Betty Friedan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Betty Friedan
Betty Friedan 1960.jpg
Date personale
Născută[1][5][6][7] Modificați la Wikidata
Peoria, Illinois, SUA[8] Modificați la Wikidata
Decedată (85 de ani)[9][1][5][6] Modificați la Wikidata
Washington, D.C., Districtul Columbia⁠(d), SUA[10] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (insuficiență cardiacă) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg Statele Unite ale Americii[11] Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
scriitoare
activist pentru drepturile femeilor[*]
sociologă[*]
psiholog Modificați la Wikidata
Limbilimba engleză[2]  Modificați la Wikidata
StudiiColegiul Smith[3]
Universitatea Berkeley din California
Esalen Institute[*][[Esalen Institute (non-profit American retreat center in California)|​]]
Peoria High School[*][[Peoria High School (public high school in Peoria, Illinois, United States)|​]]
Mișcare/curent literarpro-choice[*], feminism  Modificați la Wikidata
Opere semnificative The Feminine Mystique[*][[The Feminine Mystique |​]]
The Second Stage[*][[The Second Stage |​]]
The Fountain of Age[*][[The Fountain of Age |​]]  Modificați la Wikidata
Note
Premii Humanist of the Year[*][[Humanist of the Year (award of the American Humanist Association)|​]]
National Women's Hall of Fame[*][[National Women's Hall of Fame (American institution created in 1969)|​]][4]  Modificați la Wikidata

Betty Friedan născută Betty Naomi Goldstein (n. 4 februarie 1921 Peoria, Illinois Illinois, d. 4 februarie 2006 Washington D.C.) a fost o activistă feministă și publicistă americană, evreică de origine, una din principalele ideoloage ale feminismului. Jurnalistă, activistă și co-fondatoare a Organizației Naționale pentru Femei, Betty Friedan a fost unul dintre primii lideri ai mișcării pentru drepturile femeilor din anii 1960 și 1970. Cea mai bine vândută carte din 1963, The Feminine Mystique, a dat glas frustrărilor milioanelor de femei americane cu rolurile lor limitate de gen și a contribuit la declanșarea unui activism public larg răspândit pentru egalitatea de gen.[12]

Familia, anii de tinerețe si studiile[modificare | modificare sursă]

Betty Friedan s-a născut ca Betty Naomi Goldstein la Peoria, Illinois, ca fiica mai mare dintre cei trei copii ai familiei lui Harry Goldstein, bijutier, imigrat din Rusia, și a soției sale, Myriam, născută Horwitz. Boala tatălui ei a făcut ca mama, Myriam, care până atunci scria o rubrică de societate într-un ziar local, să trebuiască să lucreze în afara casei, ceea ce i-a dat multă satisfacție. Betty Naomi Goldstein a studiat la liceul Peoria, apoi la Colegiul pentru fete Smith unde a devenit activă în cercuri marxiste și ale tineretului evreiesc. Încă în timpul anilor de liceu, a luat parte activă la redactarea unei gazete școlare. Studentă eminentă, și-a terminat studiile, materia de bază psihologie, cu distincția summa cum laude în anul 1942.

În continuare, ea a studiat psihologia la Universitatea Berkeley, dar, în cele din urmă a refuzat o bursă ce i se oferise pentru prelungirea studiilor, deoarece a optat pentru cariera de ziaristă în cadrul unor gazete de stânga și sindicale. Din vremea studiilor ramas cu sentimente de dezamăgire față de abordarea psihologiei feminine de către Freud, in schimb a fost cucerită de ideile lui Hannah Arendt si Theodor Adorno.

Anii de maturitate și de activitate obștească[modificare | modificare sursă]

În anul 1947 s-a căsătorit cu Carl Friedman, om de teatru și de afaceri, care a lucrat în domeniul publicității și, împreună, au hotărât să elimine litera m din numele de familie, schimbându-l in Friedan. Căsnicia, disturbată uneori de acte de violență din partea soțului, a durat douăzeci și doi de ani (până în 1969), timp în care perechea a avut și crescut trei copii. În 1952, când a fost gravidă cu al doilea copil, Betty Friedan a fost concediată de la ziarul „UE News”. În următorul deceniu ea a rămas casnică. În nenumărate rânduri i s-a acordat ocuparea unui post universitar, aceasta a predat la Universitatea New York și la Noua Școală de Cercetări sociale (New School), de asemenea a lucrat ca publicistă și scriitoare "free-lancer".

