Pompiliu Nistor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pompiliu Nistor
Dr Pompiliu Nistor 1913.jpg
Dr. Pompiliu Nistor
Date personale
Născut16 octombrie 1883
comuna Arpătac din Comitatul Trei Scaune, Austro-Ungaria (astăzi Araci, comuna Vâlcele din județul Covasna)
Decedat19 iulie 1961
Municipiul Brașov, județul Brașov, România
PărințiTatăl: Dionisie Nistor
Căsătorit cuVirgilia Braniște
NaționalitateRomână
CetățenieAustro-UngariaAustro-Ungaria
RomâniaRomânia
OcupațieMedic
Activitate
Alma materFacultatea de medicină din Budapesta
Cunoscut pentruImplicarea în activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia
Inițierea Declarației de la Darnița și participarea la redactarea acesteia
Membru cooptat al Marelui Sfat Național Român

Pompiliu Nistor (n. 16 octombrie 1883 în comuna Arpătac din Comitatul Trei Scaune, Austro-Ungaria[1], astăzi Araci, comuna Vâlcele din județul Covasna - d. 19 iulie 1961 în municipiul Brașov, județul Brașov, România[2]) a fost un medic român,[1] care s-a remarcat în activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia, precum și în aceea de inițiere[3] și de redactare a Declarației de la Darnița.[4]

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Pompiliu Nistor s-a născut în comuna Arpătac din Comitatul Trei Scaune, Austro-Ungaria (astăzi Araci, comuna Vâlcele din județul Covasna), fiind al doilea copil al preotului Dionisie Nistor.[1]

Studii[modificare | modificare sursă]

Dr. Pompiliu Nistor la terminarea facultății de medicină

A urmat școala primară în satul natal și în Satulung, după care a făcut liceul la Brașov,[1] unde s-a împrietenit cu Onisifor Ghibu, care l-a caracterizat ulterior ca „un băiat serios, cu o frumoasă cultură literară românească” și care l-a prețuit pentru „caracterul său bun și un bun român cu interes pentru trecutul, prezentul și viitorul neamului”.[5]

În anul 1902 s-a înscris la Facultatea de medicină din Budapesta, unde în ultimul an de studenție (1906-1907), a fost ales președinte al Societății „Petru Maior”.[1]

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

Din 1908 a lucrat, mai întâi ca medic secundar la spitalul din Arad, ulterior a servit ca angajat al Armatei Austro-Ungare și în 1910 se afla în circumscripția medicală Zărnești.[1]

Înrolat în Armata Austro-Ungară în 1914, a servit pe Frontul de Răsărit din Galiția, cu gradul de locotenent. A căzut prizonier în anul 1915, la ruși și a lucrat ca medic în lagăre de prizonieri din Siberia (Bașkiria și Novonikolaevsk). A lucrat și în spitalul civil din Busk[1] (localitate situată la nord-est de Liov, Ucraina).[6] În perioada prizonieratului a corespondat pe tema aspirațiilor naționale românești cu Onisifor Ghibu,[1] care a avut o influență pozitivă asupra constituirii in Rusia a corpurilor de voluntari ardeleni și bucovineni.[5] O parte dintre scrisorile sale au fost publicate în revista Tribuna,[1] în perioada 1915-1916.[5]

În decembrie 1916, Dr. P. Nistor a ajuns ca voluntar în lagărul de la Darnița, o localitate de lângă Kiev[3] astăzi devenită raion al orașului.[7] Aici s-a implicat în activitatea de organizare a Primului Corp de Voluntari și a fost inițiatorul Memoriului manifest de la Darnița [3], lucrând și în comisia de redactare a acestuia. Declarația de la Darnița a avut o semnificație istorică majoră fiind socotită de mulți contemporani „prima Alba Iulia a românilor”.[4]

În vara anului 1917, Dr. P. Nistor a ajuns împreună cu Corpul de voluntari transilvăneni la Iași, unde a început activitatea în unitățile medicale ale armatei române. Aici, Pompiliu Nistor s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, iar în spitalul-lazaret din Bacău în care fusese internat a întâlnit-o pe viitoarea lui soție, Virgilia Braniște, o transilvăneancă refugiată în Moldova odată cu retragerea armatei române, în cadrul căreia care lucra ca soră de caritate. Cei doi au fost cununați de medicul chirurg Iacob Iacobovici, întemeietorul chirurgiei științifice românești transilvănene [8].

