Dmitri Ivanenko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dmitri Ivanenko
Иваненко Дм.jpg
Date personale
Născut 16/ Modificați la Wikidata
Poltava, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia Modificați la Wikidata
Înmormântat cimitirul Kunțevo[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of Ukrainian SSR.svg RSS Ucraineană
Flag of the Soviet Union.svg URSS
Flag of Russia.svg Rusia Modificați la Wikidata
Ocupație fizician teoretician[*]
fizician Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea de Stat din Sankt Petersburg
Organizație Universitatea din Moscova
Premii Premiul Stalin
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]

Dmitri Ivanenko- fizician teoretician sovietic și rus. Născut la 29. iulie 1904 la Poltava.

Biografie [2][modificare | modificare sursă]

A absolvit Universitatea din Leningrad (1927). Fost membru ULCT. A lucrat la Institutul fizico-tehnic din Sankt Petersburg. În anii 1929-1931 - șef al secției teoretice a Institutului fizico-tehnic din Harkov.Unul dintre organizatorii conferinței fizico-tehnice ucrainene în anul 1929. În anul 1933 obține titlul de profesor. În anul 1935 a fost arestat și deportat inițial la Karaganda, iar ulterior la Tomsk. În anul 1936 este numit șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Tomsk.

În anul 1936 este numit șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Tomsk.

  • 1939-1942- șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Sverdlovsk.
  • 1940-1941- șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Kiev,
  • 1940 - susține teza de doctor habilitat cu subiectul "Teoria forțelor nucleare
  • 1943-1994 profesor al catedrei de fizică teoretică la facultatea de fizică a Universității din Moscova.

Conform unor surse în anii 70 ai secolului trecut a colaborat cu secția de ideologie a CC PCUS (secretar Boris N. Ponomarev). A decedat la 30 decembrie 1994.

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

Lui Ivanenko îi aparține un număr de contribuții în teoria gravitației, fizica nucleului, electrodinamică, inclusiv electrodinamica cuantică. În anii 1926- 1927, împreună cu George Gamow și Lev Landau s-a ocupat de relația dintre constantele universale și dimensiunile și evoluția universului. În anii 1929-1930 a sugerat ideea geometrizării ecuației Dirac, pe care a realizat-o în colaborare cu Vladimir Fock. În anii 1932 împreună cu E. N.Gapon și concomitent cu Werner Heisenberg a propus modelul proton-neutronic a nucleului. În colaborare cu Igor Tamm a elaborat teoria interacțiunii prin schimb de cuante cu masă de repaos nenulă (mezoni). În anul 1944 în colaborare cu Isaak Pomeranciuk a emis ideea radiației sincrotrone (într-un con de unghi foarte mic, la deplasarea electronilor în câmp magnetic). Această idee a realizat-o ulterior în colaborare cu discipolii săi Arsenii Sokolov (teoria cuantică a radiației sincrotrone) și Igor Ternov (polarizarea radiației sincrotrone).Radiația sincrotronă a găsit ulterior aplicații multiple. Lui Ivanenko îî aparțin și alte lucrări în domeniul gravitației, inclusiv cercetarea efectelor de torsiune, teorii neliniare de câmp, etc. În anul 1982 a vizitat Bucureștii cu ocayia Congresului Internațional de istorie a șttinșeklor, care a avut loc în acest oraș.

Discipoli[modificare | modificare sursă]

  • Sokolov, Arseni- Ivanenko a fost consultant la teza de doctor habilitat, susținută la Moscova în 1944.
  • V.I. Mamasahlisov
  • M.M. Mirianașvili
  • A.M. Brodskii
  • N.Guliev
  • D.F. Kurdgelaidze
  • V.V. Racinskii
  • V.I. Rodicev
  • V.N. Ponomarev
  • P.I. Pronin
  • G.A. Sardanașvili
  • Sergiu Văcaru S. Vacaru n-a publicat impreuna cu D. Ivanenko si n-a obtinut PhD la Moscova, cu toate ca formal a fost in aspirantura/doctorantura acolo; materialele tezei de la Moscova au fost traduse in romana, si dezvoltate la Chisinau pentru teza de doctorat la Univ. Al. I. Cuza, Iasi, Romania, in 1994 - formal conducator de doctorat fiind Prof. Ioan Gottlieb. Sunt multi discipoli a lui D. Ivanenko, dar in aceasta categorie nu poate fi inclus S. Vacaru care a lucrat si publicat sinestator.
  • G.I. Shipov

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Teoria clasică a câmpului (1951). Trad rom: 1955, Editura tehnică (coautor A. Sokolov)
  • Teoria cuantică a câmpului (1952) (coautor: A. Sokolov)
  • Probleme noi ale elctrodinamii cuantice.1954. Culegere de articole. Red. D.D. Ivanenko
  • Teoria gravitației. Probleme noi. M., 1957 (culegere de lucrări pregătatită și redactată de D.D. Ivanenko)
  • Probleme actuale ale fizicii teoretice.1976. Culegere de lucrări apărută cu ocazia aniversării de 50 de ani a activității științifice a lui D.D. Ivanenko. M. Ed. Universitații din Moscova.
  • 50 de ani ai fizicii nucleare. 1982. Culegere de lucrări. Red.- șef adjunct D.D. Ivanenko.
  • Teoria gravitației. 1985 (coautor Genadi Sardanashvili)

ș.a.

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1950 -premiul Stalin pentru dezvoltarea teoriei radiației sincrotrone.
  • 1980- ordenul Drapelul roșu de muncă
  • 1994- profesor emerit al Universității din Moscova

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  2. ^ Dicționar enciclopedic Român, vol.2, 1964