Operațiunea Mânia lui Dumnezeu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Operațiunea Mânia lui Dumnezeu (în ebraică : מבצע זעם האל‎, Mivța Za'am Ha'el), sau Operațiunea BaionetăA, a fost o acțiune secretă a Mosadului Israelian ca urmare a asasinării a 11 sportivi israelieni delegați la Olimpiada de la München (1972) de către organizația teroristă palestiniană Septembrie Negru.

Obiectivele operațiunii au inclus membri ai grupului terorist palestinian Septembrie Negru, care au fost responsabili pentru atacul terorist din satul olimpic de la München, și membri ai Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP), care au colaborat. Ordonată de către prim-ministrul israelian Golda Meir, acțiunea a fost declanșată în toamna anului 1972 și a continuat circa 20 de ani. Agenți ai unităților israeliene au identificat și răpus zeci de teroriști în întreaga Europă, dar și pe un chelner marocan nevinovat, Ahmed Bushiki, în Lillehammer, Norvegia, datorită unei erori de identificare (o mare asemănare cu liderul terorist Ali Hassan Salameh), eroare care s-a soldat cu arestarea, judecarea și condamnarea celor 5 membri ai comandoului israelian implicat și cu complicații la nivel diplomatic între Norvegia și Israel (vezi Afacerea Lillehammer).

Golda Meir, prim-ministrul Israelului

Exportarea conflictului israelo - arab[modificare | modificare sursă]

Îndemnată de statele sponsore din grupul sovietic și susținută energic de marea (a doua după Fatah) și belicoasa organizație (comunistă-Marxist-Leninistă fondată în 1967) „Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP)”B[1] revoluția palestiniană decisese încă din anii 1968-70 să se extindă dincolo de granițele regionale. Cotitura s-a produs în 1968 cu răpirea unui avion israelian El Al aflat în cursă regulată de la Roma la Tel Aviv și deturnarea sa spre Algeria.

După doi ani, ziua de 6 septembrie 1970 le-a adus un succes mediatic grandios palestinienilor cu răpirea a 4 avioane civile: cursa Swissair de la Zurich spre New York și TWA de pe ruta Frankfurt - New York au fost deturnate spre Zarka, în Iordania iar un avion Pan Am plecat de la Amsterdam spre New York a fost răpit și forțat să aterizeze la Cairo. Al patrulea avion a fost un El Al decolat și el, de la Amsterdam spre New York, dar cei trei teroriști, doi bărbați și o femeie, celebra Leila Khaled (femme fatale a „Frontului de Luptă Palestinian” și în relații deosebit de strânse cu dr. Wadi Haddad, șeful de operațiuni al FPEP) au avut ghinionul să fie surclasați de agentul de apărare israelian aflat pe bord, ajutat de călători. Aeronava a aterizat forțat la Londra cu cei doi teroriști răpuși și cu d-ra Khaled ușor rănită. Cererea israeliană de extrădare pentru a fi judecată în Israel, pe motivul că atacul terorist s-a produs la bordul unui avion considerat teritoriu israelian a fost respinsă de britanici, care au avut de suferit consecințe: la 9 septembrie avionul britanic din cursa BOAC Bombay - Londra a fost răpit și deturnat și el, spre Zarka-Iordania.

Aceste avioane, după ce au fost golite de psageri, au fost detonate în fața presei internaționale[2][3][4].

Planificarea[modificare | modificare sursă]

„Le vom reteza mâinile celor care ne omoară copiii (în engleză : "We will chop off the hands of those who kill our children")”
Golda Meir în Knesset, octombrie 1972

