Rudolf Steiner
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rudolf Steiner (n. 25 februarie 1861 [oficial 27 februarie, data botezului[1]], Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent Croaţia — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveţia) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog şi gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice şi medicinei antroposofice. A iniţiat concepţia despre tripartiţia socială, economia asociativă şi a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universităţii Libere pentru Ştiinţă Spirituală şi Societăţii Antroposofice Generale.
Steiner a avut o amplă activitate ca filosof, conferenţiar şi om de cultură, susţinând numeroase prelegeri în diferite localităţi din Europa, inclusiv una în anul 1889 la Sibiu, aflat pe atunci în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În 1891 îşi obţine doctoratul în filosofie la Universitatea din Rostock, Germania, iar mai târziu devine secretarul general al secţiunii germane a Societăţii Teosofice, cu toate că avea rezerve asupra misticismului oriental promovat de aceasta. Începând cu această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor ştiinţei spirituale, descrise de el într-o serie de cărţi şi conferinţe.
Deşi susţinea concepţia despre reîncarnare şi karma, importanţa pe care Rudolf Steiner o acorda creştinismului şi esoterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosofică şi înfiinţarea Societăţii Antroposofice, în cadrul căreia va introduce cele mai multe iniţiative cultural-spirituale şi sociale ale sale, îndeosebi după primul război mondial. Steiner a insistat adesea asupra necesităţii de a folosi cunoştinţele obţinute prin observaţie suprasensibilă în viaţa practică, considerând lipsa legăturii între idealurile spirituale ale oamenilor şi necesităţile materiale ale vieţii cotidiene a fi cauza declinului socio-cultural. Antroposofia pe care a fondat-o este o concepţie despre om şi lume care susţine existenţa unor elemente suprasensibile constitutive ale fiinţei umane, dincolo de corpul fizic.
[modifică] Operă
- Introduceri la scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe (1883)
- Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume (1886)
- Adevăr şi ştiinţă (1892)
- Filosofia libertaţii (1894)
- Friedrich Nietzsche: un luptător impotriva epocii sale (1895 )
- Mistica în zorii vieţii spirituale a timpului nostru şi legătura ei cu concepţia modernă despre lume (1901)
- Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile antichităţii (1902)
- Teosofia. Introducere în cunoaşterea suprasensibilă a lumii şi a menirii omului (1904)
- Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? (1904)
- Din Cronica Akasha (20 de articole publicate în perioada 1904–1908)
- Treptele cunoaşterii superioare (1905)
- Ştiinţa tainică în schiţă (Ştiinţa ocultă) (1910)
- Poarta iniţierii - Prima dramă-misteriu (1910)
- Încercarea sufletului - A doua dramă-misteriu (1911)
- Păzitorul Pragului - A treia dramă-misteriu (1912)
- Trezirea sufletelor - A patra dramă-misteriu (1913)
- Conducerea spirituală a omului şi a omenirii (3 conferinţe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner, 1911)
- Un drum spre cunoaşterea de sine - Meditaţii (1912)
- Pragul lumii spirituale - Aforisme (1913)
- Enigmele filosofiei (1914)
- Puncte centrale ale problemei sociale (1919)
- Articole asupra organizării tripartite a organismului social şi a problemelor contemporane (1919-1920)
- Teze antroposofice (1924)
- Fundamentele terapiei antroposofice (Carte scrisă împreună cu Ita Wegman; apărută în 1925)
- Povestea vieţii mele (Carte autobiografică, 1925)
