Dinastia Antoninilor
| Dinastii imperiale romane | |||
| Dinastia Nerva – Antonină | |||
 Imperiul Roman în 125 | |||
| Cronologie | |||
| Nerva | 96 d.Hr. – 98 | ||
| Traian | 98 – 117 | ||
| Hadrian | 117 – 138 | ||
| Antoninus Pius | 138 – 161 | ||
| Marcus Aurelius | 161 – 180 | ||
| Lucius Verus | 161 – 169 | ||
| Commodus | 180 – 192 | ||
| Familie | |||
| Dinastia Antoninilor (arbore genealogic) Categorie:Dinastia Antoninilor | |||
| Succesiune | |||
| Precedată de Dinastia Flaviană |
Urmată de Anul celor cinci împărați | ||
Dinastia Antoninilor sau Dinastia Antonină a fost a treia dinastie a Imperiului Roman, care a fost reprezentată de șapte împărați romani care au domnit între anii 96 d.Hr. și 192 d.Hr.
Numele dinastiei provine de la numele împăratului Antoninus Pius (în latină Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius, 138-161, al patrulea dintre „cei cinci împărați buni”), cârmuirea sa fiind identificată cu apogeul Dinastiei Antonine și al imperiului.
Primele cinci din cele șase succesiuni ale dinastiei au fost notabile și deoarece împăratul în exercițiu l-a adoptat pe candidatul ales de el pentru a se asigura că acesta va fi succesorul său. Din punct de vedere juridic, conform legislațiței romane, adopția asigura celui adoptat aceleași drepturi ca în cazul filiației naturale. De aceea împărații, începând cu Traian la Lucius Verus (inclusiv), sunt cunoscuți și sub numele de împărați adoptivi. Excepția făcută de Marc Aureliu, care l-a desemnat ca succesor pe fiul său natural, Commodus, este considerată ca fiind o alegere neinspirată, care a marcat începutul decăderii Imperiului Roman.[1]
Cei șapte împărați care aparțin dinastiei Antoninilor sunt[2]:
- Nerva (96–98);
- Traian (98–117);
- Hadrian (117–138);
- Antoninus Pius (138–161);
- Marcus Aurelius (161–180);
- Lucius Verus (161–169), a cârmuit împreună cu Marc Aureliu;
- Commodus (180–192), fiul lui Marc Aureliu.
Primii cinci dintre ei sunt așa-zișii „cei cinci împărați buni”.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Edward Gibbon, Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman, București: Editura Minerva, 1976
- ↑ Peter N. Stearns (ed.), The Encyclopedia of World History, 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5.