Ca reacție la asasinarea celor 11 sportivi israelieni delegați la Olimpiada de la München (1972) de către organizația teroristă palestiniană Septembrie Negru și pentru a împiedica viitoare acțiuni similare, prim-ministrul Golda Meir a creat Comitetul X, un mic grup de oficiali însărcinați cu formularea unui răspuns Israelian, sub conducerea Ministrul Apărării, generalul (rez.) Moșe Dayan, generalul Aharon Yariv consultantul primului ministru în lupta anti-teror, directorul Mossad-ului, generalul (rez.) Zvi Zamir ș.a. Comitetul a ajuns la concluzia că pentru a împiedica viitoare incidente împotriva Israelului trebuie să fie eliminați cei care au luat parte la hotărârea, organizarea, comanda și execuția masacrului. Decizia de a se recurge la astfel de represalii a fost luată după discuții îndelungate, nu ca o răzbunare, ci pentru a asigura securitatea cetățenilor israelieni în țară și peste hotare. Golda Meir a autorizat acțiunea fără entuziasm, dar orice ambivalență simțită de ea a dispărut când cei trei teroriști supraviețuitori ai masacrului de la München au fost eliberați câteva luni mai târziu de către Germania Federală, îngenunchiată de cererile răpitorilor unui avion Lufthansa.

Prima sarcină a comitetului de informații israelian a fost de a face o listă a tuturor celor implicați în asasinatul din München. Această sarcină a fost îndeplinită cu ajutorul agenților Mosadului din PLO și cu colaborarea agențiilor europene de informații (cu excepția statelor din grupul sovietic, toate țările europene au fost gata să colaboreze tacit pentru a elimina grupările teroriste din propriul teritoriu). Conținutul întregii liste este necunoscut, se presupune un număr de 20-35 de candidați aparținănd grupărilor Septembrie Negru și elemente din PLO. Mossad-ul a fost însărcinat cu localizarea indivizilor și eliminarea lor, păstrând criterii de ambiguitate și de detașare a acestor acțiuni de organele israeliene. În plus, scopul operațiunilor era să instaureze frica printre teroriștii palestinieni. După spusele lui David Kimche, fostul adjunct al comandantului Mossad-ului, „Scopul nu a fost răzbunarea, ci infricoșarea. Voiam să îi facem să se uite peste umăr și să simtă că suntem pe urmele lor. Tocmai de aceea am încercat să facem mai mult decât să lichidăm un trecător pe stradă, ceea ce e prea ușor”[5].

Organizarea[modificare | modificare sursă]

Mai multe descrieri au apărut, inclusiv literatură de S.F. și filme, în ceea ce privește grupurile trimise de Mosad pentru executarea operațiunii ordonate. Este posibil că diferite grupuri să fi fost formate pentru diferite obiective, ca rezolvarea problemelor de logistică, culegerea de informații, etc., în diferite sau suprapuse perioade de timp. În funcție de calitatea surselor, indubitabil, astfel de acțiuni au fost acoperite cu o pâclă deasă de dezinformare, care a dus la raportare și informații contradictorii. Rămâne certitudinea execuțiilor, deși au fost cazuri - vezi mai jos - în care, folosind ocazia, lideri ai OEP au fost eliminați de grupări palestiniene concurente, (Abu Nidal și chiar Arafat, care nu suporta să fie suprasolicitat).

Este de asemenea cunoscut faptul că agentul Mosadului, Michael Harari a organizat și condus echipele, cu toate că unele nu au fost întotdeauna sub aprobarea guvernului. Simon Reeve, aventurier și prezentator la TV. britanică, susține că echipele Mosadului erau formate din cincisprezece oameni împărțiți în cinci echipe : „A” (în ebraică : : „Alef”, doi executanți antrenați, „B" (în ebraică : :„Bet", două gărzi de acoperire, „H” (în ebraică : :"Het", doi agenți care se ocupau cu logistica: închiriau camere de hotel, apartamente, mașini, ș.a. „Y” (în ebraică : :"Ayin", cuprinzând între șase și opt agenți, coloana vertebrală a operațiunii, mușamalizând țintele și stabilind o cale de scăpare pentru trupele Aleph și Bet.; și „K” (în ebraică : :„Kof”, doi transmisioniști.

Această descriere este similară cu cea a agentului repudiat al Mosadului, Victor Ostrovsky. De fapt, Ostrovsky scrie în cartea să că echipele Kidon au efectuat execuțiile.

