Maria Baiulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Maria Baiulescu
Maria Baiulescu.jpg
Maria Baiulescu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Brașov, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedată (80 de ani) Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Etnieromâni Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
feministă[*] Modificați la Wikidata

Maria Baiulescu (n. 21 august 1860, Brașov – d. 24 iunie 1941, Brașov, România) a fost o activistă pentru drepturile femeilor și o scriitoare română.[1][2]

Copilărie și studii[modificare | modificare sursă]

A fost fiica protopopului Bartolomeu și a Elenei Baiulescu.[3][nu este de încredere] Mama sa a fost una dintre susținătoarele mișcării feministe din Brașov, colaboratoare a Societății Reuniunea Femeilor Române, și președintă a „comitetului politic” al doamnelor române din Brașov în perioada 1892-1894.

A studiat la Școala Secundară Germană și mai apoi la Institutul Francez de Domnișoare din Brașov.

Activism[modificare | modificare sursă]

Sub influența mamei și a educației primite, a luptat pentru ca femeile să aibă drepturi egale cu bărbații.[4]

A fondat, alături de Ella Negruzzi, Elena Meissner și Calypso Botez, Asociația de Emancipare Civilă și Politică a Femeii Române sau Uniunea Femeilor Române (UFR) unde a fost președintă.[5]

A susținut educarea femeilor și egalitatea de drepturi prin intermediul unor conferințe publice, cele mai importante fiind:

  • Rolul femeii în societatea de azi (1896);
  • Misiunea femeii române (1901).

Fondează mai multe organizații care susțin protejarea femeilor și a copiilor orfani:

  • Uniunii Generale a Femeilor Române din Transilvania și Ungaria;
  • Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război - creată la Iași în timpul Primului Război Mondial;
  • Asociația pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române (1917).

De asemenea, după război revine în Brașov unde se alătură altor organizații: Invalizii de Război, Crucea Roșie, Profilaxia Tuberculozei, etc.

Activitate literară[modificare | modificare sursă]

Debutează cu traduceri din engleză și franceză în revista „Meseriașul Român”. În timp ajunge să colaboreze cu mai multe reviste ale vremii: „Universul literar”, „Tribuna”, „Vatra”, „Familia”, „Gazeta Femeii”. Pentru traducerile din germană și franceză se semnează cu pseudonimul „Sulfina”. A scris și articole și proză politică sub pseudonim. A publicat volume de proză, dramaturgie și poezie: Note și impresiuni (1896), Vacanții (1903) și Extaz (1908).

A tradus din William Shakespeare, J.W. Goethe, Saltîkov-Șcedrin, Louis de Meurville, Friedrich Schiller, Hermann Sudermann, Harry Bernstein, Ferdinand Freiligrath. A fost una dintre puținele femei care a participat la scrierea Enciclopediei Române „Astra”.[6][nu este de încredere]

Premii și recunoaștere[modificare | modificare sursă]

  • „Crucea Reginei Maria” clasa I;
  • Medalia „Ferdinand I”.

Un colegiu tehnic din Brașov îi poartă numele.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mihăilescu, Stephanie, Din istoria feminismului românesc, editura Polirom, Iași, 2002
  2. ^ Marcu, George - Enciclopedia personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2012
  3. ^ http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Maria_B%C4%83iulescu
  4. ^ Turda, Marius - The History of East-Central European Eugenics, 1900-1945, Sources and Commentaries, editura Bloomsbury Academic, 2015
  5. ^ Haan, Francisca de; Krasimira, Daskalova; Anna, Loutfi (2006-01-01). A biographical dictionary of women's movements and feminisms : Central, Eastern, and South Eastern Europe : 19th and 20th centuries, Editura Central Europe University.
  6. ^ http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Enciclopedia_Rom%C3%A2n%C4%83