Verbul în limba maghiară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Limba maghiară
Distribuție geografică și statut
Istorie
Variante regionale
Fonologie
Gramatică
Morfologie
Verbul
Substantivul, adjectivul și numeralul
Adverbul
Pronumele
Cuvintele funcționale
Cuvintele propoziții
Sintaxă
Propoziția
Fraza
Lexic
Lista Swadesh a limbii maghiare

Acest articol se limitează la partea din morfologia limbii maghiare referitoare la verb, tratând în viziunea gramaticii tradiționale morfemele care exprimă diatezele, modurile, formele nominale și timpurile verbale, precum și valorile acestora.

Rădăcina verbului[modificare | modificare sursă]

Rădăcina majorității verbelor este identică cu forma de la diateza activă a indicativului prezent, persoana a III-a singular, desinența acesteia fiind ∅. Aceasta este și forma care se găsește în dicționare, de exemplu vár, care la indicativ prezent, persoana a III-a singular se traduce prin „așteaptă”, dar în dicționarele bilingve prin „a aștepta”.

Unele verbe însă au la această formă desinența -ik: alszik „a dormi”, törik „a se sparge”, eszik „a mânca”, iszik „a bea” etc. Acestea prezintă unele particularități în conjugare.

Categorii de verbe[modificare | modificare sursă]

Unii lingviști care se ocupă de limba maghiară nu folosesc termenul „diateză[1], dar alții îl folosesc[2]. În general sunt luate în seamă cinci diateze: activă, pasivă, medie, reflexivă și factitivă. Pe lângă acestea mai este tratată și categoria verbului potențial.

Verbul activ[modificare | modificare sursă]

Morfemul acestei categorii de verbe este ∅. Formele ei verbale sunt prezentate în secțiunea Moduri și timpuri.

Verbul pasiv[modificare | modificare sursă]

Există două sufixe specifice pentru pasiv, -atik/-etik și -tatik/-tetik, dar astăzi sunt arhaice, subzistând în unele construcții: Megadatott neki, hogy még egyszer lássa a tengert. „I-a fost dat să mai vadă o dată marea.” În maghiara actuală, pasivul se formează cu verbul van „a fi” și gerunziul verbului conjugat: A munka be van fejezve. „Lucrarea este terminată.”

Pasivul este relativ rar folosit în limba maghiară și numai fără complement de agent.

Verbul reflexiv[modificare | modificare sursă]

Verbul reflexiv propriu-zis, adică cel care exprimă o acțiune al cărei subiect și obiect sau alt complement sunt identice, se formează în două feluri:

  • cu sufixe specifice, dintre care cele mai frecvente sunt
-kodik/-kedik/-ködik: mosakodik „a se spăla”, fésülködik „a se pieptăna”
-kozik/-kezik/-közik: borotválkozik „a se bărbieri”, törülközik „a se șterge”
  • cu verbul la diateza activă însoțit de pronumele reflexiv maga: nézi magát „a se privi”, uralkodik magán „a se stăpâni”.

Unele verbe reflexive se pot forma în ambele feluri: megalázkodik = megalázza magát „a se înjosi”.

Sunt și verbe reflexive reciproce. Se formează în general cu aceleași sufixe (verekednek „ei/ele se bat”) sau cu pronumele reciproc egymás: Fejbe verik egymást. „Se lovesc în cap unul pe altul.”

Verbul mediu[modificare | modificare sursă]

Unii lingviști[3] iau în seamă acest tip de verb, care se situează între cel activ și cel pasiv. Se caracterizează prin faptul că, deși subiectul nu efectuează acțiunea în mod intenționat, forma verbală sugerează o oarecare autonomie a subiectului.

Unele verbe medii au un sufix specific, deși nu exclusiv pentru această categorie:

  • -odik/-edik/-ödik: alkonyodik „a se însera”, megelevenedik „a se trezi la viață”, megcsömörödik „a se scârbi”
  • -ódik/-ődik: Az ajtó becsukódik. „Ușa se închide.”, Az ügy majd elintéződik. „Chestiunea se va rezolva.”
  • -ul/-ül: Az üveg felborult. „Sticla s-a răsturnat.”, Hatvanéves korában megözvegyült. „La șaizeci de ani a devenit văduv(ă).”

Multe din verbele medii cu sufix au un corespondent activ cu aceeași rădăcină, la folosirea căruia subiectul verbului mediu devine obiect: Az ajtó becsukódik. „Ușa se închide.” – A fiú becsukja az ajtót. „Băiatul închide ușa.”, Az ügy majd elintéződik. „Chestiunea se va rezolva.” – Az igazgató majd elintézi az ügyet. – „Directorul va rezolva chestiunea.”, Az üveg felborult. „Sticla s-a răsturnat.” – A macska felborította az üveget. „Pisica a răsturnat sticla.”

