Alfabetul etrusc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alfabetul etrusc
Masiliana tablet.svg
Tăblița Marsiliana abecedarium, circa 700 î.Hr.: ABGDEVZHΘIKLMNΞOPŚQRSTUXΦΨ, de la dreapta la stânga
Tip Alfabet
Limbi Limbi italice, Etruscă, Raetică
Perioada de timp din secolul VIII-lea până în Secolul I î.Hr.
Parent systems
Sisteme-copil Alfabetul latin, Alfabetul runic
Sisteme-surori Alfabetele anatoliene
ISO 15924 Ital
Unicode U+10300–U+1032F
Notă: Această pagină poate conține simboluri fonetice AFI.

Alfabetul etrusc sau Scrierea italică veche este un termen care se referă la un sistem de alfabete dispărute deja, care fusese utilizate pe Peninsula Italică în vremurile antice pentru diferite limbi indo-europene (predominant cele italice) și cele non-indo-europene (ex. Limba etruscă). Alfabetele derivă de la niște variante ale alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos.

Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet.

Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]