Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Brașovul Vechi) din Brașov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”
RO BV - Ansamblul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" - interior.jpg
Poziționare
Coordonate45°39′16″N 25°35′21″E / 45.6544°N 25.5893°E
Localitatemunicipiul Brașov
Țara România
AdresaStr. Bisericii Române 47
Edificare
Data finalizăriisec. XVIII - XIX
Clasificare
Cod LMIBV-II-a-A-11336
Cod RAN40205.89

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Brașov este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Brașov.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 40205.89.[2]

Ansamblul este format din două monumente:

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” este o biserica ortodoxă, cunoscută și sub denumirea de „Biserica Ortodoxă Brașovul Vechi”, construită în secolul al XVIII-lea.[3]

Din perioada interbelică și până la începutul anilor 1960 aici a funcționat și sediul Protopopiatului Brașov, unii dintre preoții parohi ai bisericii fiind și protopopi ai Brașovului.[4]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Începând cu data de 7 martie 1782, după decretul de toleranță al împăratului Iosif al II-lea din iulie 1781, românii din Brașovul Vechi au depus mai multe memorii autorităților locale și celor din Viena, prin care cereau aprobarea pentru ridicarea unui edificiu religios.[5]

Ștefan Nicola, un negustor bogat din Șcheii Brașovului, originar din Ioannina (Ianina), Grecia, s-a obligat față de autoritățile locale să suporte toată cheltuiala construcției. Ca urmare, prin decretul 7.355 guvernial din 10 octombrie 1782, s-a aprobat o capelă („Bothaus”) și un cimitir împrejmuitor „lângă Cazarme”, întrucât în zonă exista o unitate militară.[4]

În anul următor (1783) a fost construită și biserica, iar din același an strada primește numele „Strada Bisericii Române” (până în anul 1965, când a fost redenumită „str. Operetei”, revenindu-se la vechiul nume după 1989).[5]

Sfințită în anul 1785 de episcopul Ghedeon Nichitici, biserica își păstrează și astăzi arhitectura originală.[4]

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Biserica este construită din cărămidă și piatră, în stil baroc târziu, în formă de treflă, cu turn vestic peste pridvorul inițial deschis, cu absida altarului și două abside laterale poligonale în exterior și semicirculare în interior.

Deasupra pridvorului este turnul clopotniță, pătrat, din cărămidă și piatră cu timpane laterale, și care a fost acoperit inițial cu țiglă solzi. Deteriorat în urma unui trăznet în anul 1928, a fost refăcut ulterior în forma de astăzi, acoperit cu tablă de aramă.

Acoperișul bisericii este în formă de șa, realizat cu țiglă solzi.[5]

Pictura[modificare | modificare sursă]

Biserica a fost pictată în frescă în perioada 1783 - 1790 de către frații Ioan, Alexandru, Nicolae și Vasile Grecu din Săsăuș. Aceștia înființaseră în anul 1780 o școală de zugravi iconari la Turcheș (Săcele-Brașov). Pe parcurs pictura s-a deteriorat, păstrându-se doar un fragment în altar, reprezentând pe Sfinții Chiril și Atanasie, precum și Sfânta Maramă, care au fost descoperite cu prilejul repictării bisericii care a avut loc între anii 1946-1949. Atunci biserica a fost repictată, tot în frescă, de Iosif Vasu, cunoscut pictor al mai multor biserici din Brașov, Țara Bârsei și a Făgărașului.[5]

Iconostasul a fost lucrat în lemn, pe care erau aplicate niște arabescuri. În anul 1977 a avut loc un incendiu care a distrus parțial pictura și iconostasul. Acesta a fost refăcut în anul 1980 la atelierele Patriarhiei și tot atunci pictorul Bănică Dumitru a început restaurarea picturii distruse, terminată în anul 1981.[5]

Note[modificare | modificare sursă]