Țările Coroanei Sfântului Ștefan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Țările Coroanei Sfântului Ștefan: în mijloc, stema Ungariei; în jurul ei (în sensul acelor de ceasornic) stema Croației, a Transilvaniei, a orașului Fiume, a Bosniei și Herțegovinei, a Slavoniei și a Dalmației
Istoria Ungariei

Acest articol este parte a unei serii
Panonia, formarea Ungariei
Panonia
Preistoria maghiarilor
Cucerirea Bazinului Panonic
Anii incursiunilor militare
Evul Mediu
Principatul Ungariei
Regatul Ungariei
Regatul Ungariei la începutul Epocii Moderne
Ocupația otomană
Regatul Ungariei Răsăritene
Principatul Transilvaniei
Războiul de independență condus de Rákóczi II. (1703-1711)
Ungaria Regală
Istoria maghiară în secolul al XIX-lea
Anii de reformă
Revoluția de la 1848
Ausgleich
Imperiul Austro-Ungar
Istoria maghiară în secolul al XX-lea
Revoluția Mîja-de-toamnă
Republica Ungară (1918 - 1919)
Republica Ungară a Sfaturilor
Tratatul de la Trianon
Regatul Ungariei (1920–1944)
Ungaria în Al Doilea Război Mondial
Statul Maghiar (1944-1945)
Republica Populară Ungară
Revoluția din Ungaria, 1956
Ungaria contemporană
Republica Ungară

Portal Ungaria
 v  d  m 

Țările Coroanei Sfântului Ștefan (maghiară Szent István Koronájának Országai, A Magyar Szent Korona Országai, croată Zemlje krune Svetog Stjepana, slovacă Krajiny Svätoštefanskej koruny, germană Länder der Heiligen Ungarischen Stephanskrone) a fost numele oficial al vechiului Regat al Ungariei în cadrul dublei monarhii Austro-Ungaria înființate în 1867. Numele neoficial era jumătatea ungară a Dublei Monarhii sau, din punctul de vedere al funcționarilor și juriștilor vienezi, Transleithania (în latină „Țara de dincolo de Leitha“). Aceste țări constituiau partea sud-estică a Austro-Ungariei și aveau drept capitală regală Budapesta.

Țările unite ale Coroanei Sfântului Ștefan au cuprins de-a lungul istoriei teritoriile Ungariei contemporante, ale Slovaciei de astăzi, ale Transcarpației, ale Banatului, ale Voivodinei sârbești de astăzi, ale Burgenlandului austriac contemporan, Transilvania de astăzi (în sensul nou și lărgit al termenului), minuscule părți din Polonia de astăzi, fostul regat al Croației și Slavoniei precum și Orașul Fiume și împrejurimile. În contrast cu alte părți ale Monarhiei Habsburgice, toate aceste țări s-au aflat în afara Sfântului Imperiu Roman care s-a destrămat în 1806.

Privire de ansamblu[modificare | modificare sursă]

În timpul revoluției din 1848/1849, o parte considerabilă din nobilii maghiari au vrut să se rupă de stăpânirea habsburgică, ceea ce Habsburgii au împiedicat cu ajutor rusesc. După aceea au urmat ani de rezistență pasivă în Ungaria până când, în urma conflictelor cu Prusia și cu Italia din 1866, slăbitul și vulnerabilul Împărat al Austriei s-a văzut silit, în 1867, să-i facă Ungariei concesii substanțiale prin Compromisul austro-ungar: în principal, transformarea unitarului Imperiu Austriac în dubla monarhie Austro-Ungaria. Prin această transformare, Ungaria a obținut ca stat o autonomie internă completă în perioada 1867–1918.

Din acel moment, s-a vorbit de două părți ale Dublei Monarhii, care în regiunile de limbă germană se numeau „jumătăți de imperiu” (Reichshälften); în regiunile de limbă maghiară, termenii și denumirile care conțineau „imperial” (Reich) erau evitate în măsura posibilităților. Funcționari și juriști au inventat termenii Cisleithania și Transleithania. Teritoriul Bosnia și Herțegovina, ocupat în 1878 și anexat în 1908, nu aparținea nici unuia dintre cele două state. După unirea oficială a Transilvaniei cu Regatul Ungariei în 1867 – unirea fusese deja proclamată pentru prima dată în 1848/1849 – țările coroanei maghiare cuprindeau Regatul Ungariei, Regatul Croației și Slavoniei și orașul liber Fiume.