Corespondentul lui Time magazine’s Military and Intelligence Affairs la Ierusalim, Aaron J. Klein descrie detailat că că aceste grupe de agenți făcuseră parte dintr-o unitate numită Cesarea, care a fost reorganizată și redenumită Baionetă (în ebraică : :Kidon) în mijlocul anilor 1970. Harari a comandat trei echipe Cesarea de câte doisprezece membri fiecare, care erau împărțiți în trupe de logistică, supraveghere și execuție[6].

Una dintre trupele ascunse a fost descoperită în urma afacerii Lillehammer, când cinci trimiși ai Mosadului au fost arestați de autoritățile norvegiene (al șaselea, Harari a apucat să fugă în Israel). Un articol în revista Time a stabilit numărul de membri Mossad uciși la cincisprezece, iar acest lucru este similar cu descrierile de mai sus[necesită citare].

Un misterios detectiv particular din New York, Juval Aviv (nume cu rezonanțe ebraice) a publicat în 1984 în Canada o carte pe numele „Răzbunarea” („Vengeance”), în care susține că ar fi fost agent al Mosadului și că deține informații precum că Mosadul a organizat o echipă de cinci oameni instruiți în informații, pe care el a condus-o în Europa. Cu câteva ore înainte de fiecare asasinare, familia fiecărui bărbat ar fi primit flori și o carte de condoleanțe în care scria : „O reamintire că noi nu uităm și nu iertăm.” Aviv mai declară că echipa nu era sub comanda directă guvernului și că ținea legătura doar cu Harari. Este puțin probabil că fiecare agent israelian primește directive de activitate direct din partea guvernului, în fapt, se pare că singurul care l-a luat în serios pe Aviv a fost cineastul Steven Spielberg cu ocazia adunării de material pentru filmul în temă.

Operațiuni[modificare | modificare sursă]

„Lista Goldei”[modificare | modificare sursă]

Celabra listă de suprimări a Goldei Meir, dacă a existat în realitate, nu a ajuns în mâinile presei. Lista de mai jos se sprijină pe supoziții, pornind de la rezultate și nu de la intenții.

  1. Abdel Wael Zwaiter - ucis în octombrie 1972 la Roma.
  2. Mahmud Hamchari - ucis în decembrie 1972 la Paris.
  3. Bașir Abdel Hir - ucis în ianuarie 1973 în Cipru.
  4. Ahu Zeid - ucis în aprilie 1972 la Atena.
  5. Al Kubeisi - ucis în aprilie 1973 la Paris.
  6. Kamal Aduan - ucis în aprilie 1973 la Beirut
  7. Muhamed Yusuf al-Najar, zis Abu Yusuf - ucis în aprilie 1973 la Beirut.
  8. Butrus Naser - ucis în aprilie 1973 la Beirut.
  9. Muhamed Budia - ucis în aprilie 1973 la Paris.
  10. Ali Hassan Salameh zis „Prințul Roșu” - ucis în ianuarie 1979 la Beirut.
  11. Halil al-Wazir, zis „Abu Jihad”, adjunctul și șeful de operațiuni al lui Arafat - ucis în 16 aprilie 1988 la Tunis.
  12. Wadie Hadad mort de leucemie în 1978 în Berlinul de Est.
  13. Salah Halaf, zis „Abou Iyad” - ucis în ianuarie 1991 la Tunis de un agent irakian.
  14. Atef Bseiso - ucis în iunie 1992 la Paris.

1972[modificare | modificare sursă]

La două zile după masacrul din Munchen, Israelul a bombardat taberele de antrenament ale teroriștilor OEP din Liban.

În 16 octombrie 1972 Abdel Wael Zwaiter, reprezentantul OEP în Italia și membru al organizației Septembrie Negru, a fost împușcat de unsprezece ori în intrarea la apartamentul său din Roma, de către doi agenți israelieni. Israelul a considerat că Wael Zwaiter că a fost implicat într-un complot eșuat împotriva unui avion El Al, iar purtătorii de cuvânt ai OEP-ului au afirmat că israelienii au ucis un nevinovat luptător pentru pace, antiterorist și cu vederi de stânga. A două țintă a Mossad-ului a fost Dr. Mahmoud Hamshari, care a fost reprezentantul PLO în Franța. Folosind un agent pe post de jurnalist, Mossad-ul l-a atras în afară apartamentului sau din Paris iar o echipă de demolări i-a plantat o bombă sub măsuța de telefon. În decembrie 8, 1972, "jurnalistul" Hamshari a primit un apel pe telefon iar odată ce a ridicat receptorul un semnal de detonare a fost trimis prin telefon la bombă. Hamshari nu a fost ucis de explozie, dar a murit la o luna distanță din cauza rănilor provocate de această. Israelul susține că el a fost comandantul lui Septembrie Negru în Franța.

