Comuna Grințieș, Neamț

47°1′53″N 25°53′3″E (Comuna Grințieș, Neamț) / 47.03139°N 25.88417°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grințieș
—  comună  —

Grințieș se află în România
Grințieș
Grințieș
Grințieș (România)
Poziția geografică
Coordonate: 47°1′53″N 25°53′3″E ({{PAGENAME}}) / 47.03139°N 25.88417°E

Țară România
Județ Neamț


ReședințăGrințieș
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Grințieș[*]Ana Buștihan[*][1] (PNL, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total130,99 km²
Altitudine569 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total1.925 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Grințieș (în maghiară Gerinces) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Bradu, Grințieș (reședința) și Poiana. Ea este situată pe valea râului Bistricioara, în partea de vest a județului și în zona centrală a Carpaților Orientali.

Toponimul Grintieș este considerat[de cine?] că se datorează[2] termenului german «Die Grentze», însemnând graniță, dat de către austrieci pe vremea Imperiului Habsburgic.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Harghita; ea se întinde la vest de la pâraiele Prisecani și Pintec, de o parte și de alta a râului Bistricioara, până aproape de vărsarea acestuia în lacul de acumulare Izvorul Muntelui.

La nord, delimitarea de Comuna Poiana Teiului urmează Râpa Morii ce urcă din albia râului Bistricioara, culmile Hurduga și Mucileanu, continuând cu Obcina Raiului până la vârful La Fag. De aici, tot la nord, urmează delimitarea de Comuna Borca prin Preluca Dreptului și Obcina Grințieșului, până la vârful Grințieșul Mare .

Limta nord-vestică urmează cumpăna apelor dintre bazinele Grințieșul Mare - Bradu și Valea Seacă - Bărăsău, spre comuna Tulgheș.

La sud și est, Obcina Schitului delimiteză comuna Grințieș de comunele Bicazu Ardelean și Ceahlău.

Căi de comunicație și localități importante în jur[modificare | modificare sursă]

Comuna este strabatută în principal de DN15, care, traversează Carpații Orientali, legând Bacăuul de Târgu Mureș.[3]

Altă cale de acces din localitatea Grințieș este DJ155F care se ramifică din DN15 și face legătura cu stațiunea Durău.

Centrul comunei se află la 80 km de Piatra Neamț, 54 km de Bicaz, 56 km de Târgu Neamț, 95 km de Vatra Dornei, 34 km de Borsec și 59 km de Toplița.

Repere geomorfologice, hidrografice și climatice[modificare | modificare sursă]

Axa principală a localității este formată de valea râului Bistricioara, iar munții sunt fragmentați de văi adânci de până la 600 m, săpate de numeroșii afluenți ai acesteia.

Spre nord în stânga Bistricioarei, relieful format din șisturi cristaline este alcătuit din ultimele culmi ale Munților Bistriței, dintre care Grințieșul Mare are altitudinea de 1762m iar Hurduga altitudinea de 1382m.

În dreapta spre sud, culmea principală o formează Obcina Schitului, cu altitudini care ajung la 1200m la Obcina Lacurilor.

În vestul comunei, culmile cristaline căptușite cu calcare și dolomite, formează vârfuri cum ar fi Măgura cu altitudinea de 1548m, Pietrele Roșii și Piatra Mocilor, cu altitudini de până la 1300m.

În partea de nord-est, culmile au un aspect de plai, cu altitudini de 1300-1400m. Proeminente apar vârfurile Preluca Dreptului, La Fag și Frasinului.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Grințieș

     Români (87,58%)

     Alte etnii (12,42%)




Componența confesională a comunei Grințieș

     Ortodocși (86,49%)

     Alte religii (1,04%)

     Necunoscută (12,47%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Grințieș se ridică la 1.925 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.213 locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (87,58%).[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,49%), iar pentru 12,47% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Grințieș este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Ana Buștihan[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal4    
Partidul PRO România3    
Partidul Social Democrat3    
Partidul Mișcarea Populară1    

Istorie[modificare | modificare sursă]

Datele rezultate în urma săpăturilor arheologice atestă existența unei culturi străvechi, aparținând perioadei paleoliticului superior și mezolitic. Pe o terasă înaltă a dealulului Frasinul aflat în stânga râului Bistricioara în locul numit Lutărie, s-au descoperit unelte tipice din perioada aurignacianului superior (def.[8]). Pe terasele pâraielor dezgolite de o puternică eroziune care a avut loc în perioada Riss-Wurn (def.[8]), au fost descoperite arme și unelte din silex (cuțite, dăltițe, răzuitoare ), dovezi care atestă existența unei culturi de tip gravettian (def.[8]).

Cea mai veche mențiune documentară cu referire directă la o așezare în această regiune, se găsește într-un hrisov a lui Ștefan cel Mare datat din 13 februarie 1458. În secolul al XV-lea acest domeniu situat la granița cu Transilvania era pe de-antregul domnesc[2].

Procesul lent de populare[2] al așezărilor de pe valea Bistricioarei a fost unul dependent de apropierea de Bazinul Transilvan. Unii dintre oieri (numiți tuțuieni și cu prezență sezonieră obișnuită), s-au stabilit aici atunci când situația politico-socială transilvăneană nu a mai fost pe placul lor. Se înregistrează un aflux mare de fugari - bine primiți de autorități dată fiind densitatea redusă a localnicilor - mai ales în secolul al XVIII-lea. Catagrafiile - cu începere din 1772 îi consemnează pe ardeleni (pe unii cu nume și pe alții cu poreclele: bârsan, ungurean, sălăgean, almășan, etc... Venirea transfugilor s-a desfășurat pe poteci, de cele mai multe ori știute doar de localnici și care erau numite "vama cucului".

