Sari la conținut

Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (68 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieavocată
jurist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Drept din Paris[1]  Modificați la Wikidata

Sarmiza ori Sarmisa Bilcescu (ulterior Bilcescu-Alimănișteanu, n. , București, România – d. , București, România) a fost prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obținut licența în drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume cu un doctorat în drept.[2][3]. Prima femeie înscrisă în Baroul Ilfov în anul 1891, dar care nu a predat niciodată la bară.[4] A fost căsătorită cu inginerul Constantin Alimănișteanu.

S-a născut la București la data de 27 aprilie 1867, în familia lui Dumitru Bilcescu (din Bilcești-Mușcel), fost șef al Controlului Finanțelor în vremea prințului Barbu Știrbey. Până la vârsta de 7 ani a studiat acasă cu dascălul Păun iar apoi a frecventat cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din București.[5] A obținut licența în științe juridice în 1887. În 1890, în vremea când 71% dintre studentele din universitățile franceze proveneau din alte țări, Sarmiza Bilcescu a fost prima femeie din Europa care a obținut un doctorat în drept la Universitatea din Sorbona[6]. Teza sa s-a intitulat De la condition légale de la mère ("Condiția juridică a mamei").

În 1891, ca urmare a unei campanii derulate în favoarea sa de renumitul jurist român Constantin Dissescu, Sarmiza Bilcescu a fost admisă în Baroul Ilfov (care, la acea vreme, includea și Bucureștiul), și era prezidat de renumitul avocat și om politic Take Ionescu).

Totuși, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura. Ea s-a măritat cu Constantin Alimănișteanu la șase ani după ce a fost admisă în Barou și ca urmare s-a retras din avocatură, continuând să fie însă activă în cercurile feministe. S-a numărat printre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române care își propunea să lupte pentru creșterea gradului de educație în rândul femeilor.

Mihail Fărcășanu i-a publicat biografia în 1947 sub pseudonimul Mihai Villara.

  1. ^ http://www.sudoc.fr/047198656  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „10 românce de top în Europa, în lume și la noi”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Băzăvan, Adrian (). „Știai că Sarmiza Bilcescu este prima femeie din lume care a obținut un doctorat în drept?”. Cred în România. Accesat în . 
  4. ^ Botez, Ileana (). Personalități feminine române care au strălucit în lumea justiției. p. 6. 
  5. ^ Moceanu, Răzvan (). „PORTRET: Sarmiza Bilcescu – prima femeie avocat din Europa şi prima din lume cu un doctorat în Drept”. www.rador.ro. Accesat în . 
  6. ^ Rosetti, Adina (). Nesupusele: 100 de femei pentru 100 de ani de Românie Modernă. 2. Univers. p. 97. 
  • Ciupală, Alin (), Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea, București: Editura Meridiane, pp. 59–60, 85 
  • Andreea Ofițeru, „Vârsta de aur a avocaturii românești”, în Evenimentul Zilei, 3 iulie 2006
  • Oana Sandu, Educația feminină în societatea românească a secolului XIX, la miculparis.ro
  • Vasilescu, Amalia (), „Imaginarul despre Femeie în Vechiul Regat între pozitv și negativ”, Despre femei și istoria lor în România, București: Editura Universitătii din București  „ebooks.unibuc.ro”. Accesat în . 

Legături externe:

[modificare | modificare sursă]