Sunt verbe medii care au sufixul -ik, fără ca acesta să le fie specific, deoarece se găsește și la verbe active. Un exemplu de verb mediu cu -ik: leesik „a cădea”.

Există și verbe medii fără sufix: fáj „a durea”, leng „a se legăna, a oscila”. Fac parte din această categorie verbele fără subiect: dörög „a tuna”, fagy „a fi ger”.

Lingviștii care nu iau în seamă verbul mediu,[4] le includ pe cele cu sufixele de mai sus (în afară de -ik) în categoria verbului reflexiv, iar pe cele fără sufix și pe cele cu -ik între verbele active.

Verbul factitiv[modificare | modificare sursă]

Acest tip de verb exprimă faptul că subiectul pune altă persoană să efectueze acțiunea. Morfemul acestor verbe este specific acestora, fiind constituit de sufixele:

  • -at/-et: Az igazgató a titkárnőjével íratja meg és küldeti el a leveleket. „Directorul o pune pe secretară să scrie și să trimită scrisorile.”
  • -tat/-tet: Zakót csináltatok magamnak. „Îmi fac un sacou.” (la croitor), Új házat építtetett magának. „Și-a construit o casă nouă.” (nu el însuși)

Executantul acțiunii propriu-zise poate fi exprimat prin substantiv cu sufixul -val/-vel sau prin pronume personal format de la acest sufix: Az igazgató a titkárnőjével íratja meg a levelet., Ne velem vitesd le szemetet! „Nu mă pune pe mine să duc gunoiul!”. Uneori acțiunea propriu-zisă este efectuată de obiect: Megitatja a lovakat. „Adapă caii.”

Verbul potențial[modificare | modificare sursă]

Acest tip de verb corespunde în primul rând construcției românești cu verbul „a putea” cu sensul „a-i fi permis” sau „a avea posibilitatea” + verb la conjunctiv sau la infinitiv. Se formează cu sufixul -hat/-het: Még várhatok. „Mai pot să aștept.”, Nem engedhetlek elmenni. „Nu te pot lăsa să pleci.”

Verbul potențial mai poate exprima și probabilitatea sau verosimilitatea, corespunzând verbului românesc la modul prezumtiv: Eshetett tegnap. „O fi plouat ieri.”

Când sufixul de potențial are sensul „a avea posibilitatea”, el poate fi înlocuit cu verbul tud având acest sens[5] + infinitiv: Nem mehettem be a kórházba. sau Nem tudtam bemenni a kórházba. „N-am putut intra în spital.”

Conjugarea obiectivă și conjugarea subiectivă[modificare | modificare sursă]

Verbele tranzitive au două conjugări: una numită „obiectivă” sau „determinată” și una numită „subiectivă” sau „nedeterminată”.

Conjugarea obiectivă[modificare | modificare sursă]

Această conjugare se folosește atunci când verbul are un obiect determinat, adică atunci când acesta este:

  • articulat cu articol hotărât: Várom a buszt. „Aștept autobuzul.”
  • precedat de un adjectiv demonstrativ: Ezt a könyvet olvasom. „Cartea asta o citesc.”
  • exprimat printr-un substantiv propriu: Ismeri Magyarországot. „Cunoaște Ungaria.”
  • prevăzut cu sufix posesiv pentru obiectul posedat: Láttuk apádat az utcán. „L-am văzut pe tatăl tău pe stradă.”
  • exprimat prin pronume personal de persoana a treia: Őt szeretem. „Pe el/ea îl/o iubesc.”
  • exprimat prin pronumele reflexiv maga [Szépíti magát. „Se face frumos(oasă).”] sau prin pronumele reciproc egymás: Ismerik egymást. „Se cunosc.”
  • exprimat prin:
pronume posesiv: Az én tollam nem ír, add ide a tiédet. „Stiloul meu nu scrie, dă-mi-l pe al tău.”
pronumele interogative melyik? „care?”, hányadik? „al câtelea/a câta?”: Több tollam van; melyiket akarod? „Am mai multe stilouri; pe care îl vrei?”
pronumele relativ amelyik: Add azt, amelyiket ritkábban használod. „Dă-mi-l pe cel pe care îl folosești mai rar.”
pronumele nehotărâte az egyik „unul/una”, a másik „celălalt/cealaltă”, valamelyik „careva”, akármelyik (sinonim bármelyik) „oricare”, semelyik „niciunul/niciuna”, mindegyik „fiecare”, mind (sinonim valamennyi) „toți, toate”, sau un substantiv precedat de adjectivele nehotărâte corespunzătoare: Valamennyi könyvet elolvasta. „A citit toate cărțile.”, Mindet / Valamennyit elolvasta. „Le-a citit pe toate.”
  • exprimat printr-un numeral ordinal sau printr-un substantiv precedat de acesta: Az első lemezt meghallgatta, a másodikat kidobta. „A ascultat primul disc, iar pe al doilea l-a aruncat.”
  • este exprimat prin a többi „ceilalți, celelalte”, az egész „tot, toată” sau printr-un substantiv precedat de adjectivele corespunzătoare: Az egész tortát megette. „A mâncat tot tortul.”, Az egészet megette. „L-a mâncat tot.”
  • este exprimat printr-un verb la modul infinitiv care are la rândul său un obiect determinat: Meg akarom érteni a magyar nyelvtant. „Vreau să înțeleg gramatica limbii maghiare.”

