Cristalografie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Formarea cristalelor de gheaţă (la o temperatură scăzută şi umiditate ridicată)

Cristalografia este ştiinţa care se ocupă cu studiul structurii, formării şi proprietăţii cristalelor. Această ştiinţă se împleteşte strâns cu ramurile ştiinţifice înrudite ca mineralogie, chimie, fizica solidelor. Această ştiinţă cuprinde parţial disciplinele:

Geometria, sau Morfologia cristalelor
Cristalochimia
Structura fizico-chimică a cristalelor, ca difuzia, treceri dintr-o fază în alta de cristalizare
Spectroscopia cristalelor, frecvent fiind folosit la studierea devierii luminii, razelor monocromatice, ca razele röntgen
Cristalografia mezoscopică, care studiază formarea bicristalelor (cristalelor gemene)
Biocristalografia, ce se ocupă cu studiul structurilor proteice
Cristalografia tehnică
Studiul sistemelor pseudosimetrice necristalizate ca şi cristalele lichide

[modifică] Istoric

1669: Nicolaus Steno descoperă legea constanţei valorii unghiulare
1801: René-Just Haüy descoperă Legea simetriei din Cristalografie
1890/91: sunt găsite 230 grupe de cristalizare de către Arthur Moritz Schönflies şi Jewgraf Stepanowitsch Fjodorow
1912: primele cercetări ale lui Max von Laue de studiere a devierii razelor rontgen care străbat o reţea cristalină
1913: Clarificarea structurii cristaline ale unor minerale şi aliaje de către William Henry Bragg şi William Lawrence Bragg
1953: Clarificarea structurii acidului dezoxiribonucleic din nucleul unei celule de către James Watson şi Francis Crick
1969: Clarificarea structurii cristaline a insulinei de către Dorothy Crowfoot Hodgkin
1984: Descoperirea a cinci axe de simetrie în structura atomică sau moleculară a aliajului răcit brusc de aluminiu-mangan de către echipa de cercetători condusă de Dan Shechtman.