„Mistica feminității”[modificare | modificare sursă]

La întâlnirea de 15 ani a promoției ei de la colegiul Smith, Betty Friedan a făcut un sondaj de opinie despre două sute de absolvente în legătură cu perioada studiilor, viața de după terminarea colegiului și gradul de satisfacție în viață. Rezultatele sondajului, care indica potențialul personal nerealizat al absolventelor și al studentelor de la Colegiul Smith , Friedan a încercat să le publice într-o publicație pentru femei în anul 1958. Dar redactorii revistei nu au acceptat să-l dea publicității fără modificări, fiindcă li s-a părut „prea feminist”. Friedan nu a acceptat să-i schimbe conținutul și s-a hotărât să-l publice în cadrul unei cărți.

Cartea, pe care Betty Friedan a dedicat-o "problemei" pe care a denumit-o "fără nume", a apărut în 1963 sub titlul „The Feminine Mystique” (Mistica feminității) s-a bucurat de un mare succes, devenind un best-seller, vânzându-se în trei milioane de exemplare și care continuă să fie considerat una dintre cele mai influente cărți de non-ficțiune ale secolului al XX-lea. În ea autoarea descrie activitatea unor femei în societăți industriale, și viața femeilor casnice, ajungând la concluzia că profesia de casnică pe o normă întreagă, duce la o viață sufocantă, după aprecierea ei, ca într-un fel de „lagăr de concentrare confortabil”. Friedan a susținut că femeile erau victimele unul sistem pervaziv de iluzii și false valori care le solicita să-și găsească realizarea și identitatea proprie în mod vicariant, prin mijlocirea soților și copiilor lor.

Mistica feministă urmărește spiritul militant feminist care se luptă cu un construct social care nedreptățește și separă femeia în contextul afirmării profesionale. Această separație este definită de autoare ca fiind una extrem de rigidă, femeii fiindu-i atribuit exclusiv spațiul privat. Totodată, cartea condamnă educația primită de femei, efectul mass-media și modul în care aceasta portretizează o imagine nerealistă a femeii în societate, femeia fiind limitată la spațiul privat și la statutul de gospodină. [13]

Lidera feministă[modificare | modificare sursă]

Friedan este o co-fondatoare în 1966 a Organizației Naționale a Femeilor care a luptat pentru egalitatea în spațiul muncii, sesizarea discriminărilor la angajare și s-a ocupat cu realizarea studiilor care urmăreau câte femei ocupau posturi de decizie în cadrul diferitelor companii. Organizația și-a asumat responsabilitatea de a milita pentru angajarea femeilor pe în munci creative, a scos astfel în evidență faptul că majoritatea femeilor aveau locuri de muncă de rutină. NOW a condus o mișcare de protest în ceea ce privește reformele legislative legate de problema divorțului și a căsătoriei, introducerea unor locuri și spații de joacă pentru ca mamele singure să își poată lăsa copiii în timp ce acestea erau la muncă. [13]

În cartea „Aceasta mi-a schimbat viața” (It changed my life) ea a chemat la o schimbare de atitudine in sânul mișcării feministe, în sensul sprijinirii nevoilor familiilor și a drepturilor atât ale femeilor cât și ale bărbaților de a se elibera de rolurile impuse de societate în trecut, de asemenea a avertizat împotriva retoricii ostile față de bărbați și a subordonării luptei feministe lozincilor activismului pentru drepturile lesbienelor. Altă carte a lui Friedan, „Fântâna vârstei” (The Fountain of Age) este dedicată psihologiei înaintării în vârstă. Împreună cu Pauli Murray (1910-1985), cea dintâi femeie pastor episcopalian de origine afro-americană, Betty Friedan a întemeiat Organizația națională pentru Femeile americane (National Organization for Women) NOW și a fost aleasă prima ei președintă între anii 1966-1970. Organizația a militat pentru egalitatea șanselor pentru femei, în domeniul brațelor de muncă, și al vieții politice.De asemenea, Friedan a luat parte în 1969 la întemeierea organizatiei National Abortion Rights Action League (Liga națională de acțiune pentru dreptul la avort) care a susținut dreptul femeilor de a-și întrerupe sarcina.