Exquisite-kfind.png   Vezi și articolul:  Epidemia de tifos exantematic din 1914-1922 în RomâniaVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

În anul 1918, Pompiliu Nistor s-a înrolat în armata română ca medic-șef al Regimentului I Voluntari Turda. A participat alături de armata română în campania de la Siret, unde a luptat până în data de 1 mai 1918, când a fost demobilizat ca urmare a ieșirii României din război, după care a rămas pentru o foarte scurtă perioadă în Suceava, unde a lucrat ca medic în circumscripția rurală Borca, până la sfârșitul războiului.[9]

Dr. Pompiliu Nistor în uniforma de medic militar participant la Primul Război Mondial

A fost cooptat ca membru al Marelui Sfat Național Român, în ședința acestuia ținută la 30 iulie 1919, la Sibiu.[10] Pompiliu Nistor a contribuit, astfel, la consolidarea Marii Uniri.[2]

După realizarea Unirii, Pompiliu Nistor și-a reluat postul de medic la Zărnești până în anul 1930, când s-a mutat la Brașov ca medic-șef al județului Brașov. Ulterior el a devenit și inspector în Ministerul Sănătății. Pe plan profesional, dr. Pompiliu Nistor a fost considerat „unul dintre medicii igieniști cei mai reputați din Ardeal și unul din organizatorii cei mai valoroși și activi ai sănătății publice”.[11] Crezul în profesiune și l-a exprimat în lucrarea „Igiena”, redactată ulterior, unde a scris: „Cei care sunt puși să conducă sănătătea publică trebuie să aibă suflet și dragoste pentru misiunea și meseria lor”.[12]

A colaborat vreme îndelungată la Gazeta Transilvaniei din Brașov[13], la „Renașterea” din Sibiu, Tribuna din Arad, „Patria” din Cluj [14], „Glasul dreptății” (organ oficial al foștilor voluntari din armata română și luptători pentru drepturile naționale) din Brașov[15] și la „Gazeta Voluntarilor (Organul Uniunei Foștilor Voluntari)” din Cluj[16].

Pe plan cultural a condus filiala ASTREI din Zărnești, în cadrul căreia a ținut  conferințe și a organizat șezători populare.[13]

În data de 29 octombrie 1932, Dr. P. Nistor a devenit președinte al secției române a Federației interaliate a foștilor combatanți (FIDAC). Ulterior, la congresul internațional de la Lisabona, a devenit vicepreședinte al comitetului executiv al FIDAC.[2]

A fost președinte al Ligii Antirevizioniste Române (L.A.R.)[nota 1] - filiala Brașov.[17]

Pe parcursul vieții interbelice a redactat o serie de „Buletine demografice” pe care le-a înaintat Ministerului Sănătății pentru a fi publicate în revistele medicale de specialitate, însă le-a publicat și personal în ziarul „Gazeta Transilvaniei” din Brașov. A mai publicat și alte lucrări cu privire la rezultatele vaccinărilor anti-scarlatinoase și anti-difterice în revista „Sibiul Medical”[18].

