Relativism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Relativismul este un concept cu multe semnificaţii. Din perspectiva filozofică relativismul este acea atitudine intelectivă care declară că nicio percepţie, nicio reprezentare, nicio descriere lingvistică de realitate, nicio interpretare de descriere, nicio măsurătoare, de stare, nicio modelare fenomenală, nicio evaluare de caracteristică structurală sau procesuală a realităţii, nu este unică şi absolută, că există o infinitate de sisteme referenţiale care pot prelua şi caracteriza într-un fel determinat realitatea sau individul.
Relativismul în concepţie ştinţifică afirmă că putem introduce nenumărate sisteme referenţiale în care putem măsura coordonatele, vitezele şi alţi parametrii de stare ai obiectelor şi proceselor naturale, iar măsurătorile dau valori diferite funcţie de particularitatea sistemului referenţial în care se fac măsurătorile.
Relativismul fizic mai afirmă că se pot stabili anume corelaţii între parametrii de stare măsurabili în diferite sisteme, corelaţii funcţionale care explicitează cantitativ felul în care se schimbă valorile parametrilor, când se trece de la un sistem referenţial la altul.
Relativismul raportat la persoana umană extinde relativismul fizic, introducând sisteme referenţiale individualizante, distinct primitoare şi interpretante de mesaj, adică subiecţi. Există atâtea perspective constructive, descriptive şi evaluante de realitate câţi indivizi sunt, acţionează şi atribuie valori. Fiecare individ este un sistem referenţial activ, intelectiv şi afectiv cu propriile coordonate ale implicării, realizării şi valorizării faptelor.
Pentru referenţialii umani, pentru subiecţi, nu există o unică caracterizare modală, o unică descriere sau unică interpretare de descriere la indiferent ce observaţie, acţiune sau situaţie, nu există o unică valoare atribuită la ceva. Fiecare subiect, fiecare om tratat ca sistem operant şi evaluant distinct, îşi construieşte propria perspectivă fenomenalizantă, explicantă cauzal, valorizantă şi utilizantă a realităţii sau societăţii, necesar diferită de lumea şi valorile atribuite lumii, obiectelor şi evenimentelor, ale restului subiecţilor.
Relativismul referenţialului uman poate fi descris ca relativism cultural, ca multitudine de puncte de vedere asupra realităţii şi societăţii. Dealungul timpului oamenii au realizat şi dezvoltat sisteme religioase, ştinţifice, tehnologice, politice şi artistice diferite, fiecare cuprinzând având o anume caracteristică constructivă, utilizantă şi valorică distinctă.
În orice interval istoric de timp societatea posedă o diversitate de nevoi şi moduri de satisfacere, de credinţe, de teorii ştinţifice sau filozofice, de sisteme morale, curente artistice şi de metode creative în artă.
Fiecare ansamblu închegat şi individualizant de acţiuni creative, de teorii asupra realităţii sau societăţii şi moduri de viaţă distincte, defineşte o macrocultură, un ansamblu unitar de criterii observante, interactive, intelective, metafizice, etice şi valorizante.
Indivizii din interiorul fiecărei culturi au tendinţa să îşi considere propria cultură ca prioritară creativ, etic şi valoric, ca superioară celorlalte, ca o cultură exemplară, capabilă să dea lecţii şi să încerce să schimbe alte culturi.
Relativismul neagă legitimitatea acestui punct de vedere, anume că propria cultură este mai bună ca altele, iar de aici convingerea că persoana ta este superioară altor persoane pentru că participă la o cultură ipotetic superioară.
Din diferenţierea valorică absolută a culturilor decurge că membrii acelei culturi care a realizat mai multe descoperiri ştinţifice, tehnologice sau artistice, sunt posesorii unor adevăruri superioare, unor cunoştiinţe fenomenale şi tehnice mai evoluate, unor credinţe mai complicate sau mai coerente, unor strategii culturale şi opere de artă mai rafinate.
Consecinţele diferenţierii valorice absolute între culturi, din care rezultă şi ipotetice diferenţe valorice absolute între subiecţi, pot duce la conflicte majore şi îndelungate între mari grupuri de indivizi, fiind bine cunoscute numeroasele războaie sau confruntări locale permanente, care marchează traseul istoric al umanităţii şi care se prelungesc şi în prezent, mai ales determinate de diferite credinţe religioase şi sisteme valorizante, uneori antagonice.
Apartenenţii culturii ştinţifice şi tehnologice îşi supraevaluează propriile moduri de viaţă, obieceiuri, posibilităţi de satisfacere a nevoilor, informaţii disponibile, credinţe şi valori, depreciindu-le pe ale semenilor de altă credinţă sau altă caracteristică socio-culturală. Apartenenţii unor culturi mai puţin tehnologizate, dar cu o îndelungată istorie culturală dispreţuiesc şi ei pe indivizii numitei 'societăţi de consum', afirmând că modul de viaţă şi valorile vechi, tradiţionale sunt cele mai bune şi trebuiesc păstrate.
Relativismul referenţialului uman şi alternativelor personalităţii, încearcă să înlăture convingerile considerate false, că ar exista valori absolute, realizări culturale superioare şi inferioare, că ar exista variante de individ de calitate bună sau rea, din care rezultă atitudini rasiste, conflictuale, depreciante ale creaţiilor şi valorilor celorlalţi.
