Sofia Nădejde

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sofia Nădejde
Sofia Nădejde.jpg
Date personale
Nume la naștereSofia Băncilă
NăscutăFlag of Moldavia.svg14 septembrie 1856
Botoșani, Principatul Moldovei
DecedatăFlag of Romania.svg11 iunie 1946, (89 de ani)
București, România
PărințiVasile Băncilă
Profira Neculce
Frați și suroriOctav Băncilă, Ecaterina, Elena, Ioan
Căsătorită cuIon Nădejde
Copii6
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Religieortodoxă
Ocupațiepublicistă, prozatoare, autoare dramatică
Activitatea literară
Activă ca scriitoare1879 - 1940
Specie literarăroman, nuvelă, schiță, teatru
Operă de debut1. 1879 - cu articolul Chestiunea femeilor, în „Femeia Română
2. 1885 - cu nuvela Două mame, publicată în „Contemporanul
Sofia Nădejde (n. Băncilă) - portret de Octav Băncilă

Sofia Nădejde (nume de fată: Băncilă, n. 14 septembrie 1856, Botoșani – d. 11 iunie 1946, București) a fost o publicistă, prozatoare și autoare dramatică română. Orientarea sa politică a fost una marxistă, fiind membră a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România. A fost totodată și o susținătoare a feminismului. A fost soția lui Ioan Nădejde și sora pictorului Octav Băncilă.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Botoșani fiind fiica lui Vasile Băncilă Gheorghiu și Puheria-Profira Neculae, țărani liberi (răzeși). A studiat la „Pensionul Glowaska” din Botoșani iar în 1874 s-a căsătorit cu Ioan Nădejde (1854 - 1928), cu care a avut șase copii. După stabilirea la Iași în 1876 a început o activitate febrilă în mișcarea socialistă. A debutat publicistic în „Femeia Română”, București, cu o pledoarie pentru emanciparea femeii și a continuat să publice în „Contemporanul”, la Iași. Se afirmă ca un lider al mișcării feministe.[2] S-a făcut remarcată prin polemica cu Titu Maiorescu, asupra capacităților intelectuale ale femeilor. Maiorescu susținea că deoarece creierul femeii este mai mic decât cel al bărbatului și posibilitățile sale intelectuale sunt mai mici, de aici nevoia de tutelare din partea bărbatului. Sofia Nădejde a dovedit falsitatea acestei teze, aducând în sprijin dovezi ale studiilor științifice ale vremii.[3]

Sofia Nadejde in 1895

În 1884 conduce „Evenimentul literar”, apărut la Iași. În același an a început activitatea la București unde a ținut numeroase conferințe la Clubul muncitorilor din București, dar și în restul țării. În 1897 devine președinta Congresului al IV-lea al PSDMR. A scris schițe, nuvele, romane, teatru.

Izabela Sadoveanu i-a făcut următorul portret: „Coana Pica a fost în totdeauna simplă ca un copil, plină de bun simț ca o țărancă sănătoasă la trup și minte, personală, pasionată și excesivă ca o adevărată fire feminină în toate manifestările ei. Vasta ei cultură,interesul nesecat pentru știință și lucrurile intelectuale n-au făcut decât să ilumineze calitățile unei puternice, multiple și diferențiate individualități.”[4]

Lucrări principale[modificare | modificare sursă]

  • O iubire la țară, dramă (1881)
  • Din chinurile vieții, nuvele (1895)
  • Robia banului, roman (1906)
  • Părinți și copii, roman (1907)
  • Patimi, roman
  • Irinel sau întâmplările unui român în Rusia, Mangiuria și Japonia, roman
  • Chestiunea femeilor, Femeia română, I, no. 11 (1879)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Calendar Radio România
  2. ^ Feminism românesc: Sexul tare frumos
  3. ^ I.C. Atanasiu, Mișcarea socialistă 1881-1900, vol. I, București, 1924, p. 175
  4. ^ I.C. Atanasiu, Mișcarea socialistă 1881-1900, vol. I, București, 1924, p. 371

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]