În anul 1944 Pompiliu Nistor s-a pensionat, însă și-a continuat activitatea ca medic școlar. În 1959 a redactat o lucrare, intitulată Contribuții la starea demografică și viața sanitară în județul Brașov în anii 1919 – 1944 [18]. Demn de amintit este faptul că medicul Pompiliu Nistor nu a intrat în politică, neavând funcții de conducere în nici un partid, dar întreaga activitate desfășurată de el pe tărâm civic, patriotic, științific și cultural este impresionantă.[2]

Pentru eforturile și acțiunile sale din anii Primului Război Mondial a fost decorat cu Medalia Ferdinand I cu spade și panglică, a devenit cavaler și, ulterior, comandor al Ordinului „Coroana României” cu spade.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Liga Antirevizionistă Română (L.A.R.) a fost o asociație constituită în perioada interbelică de elita românească, cu deviza „Pacea, pe temelia tratatelor, pe respectul obligațiilor internaționale și pe întărirea forțelor morale și materiale dintre națiuni”. Scopul era de a combate revizionismul (revizuirea tratatelor de pace de după Primul Război Mondial) promovat de statele nemulțumite de configurația teritorială a Europei postbelice. L.A.R. a activat între anii 1933 - 1939, perioadă în care a organizat conferințe, manifestații populare cu caracter antirevizionist, a elaborat numeroase materiale de propagandă antirevizionistă, a publicat studii, memorii, ziare, cărți și a ridicat monumente. În străinătate a susținut conferințe antirevizioniste, a întărit legăturile cu românii din diaspora, a interpelat personalitățile occidentale. („enciclopediaromaniei.ro/wiki/Liga Antirevizionistă Română”. Accesat în . )

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.315
  2. ^ a b c d Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.319
  3. ^ a b c Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.316
  4. ^ a b Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.317
  5. ^ a b c Spânu, Margareta Susana; Intelectuali transilvăneni în lupta pentru realizarea statului național unitar român (din corespondența lui Onisifor Ghibu cu dr. Pompiliu Nistor și a lui Vasile Stoica cu Victor Braniște); Cumidava, Nr. XIV (1989); p. 198; accesat la 8 aprilie 2019
  6. ^ uc Про Буський район [Despre Raionul Busk]; busk-rda.gov.ua; accesat la 19 februarie 2019
  7. ^ uc Дарницька pайонна b mісті Києві державна адміністрація (офіційний веб-портал кмда) [Raionul Darnița în administrația publică a orașului Kiev (web-portal oficial)]; darn.kyivcity.gov.ua; accesat la 19 martie 2019
  8. ^ Medicii și Marea Unire..., Marin, 1993, p.211
  9. ^ Activitatea lui Pompiliu Nistor..., Stan, 2013, p.318
  10. ^ Membrii Marelui Sfat Național Român aleși în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918; Dacoromania, Nr. 19/2004; accesat la 8 aprilie 2019
  11. ^ Căliman, Nicolae; Conferința „Dr. Pompiliu Nistor ca medic, om de cultură și gânditor social-politic”; USSM Brasov; 1968
  12. ^ Pestrea Suciu, Steluța: Activitatea medicului Pompiliu Nistor pentru realizarea Marii Uniri, Monitorul Expres, Nr.4092/2018
  13. ^ a b Moruș, Ilie; Cărturari brașoveni *sec XV-XX* - Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov; 1972; pp. 167-168
  14. ^ Medicii și Marea Unire..., Marin, 1993, p.213.
  15. ^ Istoria jurnalismului ..., Petcu, 2012, p.1888
  16. ^ Istoria jurnalismului ..., Petcu, 2012, p.1920
  17. ^ Gazeta Transilvaniei, anul XCIX, nr.94, 29 Noiembrie 1936, p.1
  18. ^ a b Medicii și Marea Unire..., Marin, 1993, p.212
Dr. Pompiliu Nistor și soția sa Virgilia Braniște la sfârșitul primului război mondial (1918)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stan, Constantin I.; Activitatea lui Pompiliu Nistor pentru desăvârșirea unității nationale românești; Angvstia 4/1999; pp. 315-320.
  • Cărturari brașoveni *sec XV-XX* Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov 1972; pp. 167-168.
  • Petcu, Marian; Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică; Editura Polirom; Iași; 2012
  • Marin, Florea; Medicii și Marea Unire; Editura Tipomur; Târgu Mureș; 1993; pp. 207-213
Lectură suplimentară
  • Vlad, Ioan; Brașovul și Marea Unire; Editura Dacia Europa Nova; 1996; pp. 155-163.