Octavian Vasu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Octavian Vasu
Date personale
Născutsecolul al XIX-lea Modificați la Wikidata
Decedatsecolul al XX-lea Modificați la Wikidata
CetățenieAustro-UngariaAustro-Ungaria
RomâniaRomânia
OcupațieAvocat
Limbi vorbitelimba română
limba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Cunoscut pentru
• Calitatea de prim prefect român al județului Făgăraș
• Implicarea în activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia
• Calitatea de membru al Marelui Sfat Național Român

Octavian Vasu (n. ? - d. ?) a fost un avocat din Făgăraș[1] și un înalt funcționar român, cunoscut pentru faptul că a fost primul prefect român al județului Făgăraș,[2] pentru implicarea în activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia[3] și pentru calitatea de membru ales al Marelui Sfat Național Român.[4]

Activitate[modificare | modificare sursă]

Între 1896 și 1897 a fost bursier al Fundației Gojdu la Budapesta.[5] S-a aflat în perioada 1907-1910[6] în comitetul de conducere la revistei „Țara Oltului”, alături de Ioan Șenchea și Nicolae Șerban.[7]

Un bun cunoscător atât al limbii ruse cât și al firii și obiceiurilor rusești, a fost un bun ambasador al voluntarilor români din Rusia pe lângă toate autoritățile Imperiului.[8] Astfel la numai câteva zile după constituirea Comitetul executiv al voluntarilor români de al Darnița a trimis la Petrograd în calitate de conducător al unei delegații a respectivului Comitet.[9]

La propunerea Resortului Interne al Consiliului Dirigent, a fost numit la 29 decembrie 1918 prefect al județului Făgăraș,[2] funcție pe care a preluat-o pe data de 4 ianuarie 1919.[10]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tomole, Ioan; Românii din Transilvania în luptele național-electorale de la începutul secolului al XX-lea; Ed. Gutinul; 2001; ISBN 978-973-91-9080-0; p. 50; accesat la 12 februarie 2017
  2. ^ a b Galea, Aurel; Formarea și activitatea consiliului dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria (2 decembrie 1918-10 aprilie 1920); Ed. Tipomur; 1996; p.262; accesat la 12 februarie 2017
  3. ^ Șerban, Ioan I.; Semnificația Memoriului Manifest al soldaților români de la Darnița Kievului (13/26 aprilie 1917); Annales Universitatis Apulensis Series Historica, Nr. 4-5, 2000-2001; p. 145; accesat la 12 februarie 2017
  4. ^ Membrii Marelui Sfat Național Român aleși în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918; Dacoromania, Nr. 19/2004; accesat la 12 februarie 2017
  5. ^ Berényi, Maria;Cultura românească la Budapesta în secolul al XIX-lea; Giula; 2000; ISBN 963-03-4736-9; 5. Bursieri ai “Fundației Gojdu” la școli superioare din Budapesta între anii (1872–1917):1896/97; accesat la 12 februarie 2017
  6. ^ Răduică, Georgeta; Răduică; Nicolin; Dicționarul presei românești: 1731-1918; Ed. Științifică; 1995; p. 424; accesat la 12 februarie 2017
  7. ^ Mândruț, Stelian; Mișcarea națională și activitatea parlamentară a deputaților Partidului Național Român din Transilvania între anii 1905-1910; Fundația Culturală „Cele Trei Crișuri”; 1995; p. 36; accesat la 12 februarie 2017
  8. ^ Băjenaru, Constantin; Făgărășenii și Primul Război Mondial. Memorie și istorie (II) în Acta Terrae Fogarasiensis III; Ed. Altip, 2014; p. 172; accesat la 12 februarie 2017
  9. ^ Apulum: Acta Musei Apulensis, Volumul 25; 1989; p. 435; accesat la 12 februarie 2017
  10. ^ Iancu, Gheorghe; Consiliul Dirigent (Romania); Contribuția Consiliului Dirigent la consolidarea statului național unitar român, 1918-1920; Ed. Dacia; 1985; p. 134; accesat la 12 februarie 2017