Teleologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Teleologie (limba greacă τελεολογία, compus din τέλος, télos – scop și λόγος, lógos – învățătură) este o teorie, un studiu sau un discurs care are în vedere finalitatea lucrurilor și a ființelor în natură.

Scopul este unul din termenii cheie în discuțiile teleologice. Care este scopul existenței omului ? Cu ce scop am fost creați ? sunt două posibile întrebări care pot primi un răspuns printr-o teorie teleologică.


LIMITELE FINE ALE SOARELUI

AVERTISMENT:

Nici una dintre cifrele citate mai jos nu sunt din întâmplare. Fiecare număr are o importanță crucială pentru tot ceea ce trăiește pe pământ.

Una dintre cele 200 de miliarde de stele cunoscute din Calea Lactee:

Soarele

Oamenii de știință cred că această stea există de aproximativ 4,5 miliarde de ani. Cu toate acestea, povestea merge mult mai departe în timp. Deoarece, în urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani, când nu exista încă nimic..., chiar înainte de a avea loc acestă mare explozie, destinul acesteia și a tuturor celorlalte stele, ce fel de atomi ar urma să folosească ca și resursă, modul în care acestea ar urma să consume energia, etapele prin care vor trece și faptul că acestea vor muri în cele din urmă, toate… au fost deja stabilite. Destinul Soarelui a fost distins de al altora în acest fel. Acesta a fost creat ca sursă de viață pentru o planetă albastră de care este foarte apropiat. Dumnezeu, înainte să dea ființă oricărui alt lucru, a creat destinul universului.

Soarele este la 26.000 ani lumină față de centrul Căii Lactee și se deplasează cu o viteză de 792,000 kilometri pe oră. El face o rotație completă în jurul centrului galaxiei în aproximativ 225 - 250 milioane de ani.

Aceasta stea, care emite lumină și căldură în mod constant, este de 109 de ori mai mare decât Pământul în diametru, 1,3 milioane de ori mai mare în volum și 333.000 de ori mai mare în greutate. Cu toate acestea, densitatea soarelui, care este un gigant pe lângă planeta noastră, este de doar un sfert din cea a Pământului. Din când în când, în interiorul soarelui, au loc mari explozii formate de către arderea gazelor fierbinți. Aceste explozii sunt atât de puternice încât provoacă flăcări care sunt de 40-50 de ori mai mare decât marimea pământului.

Temperatura Soarelui, care seamănă la suprafață, cu o minge de foc uriașă, este de 6000 de grade Celsius, iar în interior, în centru, este de 12.000 de grade celsius. Acest lucru face ca Soarele să fie un centru gigant de producere a energiei. Atât de mult încât energia emisă de către Soare în trei zile să fie echivalentă cu toată cantitatea de petrol, lemn, gaze naturale etc., energie produsă pe pământ. Cu toate acestea, doar o parte din 2 milioane din energia produsă de Soare și o parte din 2.000 din căldura emisă ajunge pe Pământ. Deci, de ce doar această mică parte ajunge pe Pământ, în loc sa ajunga toată cantitatea?

Acestă cantitate este doar una dintre măsurile speciale create în scopul de a menține viața pe Pământ. Datorată nivelului specific de energie care ajunge la noi de la Soare, nopțile sunt luminate, suprafața planetei este încălzită și ființele vii au posibilitatea de a găsi hrană.

Soarele este la o distanță de 150 milioane de km față de Pământ. Dacă ar fi posibil, ne-ar lua 5000 ani pentru a ajunge la soare cu o navetă spațială. Cu toate acestea, razele soarelui ajung la noi parcurgând toată această distanță în doar 8.5 minute. Distanța de la soare la pământ, mărimea soarelui și amploarea reacțiilor care au loc în interiorul soarelui sunt toate bazate pe calcule foarte exacte. Viața noastră este, de asemenea, determinată pe baza acestor calcule foarte fine. Chiar și cea mai mică schimbare ale oricăreia dintre aceste valori ar însemna sfârșitul vieții pe Pământ.

Există diverse mișcări care au loc, cum ar fi rotirea soarelui în jurul axei sale și într-o anumită direcție, mișcarea Pământului în jurul axei sale, mișcări ce sunt dependente de soare și de asemenea sunt influențate de lună. Datorită tuturor aceste mișcări foarte rapide, Pământul ocupă un loc diferit în sistemul solar și în cel al galaxiei despre care tocmai vorbeam.

Există un punct foarte important aici, cu toate aceaste mișcări, pozițiile relative ale Pământului și ale Soarelui rămân neschimbate, iar viața pe Pământ nu este, prin urmare, expusă nici unui pericol.

După cum am văzut, caracteristicile Soarelui nu sunt întâmplătoare sau fără rost. Dimpotrivă, după cum ne relatează Dumnezeu în Coran în versuri, Dumnezeu a creat în mod deliberat această stea, în scopul de a susține viața umană.

Valorile despre care am discutat până acum au fost create într-un echilibru foarte sensibil, într-un mod care să nu influențeze doar viața pe Pământ, ci și întregul univers.

Viteza luminii emise de către soare este doar un astfel de exemplu.

Lumina călătorește cu o viteză de aproximativ 300,000 kilometri pe secundă. Acest lucru este demonstrat de către litera c în celebra formulă a lui Albert Einstein, E = mc2. E în această formulă reprezintă energia emisă când materia este transformată în energie în reacțiile termonucleare din stele.

Dacă lumina ar călători doar cu puțin mai repede decât o face, atunci în reacțiile termonucleare din stele, ar fi fost produsă de zeci de mii de ori mai multă energie decât este produsă în prezent. Asta ar fi însemnat ca energia din nucleele stelelor să fi fost consumată mult mai rapid, iar universul nostru s-ar fi cufundat în întuneric cu milioane de ani în urmă.

Dar dacă lumina ar fi călătorit doar un pic mai lent? În acest caz, extinderea inițială a universului ar fi fost cu mult mai lentă, iar universul nu ar fi fost în stare să scape de propria forță gravitațională și ar fi făcut implozie.

Cu alte cuvinte, într-o oricare altă situație, viața în universul în care locuim, ar fi imposibilă. Acest echilibru impecabil dovedește încă odată că universul nu a venit în ființă dintr-o șansă, ci dimpotrivă a fost aranjat atent pentru un anumit scop.

Ca astrofizician William Press a scris într-un articol în revista Natura, "Universul este un proiect grandios care favorizează inteligent dezvoltarea vieții." (W. Press, "Este loc pentru Teleologie?", Natura, vol.. 320, 1986, p.. 315)'