Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial
Bombardarea Dresdei a fost efectuată de către forțele aeriene americane (USAAF) și britanice (RAF), între 13 și 15 februarie 1945, cu 12 săptămâni înainte de capitularea necondiționată a Germaniei Naziste în al Doilea Război Mondial. Acțiunea a fost efectuată de 1300 bombardiere grele, care au aruncat 3900 de tone de bombe, inclusiv incendiare, în 4 raiduri succesive, distrugând 34 kmp din oraș, capitala Saxoniei. Numărul civililor uciși a fost estimat între 24000 și 40000, iar centrul istoric al orașului a fost distrus în totalitate.
Bombardamentul a fost parte a campaniei aliate de bombardare a orașelor germane, cu scopul declarat de descuraja Germania Nazistă prin scăderea moralului populației și a grăbi astfel sfârșitul războiului odată cu prăbușirea celui de-al treilea Reich. Promotorul acestei politici a fost Winston Churchill, având un executant consecvent în persoana șefului bombardamentelor strategice ale RAF, mareșalul Arthur Harris. Bombardamentul a fost motivat prin intenția de a acorda un ajutor înaintării Armatei Roșii pe Frontul de Est, deși aceasta nu a cerut concret acest bombardament.
Raidul, care nu a avut ca scop distrugerea unor obiective militare sau ale industriei de război, efectuat într-un moment când era clar că Germania pierduse războiul, a creat indignare chiar și în Marea Britanie. Churchill a încercat să se distanțeze de responsabilitatea care îi revenea, asociindu-l cu un „act de teroare”, afirmație retrasă apoi, în urma protestelor mareșalului Harris. În fața unor acuzații de crime de război, în SUA s-a efectuat o anchetă, care a concluzionat însă că bombardamentul a fost justificat.
[modificare] Vezi și