Tot conjugarea obiectivă se aplică atunci când verbul subordonează o propoziție obiectivă (Tudom, mit érzel. „Știu ce simți.”) sau când este vorba de verbele mond „a spune” sau kérdez „a întreba” folosite într-o propoziție incidentă: Esik az eső. – mondta János. „Plouă – zise János.”, Esik az eső? – kérdezte János. „Plouă? – întrebă János.”

Dacă obiectul este un pronume personal de persoana a doua, iar verbul este de persoana întâi singular, se folosește o formă specifică a conjugării obiective, marcată prin sufixul -lak/lek: Téged szeretlek. „Pe tine te iubesc.”, Titeket kedveltelek elejétől fogva. „Pe voi v-am simpatizat de la bun început.”

Conjugarea subiectivă[modificare | modificare sursă]

Această conjugare se aplică atunci când verbul are un obiect nedeterminat. Acesta poate fi:

  • un substantiv articulat cu articol nehotărât: Adj egy tollat! „Dă-mi un stilou!”
  • un substantiv nearticulat: Kér bort? „Doriți vin?”
  • un pronume personal de persoana întâi: Engem vár. „Pe mine mă așteaptă.”
  • un pronume personal de persoana a doua, dacă verbul este la altă persoană decât întâi: Téged kedvel. „Pe tine te simpatizează.”
  • pronumele demonstrative ilyen „ca ace(a)sta, aceștia/acestea”, olyan „ca acela/aceea, aceia/acelea”, ugyanilyen „la fel ca ace(a)sta”, ugyanolyan „la fel ca acela/aceea”, ennyi / annyi „atât”, ekkora / akkora „atât de mare”, sau un substantiv precedat de adjectivele demonstrative corespunzătoare: Ilyen ceruzát kérek. „Doresc un creion ca acesta.”, Ilyet kérek. „Doresc unul ca acesta.”
  • pronumele relative aki „care”, ami „care”, amely „care”, amilyen „cum”, ahány „cât(ă), câți/câte”, amennyi „cât(ă)”, amekkora „cât de mare”; pronumele interogative ki? „cine?”, mi? „ce?”, milyen? „ce (fel de)”, hány? „cât(ă), câți/câte?”, mennyi? „cât(ă)?”, mekkora? „cât de mare?”; pronumele nehotărâte valami „ceva”, akármi (sinonim bármi) „orice”, semmi „nimic”, minden „totul”, valaki „cineva”, akárki (sinonim bárki) „oricine”, senki „nimeni”, mindenki „toți, toate”, valamilyen „vreun, vreo”, akármilyen (sinonim bármilyen) „de orice fel”, semmilyen „de niciun fel”, valamennyi „cât(ă)va”, akármennyi (sinonim bármennyi) „oricât(ă)”, semennyi „nicicât”, egy másik „altul, alta”, más „altceva”, mások „alții, altele”; un substantiv precedat de acelea dintre aceste pronume care pot fi și adjective: Az a lány, akit várok, svéd. „Fata pe care o aștept e suedeză.”, Vehetsz bármilyen kenyeret. „Poți cumpăra orice fel de pâine.”, Bármilyet vehetsz. „Poți cumpăra de orice fel.”
  • un numeral cardinal sau nehotărât, ori un substantiv precedat de un asemenea numeral: Két nyelvet tanultam, de csak egyet beszélek. „Am studiat două limbi, dar vorbesc numai una.”, Több nyelvet megtanult a börtönben. „A învățat mai multe limbi la închisoare.”
  • un verb la infinitiv care are obiect nedeterminat: Szeretek zenét hallgatni. „Îmi place să ascult muzică.”

