în urma hidrolizei are acțiune levogiră deoarece valoarea puterii rotatorii a fructozei (levogiră) este mai mare decît a glucozei (dextrogiră).

Vezi și

• Glucide
• Glucoză
• Miere
• Vitamină
• Zahăr