1973[modificare | modificare sursă]

În noaptea din 24 Ianuarie, 1973, Hussein Al Bashir (Hussein Abad Al Chir), reprezentantul Fatah în Cipru, și-a stins lumina în cameră hotelului sau Olimpic din Nicosia. Câteva momente mai târziu, o bombă plantată sub patul sau de către Mossad a fost detonată, ucigându-l pe el și distrugându-i cameră. Israel credea că el era liderul Septembrie Negru în Cipru, chiar dacă relațiile sale cu KGB puteau fi un alt motiv pentru care a fost ucis. Agenții s-au întors în Paris în 6 aprilie, 1973, când Dr. Basil al-Kubaissi,un profesor de drept la Universitatea Americană din Beirut, suspectat de Israel de procurarea de arme pentru Septembrie cel Negru și de implicarea în alte comploturi palestiniene, a fost împușcat când se întorcea acasă de la cină. Precum în asasinările anterioare, el a fost împușcat de 12 ori de către doi agenți Israelieni. Mai multe targeturi de pe lista lui Mossad au locuit în case foarte bine protejate în Lebannon , acestea erau peste limitele primelor asasinări ale Mossadului.Decât să-i asasineze aceste targeturi, operațiunea "Primavara tineretii” a fost infintata că și o sub unitate a campaniei ,,Furia lui Dumnezeu” .În timpul nopții din data de 9 aprilie 1973 comandantul Sayeret Matkal și alte echipe de suport Israeliene , incluzându-l pe viitorul prim ministru Ehud Barak care a inițiat mai multe razii în Beirut și Sidon.Acolo au reușit să asasineze mai mulți membrii oficiali PLO , incluzandul pe Muhammad Youssef al-Najjar (Abu Youssef), Kamal Adwan, un veteran ,Kamal Nasser ,reprezentat PLO.Rami Adwan fiul lui Adwan se afla în apartament când tatăl sau a fost ucis și a declarat că tatăl sau nu a fost implicat în totalitate în operațiunile de la München dar , a organizat rezistentă împotriva ocupării militare a West Bank . În opinia lui Rami atacul de la München a fost o oportunitate trimisă de Dumnezeu Israelienilor pentru a ucide oameni. După operația Lebanon au avut loc trei asasinări.Zaiad Mucasi , Al Bashir în Cipru.Acesta fiind omorât într-un hotel pe data de 11 Aprilie. Abdel Hamid Shibi și Abdel Hadi Nakaa au fost incendiați în propria mașină în timp ce aceștia se aflau în Roma. Israelul a început să-l urmeze pe Mohammad Boudia de nație Algeriană ,director al operațiunilor Black September și un presupus afemeiat.Pe data de 28 Iunie ,1973 Boudia a fost ucis în Paris de către o bombă amplasată sub mașină să de către Mohhad.

Ali Hassan Salameh[modificare | modificare sursă]