Organizația NOW a contribuit la întărirea aplicării paragrafului VII al Actului drepturilor civile din 1964 care interzice discriminarea lucrătorilor pe bază de sex. Comisia pentru oportunități egale a impus, în urma eforturilor NOW, publicarea de anunțuri de lucru la ambele sexe. De asemenea a luptat pentru concedii plătite de maternitate și naștere, pentru organizarea de facilități adecvate de îngrijire a copiilor ale căror mame sunt în câmpul muncii. Ea a militat împotriva vechii prejudecăți după care femeia trebuie să aleagă între căsnicie și maternitate, pe de o parte, și angajarea serioasă într o carieră profesională sau în câmpul muncii, pe de altă parte”.

La 26 august 1970 (ziua aniversării a 50 ani de la acordarea egalității de vot femeilor din USA), Betty Friedan a organizat pe cuprinsul SUA Greva Femeilor pentru Egalitate, în cadrul careia circa zece mii femei au demonstrat pe Fifth Avenue la New York . În 1971 împreună cu 'Bella Abzug și Shirley Chisholm, Betty Friedan a convocat Adunarea națională politică a grupului de presiune feminin National Women’s Political Caucus, unde sub lozinca „Faceți politică, nu cafea” a chemat publicul femeilor să participe activ la alegeri și la convențiile naționale. Ea însăși a activat în cadrul Partidului Democrat, care a ajuns în 1976 la o proporție de jumătate din delegați provenind din rândurile femeilor.

Ea a fost o feministă care nu se opunea pornografiei și era contra cenzurării acesteia.[14]

Distincții și gesturi omagiale[modificare | modificare sursă]

  • 1975 - Umanistul anului - aleasă de Asociația Umanistă Americană
  • Doctor honoris causa al Colegiului Smith
  • membră a conducerii naționale a Mișcării Cercetașelor (Scout Girls)

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1963 - The Feminine Mystique (Mistica feminității), Norton, New York
  • 1976 - It Changed My Life. Writings on the Women's Movement (Aceasta mi-a schimbat viața. Scrieri despre mișcarea feministă), Random House, New York.
  • 1981 - The Second Stage (A doua etapă), Summit Books
  • 1993 - The Fountain of Age (Fântâna vârstei)
  • 1997 - Beyond Gender (Dincolo de gender)
  • 2000 - Life So Far (Viața până acum), memorii, Simon&Schuster, New York

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Betty Friedan”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ The Feminist Companion to Literature in English[*][[The Feminist Companion to Literature in English (Biographical dictionary of women writers)|​]], p. 400  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ https://www.womenofthehall.org/inductee/betty-friedan/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b Betty Friedan, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ Betty Friedan, SNAC, accesat în  
  8. ^ „Betty Friedan”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ http://www.nytimes.com/2006/02/05/national/05friedan.html?ex=1296795600&en=30472e5004a66ea3&ei=5090  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  11. ^ LIBRIS, , accesat în  
  12. ^ „Betty Friedan” (în engleză). National Women's History Museum. Accesat în . 
  13. ^ a b Dohotaru, Adi (). Anii `60: Mișcări contestatare în SUA. EIKON. p. 161-163. 
  14. ^ Carol, Avedon. „The Harm of Porn: Just Another Excuse to Censor”. The Law. London (June-July-August 1995). ISSN 1360-807X. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • Judith Adler Hennessee: Betty Friedan. Her Life. Random House, New York 1999, ISBN 0-679-43203-5.

(Betty Friedan. Viața ei)

  • Blau, Justine. Betty Friedan. New York: Chelsea House, 1990.
  • Daniel Horowitz: Betty Friedan and the making of the feminine mystique. The American Left, the Cold War, and Modern Feminism. Paperback Edition. University of Massachusetts Press, Amherst, Mass. 2000, ISBN 1-55849-276-3.

(Daniel Horowitz:Betty Friedan și crearea misticii feminității. Stânga americană, Războiul rece și feminismul modern)

  • Janann Sherman (Hrsg.): Interviews with Betty Friedan. University Press, Jackson, Miss. 2002, ISBN 1-57806-480-5. (Janann Sherman - Interviuri cu Betty Friedan)