Energie liberă
| Potențiale termodinamice | |
|---|---|
| Energie internă | ![]() |
| Entalpie | ![]() |
| Energie liberă | ![]() |
| Entalpie liberă | ![]() |
| modifică | |
Energia liberă (sau energia liberă Helmholtz, denumirea recomandată de IUPAC fiind Helmholtz energy sau Helmholtz function)[1] este o funcție de stare a unui sistem termodinamic. Energia liberă e legată de alte mărimi termodinamice fundamentale prin relația[2]
unde
este energia internă,
temperatura, iar
entropia.
Variația energiei libere într-o transformare izotermă reprezintă limita superioară a energiei care poate fi transferată către sistem în cursul transformării sub formă de lucru mecanic; această limită este atinsă dacă și numai dacă transformarea este și reversibilă. Într-o transformare izotermă la variabile de poziție constante, un sistem va atinge o stare finală de echilibru termodinamic corespunzătoare unui minim al energiei libere.[3]
Exprimată ca funcție de temperatură și de variabilele de poziție, energia liberă este un potențial termodinamic.
Cuprins |
Istoric [modificare]
Conceptul a fost introdus de Hermann Helmholtz în opera sa Thermodynamik chemischer Vorgänge din 1882.
Energia liberă a unui fluid [modificare]
Fie o cantitate de fluid, care poate fi un amestec de
componente de specii moleculare diferite. O stare de echilibru a acestui sistem este complet descrisă de variabilele temperatură
volum
și cantitățile în care sunt prezente componentele sale
.[4] Energia liberă
este un potențial termodinamic. Diferențiala totală
furnizează ecuațiile de stare
Note [modificare]
Bibliografie [modificare]
- Șerban Țițeica: Termodinamica, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1982.
- I.G. Murgulescu și R. Vîlcu: Introducere în chimia fizică, Vol. III Termodinamica chimică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1982.
- Enrico Fermi: Thermodynamics, Dover Publications, 1956, ISBN 978-0-486-60361-2. [Google books].
- Stoian Petrescu Principiile termodinamicii, Editura Tehnică, București, 1986







în chimie și inginerie se folosește adesea notația
recomandată de IUPAC.