Mossad a continuat să-l caute pe Ali Hassan Salameh, numit „Prințul Rosu” care era șeful operațiunii Force 17 iar Israelienii credeau că operativa Septembrie cel Negrua fost în spatele masacrului de la München.Această teorie a fost contestată de către oficialii de la Septembrie cel Negru care spuneau că în timp ce ei erau implicați în multe atacuri din Europa , Salameh nu era înștiințat cu toate evenimentele de la München. Aproximativ după un an de la întâmplarea evenimentului de la München, cei de la Mossad au crezut că însfârșit l-au localizat pe Salameh într-un orășel din Norvegia numit Lillehammer. Pe data de 23 Iulie 1973 în cea ce va devenii cunoscută că Lillehammer affair, o echipă de oameni din grupul Mossad l-au ucis pe Ahmed Bouchiki, iar un chelner marocan neavând legătură cu atacul de la München și Black September , după ce un informator l-a identificat greșit pe Bouchiki că fiind Salameh. Șase oameni din „Mossad” , incluzând și două femei au fost capturați de către autoritatille Norvegiene ,în timp de alți ,incluzându-l și pe leaderul Mike Harari au reușit să scape și să meargă înapoi în Israel.Cinci dintre cei prinși au fost găsiți vinovați pentru ucidere și întemnițați,dar au fost eliberați și s-au întors în Israel pe data de 1975. Victor Ostrovsky susține că Salameh conducea din spate Mossadul dându-le informații false despre ascunzișurile sale.În consecința afacerii, s-a produs un scandal internațional din cauze asasinării greșite a lui Golda Meir pentru a ordona suspendară operațiunii „Furia lui Dumnezeu”. Investigațiile Norvegienilor și dezvăluirile agenților capturați i-au compromis pe restul agențiilor Mossad din Europa,incluzând ascunzători ,agenți,și metode operaționale. În ciuda acestora cinci ani mai târziu s-a decis să se repornească operațiunea sub conducerea primului ministru Menachem Begin,și să-i găsească pe cei de pe lista care sunt încă în libertate. Mossadul a început supravegherea tuturor miscariilor ale lui Salameh după ce l-au urmărit la Beriut în toamnă târzie din 1978.În Noiembrie 1978 , un agent care făcea parte din Mossad s-a identificat că fiind Erika Chambers intrând în Lebanno cu un pașaport Britanic eliberat pe data de 1975, și a închiriat un apartament pe strada Rue Verdum care era fregventata de către Salameh . Mai mulți agenți au ajuns dintre care doi identificați sub numele de Peter Scriver și Roland Kolberg, care călătoreau cu pașapoarte englezești respectiv Canadiene .După câtva timp ce au ajuns agenții un Volkswagen dotat cu explozive a fost amplasat pe strada respectivă (Rue verdum ) îndreptat spre apartamentul închiriat.Pe data de 22 Ianuarie 1979 , ora 3:35 după amiază Salameh și protectorii săi mergeau pe stradă într-un Chevrolet iar în acel timp explozivul din Volkswagen a fost detonat din apartament prin intermediul undelor radio, omorând pe toți cei aflați în automobil.După cinci eșecuri de al asasina pe Salameh , Mossad a reușit să-l ucidă . Dar explozia a ucis încă câțiva oameni printre care se afla un student Englez și o călugăriță Germană iar alții 18 oamenii au fost răniți .Imediat trei dintre cei care făceau parte din Mossad au fugit fără urmă,alături de alți 14 agenți suspectați pentru a fi implicați în operațiune.

Teroriștii de la München[modificare | modificare sursă]

Trei din cei opt teroriști care au executat masacrul de la München au supraviețuit încercării de salvare a operațiunii la baza aeriană FA¼rstenfeldbruck și au fost luați în custodia germană. Jamal Al-Gashey, Adnan Al-Gashey și Mohammed Safady au fot eliberați câteva săptămâni mai târziu după ce teroriștii din avionul Luftansa zborul LH-615 au cerut eliberarea lor din custodia germaniei de vest. S-a crezut că Adnam Algashei și Mohammed Safady au fost asasinați câțiva ani după masacru. Algasei a fot găsit după ce l-a contactat pe vărul sau în Gulf state și Safadi a fost găsit deoarece a rămas în contact cu familia să din Liban. Aceste afirmații au fost contestate într-o carte recentă scrisă de Aaron Klein care susțina că Adnan a murit de infarct în anii '70 și Safaty ori a fost omorât de către Christian Phalangist în Lebanon La începutul aniilor 80 sau conform operativist PLO prieten cu Safathy acesta încă trăiește și azi . Jamal Al-Gashey s-a refugiat în Africa de Nord , acesta a susținut un interviu în 1999 cu directorul Kevin Macdonald pentru documentarul„One day în september” și se presupune că acesta încă trăiește.