Conjugarea subiectivă se mai folosește și în cazul verbului szól „a spune” ca predicat al unei propoziții incidente: Esik az eső. – szólt János. „Plouă – zise János.”

Dacă un verb are mai multe obiecte, dintre care unele sunt determinate, iar altele nedeterminate, se alege conjugarea cerută de ultimul obiect: A férjem csak a kedvenc lemezeit és egy számítógépet vitt magával. „Soțul meu și-a luat cu sine numai discurile preferate și un calculator.” În această frază ultimul obiect este egy számítógépet, nedeterminat, prin urmare verbul vitt este la conjugarea subiectivă.

Moduri, forme nominale și timpuri[modificare | modificare sursă]

Modul indicativ[modificare | modificare sursă]

Prezent[modificare | modificare sursă]

Sufixele personale (sau desinențele) la acest timp sunt:

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
fără -ik cu -ik
Singular
I
-k
-m
-m
II
-sz sau -l
-d
III
-ik
-ja sau -i
Plural
I
-nk
-juk sau -jük
II
-tok, -tek sau -tök
-játok sau -itek
III
-nak sau -nek
-ják sau -ik

Variantele de desinențe care conțin vocale rezultă din necesitatea de a respecta armonia cu vocalele din rădăcină.

Rădăcinile cu final consonantic pot atrage după sine folosirea unei vocale de legătură, aleasă tot în funcție de regulile armoniei vocalice. Aceste vocale (în roșu) sunt redate în tabelul de mai jos, cu ajutorul unor exemple.

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
fără -ik cu -ik
Singular
I
várok „aștept”
szeretek „iubesc”
öntök „torn”
alszom „dorm”
eszem „mănânc”
öltözöm „mă îmbrac”
várom
szeretem
öntöm
II
vársz
mondasz „spui”
öntesz
álmodsz „visezi”
ugrasz „sari”
fürdesz „te scalzi”
várod
hiszed
öntöd
mosol „speli”
hiszel „crezi”
főzöl „gătești”
alszol
eszel
öltözöl
III
vár alszik várja
önti
Plural
I
várunk
öntünk
alszunk
eszünk
várjuk
öntjük
II
vártok
szerettek
közöltök „comunicați”
álmodtok
esztek
öltöztök
várjátok
öntitek
bontotok „desfaceți”
értetek „înțelegeți”
öntötök
tetszetek „plăceți”
III
várnak
szeretnek
isznak „beau”
esznek
várják
szeretik
bontanak
értenek
alszanak
fürdenek

Observații:

  1. La persoana a doua singular sunt două desinențe: -l pentru rădăcinile cu consoanele finale s, sz, z sau dz, și -sz pentru celelalte rădăcini.
  2. În cazul rădăcinilor care se termină cu s, sz și z, acestea asimilează consoana j de la desinențele conjugării obiective: olvassa „citește”, tesszük „punem”, magyarázzátok „explicați”.
  3. Nu toate verbele cu -ik au desinența -m la persoana I singular: bújok „mă ascund”, válok „devin”, megjelenek „apar” etc.

Trecut[modificare | modificare sursă]

În limba maghiară actuală nu mai există decât un singur timp trecut. Nuanțele pe care le exprimă în română diferitele timpuri trecute se exprimă în maghiară prin prefixe verbale și prin context.

Trecutul este marcat de consoana t (cu varianta tt) care precede desinențele personale.

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
Singular
I
-m
II
-l
-d
III
-a sau -e
Plural
I
-nk
-uk sau -ük
II
-tok sau -tek
-átok sau -étek
III
-k
-ák sau -ék

Exemple cu vocalele de legătură:

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
Singular
I
vártam „am așteptat”
képzeltem „mi-am imaginat”
II
vártál
képzeltél
vártad
képzelted
III
várt
dobott „a aruncat”
keresett „a căutat”
küldött „a trimis”
várta
kereste
Plural
I
vártunk
küldtünk
vártuk
küldtük
II
vártatok
küldtetek
vártátok
küldtétek
III
vártak
küldtek
várták
küldték

Viitor[modificare | modificare sursă]

Acest timp se formează din indicativul prezent al verbului auxiliar fog și infinitivul verbului conjugat, care poate precede sau urma auxiliarul:

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
Singular
I
keresni fogok keresni fogom „voi căuta”
keresni foglak „te voi căuta”
II
keresni fogsz keresni fogod
III
keresni fog keresni fogja
Plural
I
keresni fogunk keresni fogjuk
II
keresni fogtok keresni fogjátok
III
keresni fognak keresni fogják

Exemple în propoziții: Keresni fog engem az igazgató. „Mă va căuta directorul.”, Remélem, hogy nem fog keresni engem az igazgató. „Sper că nu mă va căuta directorul.”

