Pompiliu Nistor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pompiliu Nistor
Dr Pompiliu Nistor 1913.jpg
Dr. Pompiliu Nistor
Date personale
Născut16 octombrie 1883
comuna Arpătac din Comitatul Trei Scaune, Austro-Ungaria (astăzi Araci, comuna Vâlcele din județul Covasna)
Decedat19 iulie 1961
Municipiul Brașov, județul Brașov, România
PărințiTatăl: Dionisie Nistor
Căsătorit cuVirgilia Braniște
NaționalitateRomână
CetățenieAustro-UngariaAustro-Ungaria
RomâniaRomânia
OcupațieMedic
Activitate
Alma materFacultatea de medicină din Budapesta
Cunoscut pentruImplicarea în activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia
Inițierea Declarației de la Darnița și participarea la redactarea acesteia
Membru cooptat al Marelui Sfat Național Român

Pompiliu Nistor (n. 16 octombrie 1883 în comuna Arpătac din Comitatul Trei Scaune, Austro-Ungaria[1](astăzi Araci, comuna Vâlcele din județul Covasna) - d. 19 iulie 1961 în municipiul Brașov, județul Brașov, România[2]) a fost un medic român,[1] care s-a remarcat în activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia, precum și în aceea de inițiere[3] și de redactare a Declarației de la Darnița.[4]

Dr. Pompiliu Nistor la terminarea facultății de medicină

A fost al doilea copil al preotului Dionisie Nistor. A urmat școala primară în satul natal și în Satulung, după care a făcut liceul la Brașov,[1] unde s-a împrietenit cu Onisifor Ghibu, care l-a caracterizat ulterior ca "un băiat serios, cu o frumoasă cultură literară românească" și care l-a prețuit pentru "caracterul său bun și un bun român cu interes pentru trecutul, prezentul și viitorul neamului".[5] În anul 1902 s-a înscris la Facultatea de medicină din Budapesta, unde în ultimul an de studenție (1906-1907), a fost ales președinte al Societății „Petru Maior”. Din 1908 a lucrat, mai întâi ca medic secundar la spitalul din Arad, ulterior a servit ca angajat al Armatei Austro-Ungare și în 1910 se afla în circumscripția medicală Zărnești.[1]

Înrolat în Armata Austro-Ungară în 1914, a servit pe Frontul de Răsărit din Galiția, cu gradul de locotenent. A căzut prizonier în anul 1915, la ruși și a lucrat ca medic în lagăre de prizonieri din Siberia (Bașkiria și Novonikolaevsk). A lucrat și în spitalul civil din Busk[1] (localitate situată la nord-est de Liov, Ucraina).[6] În perioada prizonieratului a corespondat pe tema aspirațiilor naționale românești cu Onisifor Ghibu, [1] care a avut o influență pozitivă asupra constituirii in Rusia a corpurilor de voluntari ardeleni și bucovineni.[5] O parte dintre scrisorile sale au fost publicate în revista Tribuna,[1] în perioada 1915-1916.[5]

În decembrie 1916, Dr. P. Nistor a ajuns ca voluntar în lagărul de la Darnița, o localitate de lângă Kiev[3] astăzi devenită raion al orașului.[7] Aici s-a implicat în activitatea de organizare a Primului Corp de Voluntari și a fost inițiatorul Memoriului manifest de la Darnița [3], lucrând și în comisia de redactare a acestuia.[4] În mai 1917 a plecat spre România cu primul eșalon de voluntari, pentru a lucra în Serviciul Sanitar al Armatei Române, unde s-a îmbolnăvit de tifos exantematic.[8] După ce s-a însănătoșit, Dr. Nistor a fost numit medic-șef al Regimentului I „Turda” al Corpului Voluntarilor Români de la Hârlău. A fost demobilizat la 1 mai 1918.[8]

Dr. Pompiliu Nistor în uniforma de medic militar participant la Primul Război Mondial