Alte acțiuni[modificare | modificare sursă]

Împreună cu asasinarea directă Mossadul a folosit o varietate de alte mijloace pentru a răspunde la masacrul din München și pentru a descuraja terorismul pe viitor. Victor Ostrovsky spune că acestea au inclus și un război psihologic cum ar fi necrologuri ale soldațiilor încă în viață și trimiterea infrmatiilor personale în detaliu către ceilalți .Primul magistrat susține că Mossadul ar fi contactat oficialii palestinieni și după divulgarea informațiilor personale i-ar fi avertisat să disocieze de la orice cauza palestiniană. Pe scurt , Mossadul s-a angajat într-o campanie de „Scrisori Bomba” împotriva oficialilor palestinieni din Europa . Istoricul Benny Moriis scrie că aceste atacuri nu au cauzat răni fatale țintelor care includeau persoane din algeria și libia , studenți activiști palestinieni în BON și Copenhaga. Clain mai citează un incident în Cairo unde o bombă a funcționat eronat și astfel cruțându-i pe cei doi palestinieni țintă.

Alte asasinări[modificare | modificare sursă]

Câteva asasinări sau încercări de asasinare au fost atribuite campaniei „Furia lui Dumnezeu”, deși există îndoieli dacă Mossad se află în spatele acestora. Prima astfel de asasinare a avut loc în 27 iulie 79 când capul operatiuniilor militare PLO Zuheir Mohsen a fost împușcat în Cannes , Franța , la ieșirea dintr-un casino. Mossadul alături de palestinieni și egipteni au fost învinuit de către diferite surse . Abu Daud, un comandant al Septembrie cel Negru care a susținut că a ajutat la planificarea atacului de la Munich, a fost împușcat la 1 august 1981 de către un lunetist în Warsovia . El susținea că Mossadul era în spatele acestei încercări , dar este neclar dacă a fost Mossad sau altă facțiune separatistă palestiniană . În data de 8 iunie 1992 capul inteligenței PLO, Atef Bseiso, a fost omorât de către doi lunestisti . timp ce PLO o carte de autorul israelian, Aaron Clain, învinuiesc Mossadul pentru alte rapoarte faptul organizația Abu Nidal a fost spatele acestora[7].

Reacția[modificare | modificare sursă]

Răspunsul celor de la Black September[modificare | modificare sursă]

Septembrie cel Negru nu a reușit nici odată să conducă o operațiune de magnitudinea masacrului de la München după operațiunea „Furia lui Dumnezeu”, deși a încercat și a condus un număr de atacuri și răpiri, împotriva israeluli.

Asemenea campaniei „Scrisori bomba” ale Mossadului o multitudine de Scrisori bombă au fost trimise de la Amsterdam către posturile diplomatice Israeliene în septembrie și octombrie 1972, omorându-l pe consilierul agricultural al Israelului, Ami Shacori. În 28 Decembrie 1972 patru membri Septembrie cel Negru au preluat controlul asupra ambasadei Israeliene din Bangkok, ținând 12 ostatici. Deși cerințele lor nu au fost îndeplinite s-a negociat eliberarea ostaticilor iar soldaților Septembrie cel Negru le-a fost oferit un pasaj sigur către Cairo. O operațiune a fost plănuită de Septembrie cel Negru când au auzit că primul ministru Golda Meir ar călători la roma să se întâlnească cu Popa Paul al VI în Ianuarie 1973.Mai multe lansatoare de rachete Strela 2 au fost duse în Italiași poziționate împrejurul airoportului Fiumicino.Operațiunea a fost oprită în ultimul moment de agenții lui Mossad care au reușit să oprească toate lansatoarele de rachete înainte ca Meir să vină. Infara de asta 2 agenți Israelieni au fost împușcați și uciși și deasemenea un reprezentant Israel la Washington, un agent Mossad a fos omorât în 23 Ianuarie 1973 la Madrid, un italian suspectat de Black September afost omorât la Roma în 1973.