Cel mai adesea viitorul nu se exprimă cu forma propriu-zisă de viitor, ci cu indicativul prezent asociat cu un adverb de timp care exprimă viitorul: Holnap levelet írok. „Mâine scriu o scrisoare.”, Jövőre elveszlek feleségül. „La anul te iau de soție.”

Și cu indicativul prezent, și cu viitorul se poate folosi adverbul de timp majd „mai târziu, în curând”: Majd írok neked. / Majd írni fogok neked. „Am să-ți scriu.” Majd este obligatoriu, iar auxiliarul fog interzis atunci când verbul este subordonat unui verb modal sau când este prevăzut cu sufixul potențial hat/het: Itt lehet majd a házat felépíteni. „Aici se va putea construi casa.”, A vacsora után majd el kell mosogatni. „După cină va trebui să se spele vasele.”, Majd látni akarom, mit rajzoltatok. „O să vreau să văd ce ați desenat.”, Majd szombat este táncolhatsz. „Sâmbătă seara vei putea să dansezi.”

Modul condițional[modificare | modificare sursă]

Prezent[modificare | modificare sursă]

Marca condiționalului prezent este -na/-ne/-ná/-né, iar desinențele personale la această formă verbală sunt:

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
Singular
I
-k
-m
II
-l
-d
III
Plural
I
-nk
II
-tok sau -tek
III
-nak sau -nek
-k

Exemple cu vocalele de legătură folosite la condițional prezent:

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
Singular
I
várk „aș aștepta”
mondak „aș spune”
képzelk „mi-aș închipui”
küldek „aș trimite”
várm
mondam
képzelm
küldem
II
várl
mondal
képzell
küldel
várd
mondad
képzeld
külded
III
várna
mondana
képzelne
küldene
vár
monda
képzel
külde
Plural
I
várnk
mondank
képzelnk
küldenk
II
vártok
mondatok
képzeltek
küldetek
III
várnak
mondanak
képzelnek
küldenek
várk
mondak
képzelk
küldek

Observații:

  1. La persoana I singular, conjugarea subiectivă, marca condiționalului nu respectă regula armoniei vocalice, fiind aceeași indiferent de timbrul vocalelor din rădăcină.
  2. La persoana I și a II-a plural, formele de la conjugarea subiectivă și cea obiectivă sunt identice.
  3. Există vocală de legătură numai între rădăcină și marca condiționalului, în general la verbele a căror rădăcină se termină cu două consoane (mond „a spune”, küld „a trimite”, ugrik „a sări”) și la cele terminate cu o vocală lungă urmată de t: tanít „a învăța (pe cineva)”, segít „a ajuta”.

Trecut[modificare | modificare sursă]

Condiționalul trecut este un timp compus din verbul auxiliar van „a fi” la condițional prezent (forma invariabilă volna) și indicativul trecut al verbului conjugat:

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
Singular
I
olvastam volna „aș fi citit”
II
olvastál volna olvastad volna
III
olvasott volna olvasta volna
Plural
I
olvastunk volna olvastuk volna
II
olvastatok volna olvastátok volna
III
olvastak volna olvasták volna

Valorile condiționalului[modificare | modificare sursă]

O parte din valorile condiționalului sunt aceleași în maghiară și în română. Acesta poate exprima:

  • o acțiune a cărei realizare depinde de o condiție: Ha gazdag lennék, házat vennék. „Dacă aș fi bogat(ă), aș cumpăra o casă.”
  • condiția de care depinde realizarea unei acțiuni: Ha gazdag lennék, házat vennék.
  • dorința: Úgy innék egy sört! „Ce-aș mai bea o bere!”
  • cererea politicoasă: Egy jegyet kérnék. „Aș dori un bilet.”

Alte valori se exprimă cu condiționalul în maghiară, dar cu conjunctivul în română:

  • Ahelyett, hogy dolgozna, egész nap szórakozik. „În loc să lucreze, se distrează toată ziua.”
  • Távozott anélkül, hogy elköszönt volna. „A plecat fără să-și ia rămas bun.”
  • îndoiala: Hogy Mari beteg lett volna? Nem hiszem. „Mari să fi fost bolnavă? Nu cred.”