În 28 octombrie 1918 a fost proclamată la Praga Republica Cehoslovacă, care a revendicat suveranitatea asupra „Ungariei de Sus“ locuite majoritar de slovaci. În 29 octombrie 1918 parlamentul croat a anunțat sfârșitul unirii cu Ungaria și apartenența la noul Stat al slovenilor, croaților și sârbilor (care o lună mai tâziu avea să fuzioneze cu Regatul Serbiei pentru a deveni Regatul Iugoslaviei). Transilvania a fuzionat cu Regatul României. La 31 octombrie 1918 Ungaria a desfăcut ultimele legături statale cu Austria, act prin care Austro-Ungaria a încetat să existe.

Hărți[modificare | modificare sursă]

Listă[modificare | modificare sursă]

Loc Țară Capitală Etnii Religie Observații Stemă
Ungarn Donaumonarchie.png Regatul Ungariei Bratislava
Buda
maghiari, slovaci, sârbi, germani, ruteni, români romano-catolici, greco-catolici, calviniști În 1526–1541 împărțit între Ferdinand I și Ioan I Zápolya. În 1541–1699 stăpânit în parte de Imperiul Otoman. zentriert
Slawonien Donaumonarchie.png Regatul Slavoniei Osijek croați, sârbi romano-catolici, ortodocși În 1526–1699 stăpânit în cea mai mare parte de Imperiul Otoman, în 1849 unit cu Regatul Croației în Regatul Croației și Slavoniei, Țară a Coroanei. zentriert
Kroatien Donaumonarchie.png Regatul Croației Zagreb croați, sârbi romano-catolici, ortodocși În 1097–1918 cel mai adesea în uniune personală iar din 1867 și în uniune reală cu Regatul Ungariei; în 1849 unit cu Regatul Slavoniei în Regatul Croației și Slavoniei, Țară a Coroanei.
Kroatien und Slawonien Donaumonarchie.png Regatul Croației și Slavoniei Zagreb croați, sârbi romano-catolici, ortodocși Fondat în 1849 prin unirea regatelor Croației și Slavoniei.
Fiume Donaumonarchie.png Orașul Fiume și împrejurimile
Fiume italieni, croați, maghiari Cumpărat în 1465 de Monarhia Habsburgică, în 1526 cedat administrației coroanei maghiare, în 1779 Corpus separatum, în 1809–1815 parte din departamentul Adriatico (din Regatul Italiei, în cadrul Imperiului Francez), recuperat de Habsburgi în 1815, din 1867 oraș liber al coroanei maghiare, mai târziu comitat zentriert
Siebenbuergen Donaumonarchie.png Marele Principat al Transilvaniei Cluj, Sibiu români, maghiari, sași ortodocși, greco-catolici, Luterani, calviniști, romano-catolici Țară cucerită în 1687, are proprii ei principi până în 1711. Din 1765 e Mare Principat al imperiului, din 1867 parte a Ungariei. zentriert
Banat Timișoara români, maghiari, germani, sârbi romano-catolici, ortodocși, greco-catolici în 1526–1718 stăpânit de Imperiul Otoman; din 1718 Țară a Coroanei austriece, din 1779 parte a Ungariei.
Woiwodina Donaumonarchie.png Voivodina sârbească și Banatul timișan sârbi, români, germani, maghiari ortodocși, greco-catolici Voivodina și Banat, în 1849 s-au separat de Ungaria și de Granița militară bănățeană, devenind Voivodina sârbească și Banatul timișan, în 1860 cele două regiuni sunt împățite ître Ungaria și Regatul Croației și Slavoniei.[1]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Serbische Wojewodschaft u. Temeser Banat. In: Heinrich August Pierer, Julius Löbe (Hrsg.): Universal-Lexikon der Gegenwart und Vergangenheit. 4. Auflage. Band 15, Altenburg 1862, p. 883 online