Sfeclă de zahăr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
SugarBeet.jpg
Suikerbiet bloeistengel Beta vulgaris.jpg

Sfecla de zahăr (Beta vulgaris subsp. vulgaris var. altissima) (Beta vulgaris saccharifera) este o plantă bienală, cultivată pentru obținerea zahărului.

Rădăcina este pivotantă, groasă, gălbuie la exterior și albă în interior. Tulpina este în primul an scurtă și înconjurată de un buchet de frunze mari, lucioase. În al doilea an este ramificată și mai lungă, pe care cresc florile. Florile sunt mici, grupate în inflorescență, pe tipul 5 (adică au 5 sepale, 5 stamine și un pistil). Florile nu au petale, se numesc apetale (toate florile lipsite de petale se numesc apetale, a=fără). Polenizarea este făcută de vânt (directă) și de insecte (încrucișată). Fructele sunt mici, sub formă de ghemulețe, care se numesc glomerule. Fiecare fruct are o sămânță în interior.

Plante înrudite cu sfecla de zahăr sunt: sfecla roșie, spanacul, loboda. Din rădăcină se extrage zahărul și resturile de la industrializarea zahărului sunt folositoare în fabricarea spirtului.

Vezi și[modificare | modificare sursă]