Modul imperativ[modificare | modificare sursă]

Marca acestui mod este j, iar desinențele personale sunt:

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
Singular
I
-k
-m
II
-l sau ∅
-d
III
-n
-a sau -e
Plural
I
-nk
-uk sau -ük
II
-tok sau -tek
-átok sau -étek
III
-nak sau -nek
-k

Vocalele de legătură folosite la imperativ (în roșu):

Număr Persoană Conjugare subiectivă Conjugare obiectivă
Singular
I
várjak „să aștept”
küldjek „să trimit”
várjam
küldjem
II
várj(ál)
küldj(él)
vár(ja)d
küld(je)d
III
várjon
küldjön
várja
küldje
Plural
I
várjunk
küldjünk
várjuk
küldjük
II
várjatok
küldjetek
várjátok
küldjétek
III
várjanak
küldjenek
várják
küldjék

Observații:

  1. În gramaticile limbii maghiare se consideră că imperativul are desinențe pentru toate persoanele, în schimb nu se pomenește în ele de modul conjunctiv. Și imperativului, și conjunctivului din română le corespunde imperativul din maghiară.
  2. La persoana a doua singular sunt două forme: una lungă și una scurtă. Forma scurtă exprimă un ordin mai puternic decât cea lungă.
  3. Între ultima consoană a rădăcinii și marca imperativului j are loc deseori un fenomen de asimilare, după următoarele reguli:
– Dacă ultima consoană a rădăcinii este s, sz, z sau dz, aceasta asimilează total marca j: keres „a căuta” – keressek „să caut”, úszik „a înota” – ússzál „înoată!, să înoți”, néz „a privi” – zzen „el/ea să privească”, edz „a se antrena” – eddzünk „să ne antrenăm”.
– Dacă rădăcina se termină cu t
– precedat de o vocală scurtă, atunci t + jss: mutat „a arăta” – mutassatok „arătați!, să arătați”, vezet „a conduce” – vezessenek „ei/ele să conducă”;
– precedat de o vocală lungă sau altă consoană decât s sau sz, atunci t + jts (pronunțat [ʧ:]): segít „a ajuta” – segítsek „să ajut”, tart „a ține” – tarts(ál) „ține!, să ții”;
– precedat de s sau sz, atunci st + jss (fest „a vopsi” – fessen „el/ea să vopsească”), respectiv szt + jssz: oszt „a împărți” – osszunk „să împărțim”.
În afară de aceste asimilări redate în scris, au loc și asimilări care se manifestă numai în pronunțare: l + j → [j:] (öl „a ucide” – öljetek „ucideți!, să ucideți”), n + j[ɲ:] (ken „a unge” – kenjenek „ei/ele să ungă”), gy + j[ɟ:] (vágyik „a-i fi dor” – vágyjon „lui/ei să-i fie dor”), d + j[ɟ:] (ad „a da” – adj „dă!, să dai”).

Formele nominale ale verbului[modificare | modificare sursă]

Formele care în gramaticile limbii române sunt numite moduri nepersonale sau nepredicative, în gramaticile limbii maghiare nu sunt considerate moduri, și se numesc forme nominale ale verbului.

Infinitivul[modificare | modificare sursă]

Marca infinitivului este ni, adăugată la rădăcina verbului: beszélbeszélni „a vorbi”, akarakarni „a vrea”, esikesni „a cădea”. Dacă rădăcina se termină cu două consoane sau cu vocală lungă + t, marca infinitivului se adaugă cu ajutorul unei vocale de legătură: hallhallani „a auzi”, döntdönteni „a decide”, állítállítani „a afirma”, hűthűteni „a răci” (tranzitiv).

Infinitivul se folosește în general pentru a exprima o acțiune subordonată unui verb impersonal sau efectuată de același subiect care efectuează și acțiunea verbului regent, deși acțiunea subordonată poate fi exprimată și în acest caz de un mod personal (vezi Propoziția completivă de scop). Dacă infinitivul are funcția de subiect, există două situații:

  • Verbul este folosit într-un sens general, subiectul nu este o persoană determinată. În acest caz se folosește forma de infinitiv ca atare: Felesleges tiltakozni. „Este inutil să se protesteze.”
  • Dacă subiectul infinitivului este o persoană determinată, atunci infinitivul primește de regulă un sufix posesiv care se folosește și pentru obiectul posedat: Felesleges tiltakoznod. „Este inutil să protestezi.” La persoanele I și a II-a singular și plural, sufixul posesiv se adaugă la marca infinitivului fără i, iar la persoana a III-a singular și plural la marca întreagă, cu ajutorul unei vocale de legătură:
Număr Persoană Exemple
Singular
I
tudnom „să știu”, néznem „să privesc”, főznöm „să gătesc”
II
tudnod, nézned, főznöd
III
tudnia, néznie, főznie
Plural
I
tudnunk, néznünk, főznünk
II
tudnotok, néznetek, főznetek
III
tudniuk, nézniük, főzniük