Reacția arabă[modificare | modificare sursă]

În timpul primului val de asasinări din octombrie 1972 - începutul lui 1973 a cauzat foarte multă consternare asupra oficialilor palestinieni a fost un raid la Lebanon Operațiunea Vara Tinereți n Aprilie 1973 a șocat lumea Arabă.Îndrăzneala misiuni plus faptul că lideri cum ar fi Yasser Arafat, Abu Iyad și Ali Hassan Salameh erau numai la câțiva yarzi de luptă contribuind la crezarea că Israel poate lovi oriunde și oricând. Opeartiunea a avut și efectul ca guvernul Arab să pună presiune pe Palestina să oprească atacurile împotrivă Israelului.

Critici[modificare | modificare sursă]

Ținte posibile greșite[modificare | modificare sursă]

În 2005 în cartea „Lovește inapoi” autorul Aaron J. Klein (care spune că și-a bazat cartea pe interviurile cu ofteri lui Mossad implicați în misiuni ) care susține că Mossad avea doar un om conectat direct cu conflictul de la München .Atef Bseiso, a fost împușcat în Paris în 1992. Klein spune mai departe că Zwaiter primul palestinian care primul palestinian care a murit a fost o greșeală în materie de asasinare. Între timp numai activiști Palestinieni care s-a întâmplat să meargă neprotejați în Europa de Vest au fost uciși Israel au spus ca acei oameni morții au fost implicați în München PLO a susținut că aceștia erau oameni importanții așa că imaginea că Mossad este în stare să aducă moartea a crescut.Operațiunea nu a funcționat numai că să pedepsească pe cei din München dar și să oprească alte acte teroriste scrie Klein.Pentru al doilea obiectiv un membru PLO mort este la fel de bun că și altul. Abu Daoud, unul dintre principli organizatori ale masacrului de la München.El a spus într-un interviu, înainte de filmul Munich să apăra, că Israelul nu a ucis oameni care direcționau atatcul de la München. Liderul lui Septembrie cel Negru Abu Iyad nu a fost de asemenea ucis de Israel chiar dacă a fost Asasinat în 1991 în Tunisia de către Organizația lui Abu Nidal.

Obiecții morale[modificare | modificare sursă]

Alte obiecții au fost metodele de asasinare în sine. În vreme ce campania a continuat, rudele atleților uciși au fost informați de ultimele atacuri . Simon Reeve scrie că unii s-au simțit îndreptați. Soția unui agent Mossad a numit operațiunea o operațiune îndreptată împotrivă celor care i-au slăbit sănătatea soțului ei.

Efecte asupra operațiunilor arabe[modificare | modificare sursă]

Totuși alți au avut dubii asupra eficienței operațiunii în împlinirea obiectivelor sale. Ronen Bergman spune ca „Această campanie a oprit majoritatea teroristilor din PLO înafară granițelor Israelului. Ne-a ajutat să în orice mod să aducem pace în Est? Nu. Strategic vorbind a fost un dezastru complet”.

Note[modificare | modificare sursă]

[A] Operațiunea Baionetă (în ebraică : : „Kidon”) a fost numele de cod al acțiunii în cadrul Mosadului. Numele „Mânia lui Dumnezeu” a fost acordat ulerior de presă și alți factori mediatici[8].

[B] Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP) (în engleză : The Popular Front for the Liberation of Palestine - PFLP)[1] a fost fondat de George Habash în 1967, după ocuparea Cisiordaniei de câtre Israel în urma Războiului de 6 zile, ca un melanj între ideologia naționalismului panarabist și ideologia marxist-leninistă, cu ținta finală de a distruge Israelul împreună și ca parte din eliminarea influenței occidentale-capitaliste în Orientul Mijlociu.

Sprijinită de statele blocului comunist (armament, instrucție militară cu profil de gherilă, furnizare de informații, acte false, transportarea de arme și explozibile în bagajul diplomatic, etc.) în anii '70 FPEP a întrat în relații cu grupări militante din întreaga lume: gruparea germană Baader-Meinhof, Armata Roșie Japoneză[9], celedrul terorist Carlos-„Șacalul” dar și cu grupări neo-naziste[10].