Atestarea documentară datează din anii 1737 în scrierile lui Dimitrie Cantemir, 1771 în documentele lui B. Awer, completate de A. Vonw Enzely în „ General Karte Von Siebenburgen- 1789". Sunt menționate astfel așezările Grinziescul Vălenilor, Grinziescul Buzeteskhiților și Kilibizo. Satul Grințieșul Mare este menționat pentru prima dată în 1794 în „Pomelnicul bisericii din Grințieș, întocmit de către Teodosie Zugravu.

În 1792 Imperiul Habsburgic și-a împins granița dincolo de cumpăna apelor - la Prisecani în vestul comunei Grințies fiind instituite pichete de grăniceri și vamă[2].

Prin danii succesive, pământul a intrat în posesia mănăstirilor[2], mari proprietari de pe raza comunei Grințieș fiind[9] așadar mănăstirile, familia (1676-1855) boierilor Cantacuzini și familia (1855-1945) fostului domn Mihail Sturdza.

În 1864, când a început construirea unei mănăstiri grecești care devine ulterior biserică, apare vatra satului Poiana. Se formează atunci o comună numită Bistricioara, cu satele Bistricioara, Poiana, Grințieș și Bradu. Se păstrează acest nume al comunei aproape 100 de ani, până în 1957 când comuna se va numi Grințieș, cu satele Poiana, Grințieș și Bradu.[necesită citare]

Locuitorii comunei și-au obținut foarte târziu dreptul de proprietate asupra pământului, prin legea rurală din anul 1864, prin reforma agrară din anul 1921 și cea din anul 1945[9].

Satele comunei s-au separat după al Doilea Război Mondial din comuna Bistricioara, și au făcut din 1950 parte din raionul Piatra Neamț și apoi (după 1964[10]) din raionul Târgu Neamț al regiunii Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat.[11][12]

Activități economice[modificare | modificare sursă]

Modul de utilizare al terenurilor:

Funcția economică de bază este industria de tăiere și prelucrare a lemnului, iar funcția secundară este agricultura zoopastorală. Există patru puncte de colectare lapte. În comerț își desfășoară activitatea un număr de operatori care acoperă aproape toată gama de produse alimentare și nealimentare de consum.

Există câteva pensiuni turistice.

Ca resurse subterane naturale[9] în comuna Grințieș se identifică roci calcaroase, conglomerate și gresii și în apropiere spre Tulgheș, zăcăminte de uraniu.

Servicii sociale[modificare | modificare sursă]

În comuna Grințieș funcționează:

  • Școala de Arte și Meserii Grințieș cu clasele I-X, Școala Bradu cu clasele I-IV și Grădinița Grințieș.
  • Două cămine culturale, unul în satul Poiana construit în anul 1962 și unul în satul Bradu construit în anul 1975.

Localitatea beneficiază de un oficiu poștal, un punct bancar, o stație de carburanți, un dispensar veterinar, un punct de colectare a deșeurilor.

Există un sistem centralizat de alimentare cu apă, la care locuințele din comună au parțial acces[13].

Repere turistice, monumente și obiceiuri[modificare | modificare sursă]

Locale[modificare | modificare sursă]

Exisită două situri arheologice, unul lângă Școala generală Grințieș, și unul lângă moara din satul Bradu

Ca monument se află „Biserica Tuturor Sfinților" din Grințieș, construită în anul 1793.

Obiceiuri:

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Biserica „Duminica Tuturor Sfinților”, monument istoric de interes local

Singurul obiectiv din comuna Grințieș inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monument de interes local este biserica de lemn „Duminica Tuturor Sfinților (cod LMI: NT-II-m-B-10624) din satul Grințieș, construcție datând din secolele al XVIII-lea–al XIX-lea și clasificată ca monument de arhitectură.

Personalități născute aici[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ a b c d e Biserica din Grintiesu Mare - o biserică smerită ce impresionează prin frumusete si simplitate, Monitorul de Neamț, 2012.09.22 accesat 2012.09.22
  3. ^ Google Maps – Comuna Grințieș, Neamț (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ a b c Definiții:
    • Aurignacian s.n. (Geol.) Primul subetaj al paleoliticului superior, caracterizat prin unelte de silex fin și prin apariția uneltelor de os. / din fr. aurignacien, cf. Aurignac – peșteră în Franța. Sursa: DN (1986)
    • Interglaciațiunea RISS-WŰRM (durata de 45.000 ani) între 120.000-75.000 i.e.n.
    • Cultura Gravettian: Fază (cca.28.000-23.000 î.e.n.) a paleoliticului superior european, care se caracterizează prin folosirea unor instrumente de piatră cu lame ascuțite pentru vânătoarea animalelor mari și a plaselor pentru vânătoarea animalelor mici
  9. ^ a b c Portalul PrimariaOline.ro despre Comuna Grințieș accesat 2012.06.09
  10. ^ „Decretul nr. 798 din 17 decembrie 1964 privind modificarea anexei la Legea nr. 3/1960 pentru îmbunătățirea împărțirii administrative a teritoriului Republicii Populare Romîne”. MonitorulJuridic.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  13. ^ Grințieș: La final, investițiile incluse în proiectul integrat, cotidianul Ceahlăul, 2011.12.05[nefuncțională] accesat 2012.06.09
  14. ^ Sătenii din Grințieș umbă cu Banda lui Bujor din tată în fiu, cotidianul Adevărul, 2010.12.31 accesat 2012.06.09

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]