În primăvara anului 1918 în spitalul-lazaret din Bacău, a întîlnit-o pe cea care avea să-i fie soție, Virgilia Braniște.[9]

A fost cooptat ca membru al Marelui Sfat Național Român, în ședința acestuia ținută la 30 iulie 1919, la Sibiu.[10] Pompiliu Nistor a contribuit, astfel, la consolidarea Marii Uniri.[2]

După realizarea Unirii, Pompiliu Nistor și-a reluat postul de medic la Zărnești până în anul 1930, când s-a mutat la Brașov ca medic-șef al județului Brașov. Ulterior el a devenit și inspector în Ministerul Sănătății. Pe plan profesional, dr. Pompiliu Nistor a fost considerat „unul dintre medicii igieniști cei mai reputați din Ardeal și unul din organizatorii cei mai valoroși și activi ai sănătății publice”.[11] Crezul în profesiune și l-a exprimat în lucrarea „Igiena”, redactată ulterior, unde a scris: „Cei care sunt puși să conducă sănătătea publică trebuie să aibă suflet și dragoste pentru misiunea și meseria lor”.[12]

A colaborat vreme îndelungată la Gazeta Transilvaniei[13] și la Glasul dreptății (organ oficial al foștilor voluntari din armata română și luptători pentru drepturile naționale)[14]. Pe plan cultural a condus filiala ASTREI din Zărnești, în cadrul căreia a ținut  conferințe și a organizat șezători populare.[13]

În data de 29 octombrie 1932, Dr. P. Nistor a devenit președinte al secției române a Federației interaliate a foștilor combatanți (FIDAC). Ulterior, la congresul international de la Lisabona, a devenit vicepreședinte al comitetului executiv al FIDAC.[2]

Pentru eforturile și acțiunile sale din anii Primului Război Mondial a fost decorat cu Medalia Ferdinand I cu spade și panglică, a devenit cavaler și, ulterior, comandor al Ordinului „Coroana României” cu spade.[8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.315
  2. ^ a b c Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.319
  3. ^ a b c Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.316
  4. ^ a b Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.317
  5. ^ a b c Spânu, Margareta Susana; Intelectuali transilvăneni în lupta pentru realizarea statului național unitar român (din corespondența lui Onisifor Ghibu cu dr. Pompiliu Nistor și a lui Vasile Stoica cu Victor Brăniște); Cumidava, Nr. XIV (1989); p. 198; accesat la 8 aprilie 2019
  6. ^ uc Про Буський район [Despre Raionul Busk]; busk-rda.gov.ua; accesat la 19 februarie 2019
  7. ^ uc Дарницька pайонна b mісті Києві державна адміністрація (офіційний веб-портал кмда) [Raionul Darnița în administrația publică a orașului Kiev (web-portal oficial)]; darn.kyivcity.gov.ua; accesat la 19 martie 2019
  8. ^ a b c Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.318
  9. ^ Spânu, Margareta Susana; Vlad, Ioan; Virgilia Braniște - Simbol de bine al neamului nostru; Cumidava; Nr.XXII-XXIV (1998-2000); pp. 186; accesat la 8 aprilie 2019
  10. ^ Membrii Marelui Sfat Național Român aleși în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918; Dacoromania, Nr. 19/2004; accesat la 8 aprilie 2019
  11. ^ Căliman, Nicolae; Conferința „Dr. Pompiliu Nistor ca medic, om de cultură și gânditor social-politic”; USSM Brasov; 1968
  12. ^ Pestrea Suciu, Steluța: Activitatea medicului Pompiliu Nistor pentru realizarea Marii Uniri, Monitorul Expres, Nr.4092/2018
  13. ^ a b Moruș, Ilie; Cărturari brașoveni *sec XV-XX* - Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov; 1972; pp. 167-168
  14. ^ Petcu, Marian; Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică; Editura Polirom; 2012
Dr. Pompiliu Nistor și soția sa Virgilia Braniște

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară
  • Vlad, Ioan; Brașovul și Marea Unire; Editura Dacia Europa Nova; 1996; pp. 155-163.