FPLP a fost principala organizație teroristă din OEP, dar nu unica, deoarece toate organizațiile/grupările/sub-grupele din OEP au depus o activitate teroristă, ca mod preferențial de a-și susține cauza. Arafat s-a obligat oficial, în numele Fatah-ului, în Acordurile de la Oslo să încateze imediat acțiunile teroriste, activități care au fost preluate de Hamas și de alțti antrepenori secundari conduși din umbră.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Popular Front for the Liberation of Palestine”. Pflp.ps. http://www.pflp.ps/english/?q=pflp-suspends-its-participation-plo-executive-comm. Accesat la 18 iunie 2012. 
  2. ^ en Popular Front for the Liberation of Palestine”. BBC News. 26 ianuarie 2008. http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/1604540.stm. Accesat la 4 februarie 2012. 
  3. ^ en Katz, Samuel M.: Soldier Spies - Israeli Military Intelligence, p. 221, Presido Press, Novato,CA, 1992, ISBN 0-89141-357-X.
  4. ^ en Merari, Ariel, and Elad, Shlomi: The InternationalDimension of Palestinian Terrorism, p. 131, Jaffe Center for Strategic Studies, Tel Aviv, 1986
  5. ^ en ***: Israeli murderous response to Munich, [1], accesat: 20 iunie 2012.
  6. ^ en Ginsburg, Mitch, and Klein, Aaron J.: Striking Back: The 1972 Munich Olympics Massacre and Israel's Deadly Response, ed. Random House, 2007, ISBN 0812974638, 9780812974638.
  7. ^ en Melman, Yossi: The Master Terrorist: The True Storry behind Abu Nidal, Adama Books, New York, 1986
  8. ^ Munich: Operation Bayonet, BBC, January 16, 2006. Retrieved August 17, 2006.
  9. ^ en Japanese kill 26 at Tel Aviv airport, [2] Accesat:22 iunie 2012.
  10. ^ en Weinthal, Benjamin: Neo-Nazi helped Black September Munich attack (German intelligence agency files implicate German neo-Nazi, who was later convicted on weapons charges, "Spiegel" reports), The Jerusalem Post, [www.jpost.com/LandedPages/PrintArticle.aspx?id=274144] 17/06/2012, accesat: 18 iunie 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Dayan, Moshe: Story of My Life, Weidenfeld & Nicolson, London, 1976.
  • en Deacon, Richard: The Iraeli Secret Service, Sphere Books, Ltd., London, 1979.
  • en Eisenberg, Dennis, Dan, Uri, and Landau, Eli: The Mossad: Isrel's Secret Intelligence Service Inside Stories, Signet, New York, 1979.
  • en Sterling, Claire: The Terror Network - The Secret War of International Terrorism, Berkley Books, New York, 1982.
  • en Merari, Ariel, and Elad, Shlomi: The International Dimension of Palestinian Terrorism, JCSS Study No. 6, The Jerusalem Post and Westview Press, Jerusalem, 1986.
  • en Livingstone, Neil, C., and Halevy, David: Inside The PLO, William Morrow &co. Inc., New York,1990.
  • en Cordesman, Anthony H., and Wagner, Abraham R.: The Lessons of Modern War, vol. I: The Arab Israeli Conflicts, 1973-1989, Westview Press, MansellPubl. Ltd., San Francisco-London, 1990.
  • en Jonas, George: Vengeance: The True Story of an Israeli Counter-Terrorist Team, ed. Simon & Schuster, 2005, ISBN 0743291646, 9780743291644.

Surse externe[modificare | modificare sursă]

  • en Aderet, Ofer: German FM joins calls for Munich "gesture", Foreign Minister Guido Westerwelle asks president of the International Olympic Committee to reconsider objection to a minute's silence at the London Olympics in memory of the Munich Massacre. "Germany's Foreign Minister Guido Westerwelle on Wednesday sent a letter to the president of the International Olympic Committee, Jacques Rogge, asking him to reconsider his objection to a minute's silence at the London Olympics in memory of the 11 Israeli athletes and coaches murdered at the 1972 Munich Games." Haaretz, 28.06.2012, [3], accesat: 28.06.2012.