Uniune personală
Uniunea personală este situația juridică rezultată atunci când două sau mai multe state diferite au același monarh, deși legile, frontierele și interesele lor rămân distincte. Diferă de o uniune politică și de o federație, care sunt considerate a fi un singur stat.
Aceste uniuni pot apărea din diverse motive, care pot fi de la coincidențe (exemplu dacă o principesă căsătorită cu un rege străin devine printr-o conjunctură regina țării ei de origine, fiul ei cel mai mare va deveni ulterior rege al ambelor țări), până la acțiuni deliberate ce reprezintă uniri teritoriale sau anexări intenționate. Ele pot fi oficializate prin legi care să specifice că cele două țări au același monarh sau pot fi neoficializate, legile de succesiune diferite în cele două țări putând duce uneori la desființarea uniunii personale.
Prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 și al Țării Românești la 24 ianuarie 1859, el a realizat o uniune personală a celor două state.
Întrucât republicile își aleg șeful statului exclusiv dintre cetățenii lor, uniunile personale sunt apanajul monarhiilor, singurul contraexemplu modern fiind Principatul Andorra, în care unul dintre principi este președintele Franței, iar celălalt este episcop romano-catolic din Spania. În afara acesteia, singura uniune personală existentă astăzi este cea între cele șaisprezece țări ale Commonwealth-ului.