Infinitivul are câteva valori speciale:

  • Infinitivul potențial corespunde construcției românești „se poate” + infinitiv: Innen látni a hegyeket. „De aici se pot vedea munții.”, Érezni a tavasz közeledtét. „Se simte apropierea primăverii.”
  • Infintivul poate exprima un ordin, deci să înlocuiască imperativul: Nyissd ki! „Deschide!” Nyissátok ki! „Deschideți!” (voi), Nyissa ki! „Deschideți!” (adresare politicoasă la singular) și Nyissák ki! „Deschideți!” (adresare politicoasă la plural) pot fi înlocuite cu Kinyitni!, care constituie un ordin mai categoric.
  • Forma de infinitiv servește și la accentuarea ideii exprimate de același verb la un mod personal, cu o nuanță concesivă, ceea ce în română se exprimă cu modul supin: Olvasni olvas, de nem érti a szöveget. „De citit citește, dar nu înțelege textul.”

Participiul[modificare | modificare sursă]

Prezent[modificare | modificare sursă]

Acest timp al participiului se formează cu sufixul -ó/-ő adăugat la rădăcina verbului: olvasó „care citește”, néző „care privește”.

Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: mosolyog „a zâmbi” → mosolygó „care zâmbește”, érdemel „a merita” → érdemlő „care merită”.

Principala neregularitate în formarea participiului prezent este înlocuirea consoanei finale a rădăcinii unor verbe cu v: jön „a veni” → vő „care vine”, iszik „a bea” → ivó „care bea”.

Valorile participiului prezent:

  • Cu valoare verbală, participiul prezent corespunde în română cu construcția „care” cu funcție de subiect + o formă temporală a indicativului, persoana a III-a: Látod azt a zenét hallgató fiút? „Îl vezi pe băiatul acela care ascultă muzică?”
  • Forma de participiu prezent a majorității verbelor se folosește și ca substantiv nume de agent (Kedves hallgatóim! „Dragi ascultători!”) sau ca adjectiv: Szórakoztató könyvet olvasok. „Citesc o carte distractivă.”
  • Participiul prezent al verbelor potențiale are valoare de adjectiv: várhat „a putea să aștepte” → várható „previzibil(ă)”: a várható időjárás „timpul probabil”.
Trecut[modificare | modificare sursă]

Forma acestui timp al participiului este aceeași cu a indicativului trecut, persoana a treia singular, și are valoare adjectivală: a múlt században épített templom „biserica construită în secolul trecut”.

Viitor[modificare | modificare sursă]

Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul -andó/-endő, are valoare adjectivală și exprimă o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: alkalmazandó szabályok „reguli de aplicat”, követendő példa „exemplu de urmat”, Használat előtt felrázandó. „A se scutura înainte de întrebuințare.”

De regulă se pot pune la participiu viitor verbele tranzitive, dar și unele intranzitive pot avea această formă: marad „a rămâne” → maradandó „durabil(ă)”, romlik „a se strica” → romlandó „perisabil(ă)”.

Gerunziul[modificare | modificare sursă]

Gerunziul se formează cu sufixul -va/-ve: mosolyogva „zâmbind”, érezve „simțind”.

În general, gerunziul verbelor intranzitive are sens activ: Ülve dolgozik. „Lucrează șezând.” Cel al verbelor tranzitive poate fi activ (A hírt olvasva felkiáltott. „Citind știrea, a scos un strigăt.”) sau pasiv: Megsózva kéred a sültkrumplit? „Vrei cartofii prăjiți sărați?”

Construcția gerunziului cu verbul van „a fi” corespunde construcției din română cu diateza pasivă fără complement de agent: A kérdés meg van oldva. „Chestiunea este rezolvată.”

Câteva verbe neregulate[modificare | modificare sursă]

van „a fi”

Indicativ prezent: vagyok, vagy, van, vagyunk, vagytok, vannak
trecut: voltam etc.
viitor: leszek, leszel, lesz, leszünk, lesztek, lesznek
Condițional prezent: volnék, volnál etc. sau lennék, lennél etc.
trecut: lettem volna etc.
Imperativ: legyek, legyél / légy etc.
Infinitiv: lenni
Participiu prezent: való sau levő
viitor: leendő
Gerunziu: lévén

Observații:

  1. Paradigma acestui verb conține forme supletive. Este alcătuită din formele a două verbe: van și lesz, care la condițional prezent constituie sinonime. La participiul prezent, cele două forme nu se pot înlocui una cu alta: való se folosește mai mult cu valoare adjectivală (kenyérnek való liszt „făină pentru pâine”), iar levő corespunde în română cu predicatul unei propoziții atributive: a szobában levő szekrény „dulapul care este în cameră”.
  2. Verbul lesz are și sensul „a deveni”, cu formele de trecut lettem, lettél etc.
  3. Formele de persoana a treia nu se pun la negativ cu nem. Ca formă negativă se folosește verbul defectiv nincs(en) „nu este”, nincsenek „nu sunt”.
  4. Prin formele leszek etc., verbul van/lesz este singurul care nu are viitorul format cu verb auxiliar.
  5. Acest verb este singurul care se folosește numai cu o formă arhaică de gerunziu, cu sufixul -ván/-vén.

megy „a merge”

Indicativ prezent: megyek, mész, megy, megyünk, mentek, mennek
trecut: mentem etc.
Condițional prezent: mennék, mennél etc.
Imperativ: menjek etc.
Infinitiv: menni
Participiu prezent: menő
Gerunziu: menve

jön „a veni”

Indicativ prezent: jövök, jössz, jön, jövünk, jöttök, jönnek
trecut: jöttem etc.
Condițional prezent: jönnék, jönnél etc.
Imperativ: jöjjek, jöjj / gyere, jöjjön, jöjjünk / gyerünk, jöjjetek / gyertek, jöjjenek
Infinitiv: jönni
Participiu prezent: jövő
Gerunziu: jőve

Observație: Forma jöjj este elevată. În limbajul curent i se preferă gyere.

Alte verbe neregulate:

Mod/Formă nominală și timp tesz „a pune, a face” vesz „a lua” hisz „a crede” visz „a duce” eszik „a mânca” iszik „a bea” alszik „a dormi” fekszik „a sta culcat”
Indicativ trecut tettem etc. vettem etc. hittem etc. vittem etc. ettem etc. ittam etc. aludtam etc. feküdtem etc.
Condițional prezent tennék, tennél etc. vennék, vennél etc. hinnék, hinnél etc. vinnék, vinnél etc. ennék, ennél etc. innék, innál etc. aludnék, aludnál etc. feküdnék, feküdnél etc.
Imperativ tegyek, tegyél / tégy etc. vegyek, vegyél / végy etc. higgyek, higgy(él) etc. vigyek, vigyél etc. egyek, egyél etc. igyak, igyál etc. aludjak, aludj(ál) etc. feküdjek, feküdj(él) etc.
Infinitiv tenni venni hinni vinni enni inni aludni feküdni
Participiu prezent tevő vevő hívő vivő evő ivó alvó fekvő
Gerunziu téve véve híve víve
alva fekve

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lelkes (1979), Nagy (1980), Szende (2001).
  2. ^ Szili, Katalin, Valahol a passzívum és a mediálisok között… (Undeva între pasiv și verbele medii…), în Magyar Nyelvőr (ISSN 1585-4515), nr. 3, iulie-septembrie 1999 (accesat la 16 octombrie 2009); Forgács, Tamás, Néhány megjegyzés a magyar igenemek kérdéséhez (Câteva observații privitoare la chestiunea diatezelor în maghiară), în Magyar Nyelv, XCIV, 1998 (accesat la 16 octombrie 2009).
  3. ^ De exemplu Szili (1999), Forgács (1998), Kiefer (2006), Nádasdy, Ádám, Látszódik (Se vede), în Magyar Narancs (ISSN 1586-0647), 28.03.2002 (accesat la 16 octombrie 2009).
  4. ^ Lelkes (1979), Szende (2001).
  5. ^ Verbul tud poate avea și sensul „a ști”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • hu Erdős, József (sub redacția), Küszöbszint. Magyar mint idegen nyelv (Nivel-prag. Maghiara ca limbă străină) (accesat la 16 octombrie 2009)
  • hu Kiefer, Ferenc (sub redacția), Magyar nyelv (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, ISBN 9630583240
  • fr Lelkes, István, Manuel de hongrois (Manual de limba maghiară), Budapesta, Tankönykiadó, 1979, ISBN 963-17-4426-4
  • hu Nagy, Kálmán, Kis magyar nyelvtankönyv (Mică gramatică a limbii maghiare), București, Kriterion, 1980
  • fr Szende, Thomas; Kassai, Georges, Grammaire fondamentale du hongrois (Gramatica fundamentală a limbii maghiare), Paris, Langues & Mondes – L'Asiathèque, 2001, ISBN 2-911053-61-3