Dmitri Ivanenko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dmitri Ivanenko- fizician teoretician sovietic și rus. Născut la 29. iulie 1904 la Poltava. A absolvit Universitatea din Leningrad (1927). A lucrat la Institutul fizico-tehnic din Sankt Petersburg. În anii 1929-1931 - șef al secției teoretice a Institutului fizico-tehnic din Harkov.Unul dintre organizatorii conferinței fizico-tehnice ucrainene în anul 1929. În anul 1933 obține titlul de profesor. În anul 1935 a fost arestat și deportat inițial la Karaganda, iar ulterior la Tomsk. În anul 1936 este numit șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Tomsk.

În anul 1936 este numit șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Tomsk.

  • 1939-1942- șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Sverdlovsk.
  • 1940-1941- șef al catedrei de fizică teoretică a Universității din Kiev,
  • 1940 - susține teza de doctor habilitat cu subiectul "Teoria forțelor nucleare
  • 1943-1994 profesor al catedrei de fizică teoretică la facultatea de fizică a Universității din Moscova.

Conform unor surse în anii 70 ai secolului trecut a colaborat cu secția de ideologie a CC PCUS (secretar Boris N. Ponomarev). A decedat la 30 decembrie 1994.

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

Lui Ivanenko îi aparține un număr de contribuții în teoria gravitației, fizica nucleului, electrodinamică, inclusiv electrodinamica cuantică. În anii 1926- 1927, împreună cu George Gamow și Lev Landau s-a ocupat de relația dintre constantele universale și dimensiunile și evoluția universului. În anii 1929-1930 a sugerat ideea geometrizării ecuației Dirac, pe care a realizat-o în colaborare cu Vladimir Fock. În anii 1932 împreună cu E. N.Gapon și concomitent cu Werner Heisenberg a propus modelul proton-neutronic a nucleului. În colaborare cu Igor Tamm a elaborat teoria interacțiunii prin schimb de cuante cu masă de repaos nenulă (mezoni). În anul 1944 în colaborare cu Isaak Pomeranciuk a emis ideea radiației sincrotrone (într-un con de unghi foarte mic, la deplasarea electronilor în câmp magnetic). Această idee a realizat-o ulterior în colaborare cu discipolii săi Arsenii Sokolov (teoria cuantică a radiației sincrotrone) și Igor Ternov (polarizarea radiației sincrotrone).Radiația sincrotronă a găsit ulterior aplicații multiple. Lui Ivanenko îî aparțin și alte lucrări în domeniul gravitației, inclusiv cercetarea efectelor de torsiune, teorii neliniare de câmp, etc.

Discipoli[modificare | modificare sursă]

  • Sokolov, Arseni
  • V.I. Mamasahlisov
  • M.M. Mirianașvili
  • A.M. Brodskii
  • N.Guliev
  • D.F. Kurdgelaidze
  • V.V. Racinskii
  • V.I. Rodicev
  • V.N. Ponomarev
  • P.I. Pronin
  • G.A. Sardanșvili
  • Sergiu Văcaru S. Vacaru n-a publicat impreuna cu D. Ivanenko si n-a obtinut PhD la Moscova, cu toate ca formal a fost in aspirantura/doctorantura acolo; materialele tezei de la Moscova au fost traduse in romana, si dezvoltate la Chisinau pentru teza de doctorat la Univ. Al. I. Cuza, Iasi, Romania, in 1994 - formal conducator de doctorat fiind Prof. Ioan Gottlieb. Sunt multi discipoli a lui D. Ivanenko, dar in aceasta categorie nu poate fi inclus S. Vacaru care a lucrat si publicat sinestator.
  • G.I. Shipov

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Teoria clasică a câmpului (1951). Trad rom: 1955, Editura tehnică (coautor A. Sokolov)
  • Teoria cuantică a câmpului (1952) (coautor: A. Sokolov)
  • Probleme noi ale elctrodinamii cuantice.1954. Culegere de articole. Red. D.D. Ivanenko
  • Teoria gravitației. Probleme noi. M., 1957 (culegere de lucrări pregătatită și redactată de D.D. Ivanenko)
  • Probleme actuale ale fizicii teoretice.1976. Culegere de lucrări apărută cu ocazia aniversării de 50 de ani a activității științifice a lui D.D. Ivanenko. M. Ed. Universitații din Moscova.
  • 50 de ani ai fizicii nucleare. 1982. Culegere de lucrări. Red.- șef adjunct D.D. Ivanenko.
  • Teoria gravitației. 1985 (coautor Genadi Sardanashvili)

ș.a.

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1950 -premiul Stalin pentru dezvoltarea teoriei radiației sincrotrone.
  • 1980- ordenul Drapelul roșu de muncă
  • 1994- profesor emerit al Universității din Moscova

Bibliografie[modificare | modificare sursă]


Vezi și[modificare | modificare sursă]