Tiberius Claudius Maximus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sinuciderea lui Decebal, aşa cum este înfăţişată pe Columna lui Traian. Tiberius Claudius Maximus este călărețul din stânga lui Decebalus, care face semnul de dăruire a vieții (degetul mare ridicat)

Tiberius Claudius Maximus (n. cca. 65 d.Hr. – d. cca. 117 ) a fost un soldat roman care a servit în Legiunea a VII-a Claudia în războaiele daco-romane, în timpul împăraților Domițian și Traian. A participat alături de camarazii săi din legiune la prima și a doua bătălie de la Tapae.

Tiberius Claudius Maximus s-a transferat mai apoi într-o unitate de cavalerie ca ofițer și a devenit purtător de stindard al cavaleriei. Pentru bravura arătată în luptă, împăratul Domițian l-a decorat. Pe vremea împăratului Traian a fost transferat la conducerea unei unități de cavalerie auxiliară de panonieni. În anul 106, în timpul războiului daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o subunitate de cercetași, care a primit ordinul să-l prindă pe regele dac fugar, Decebal. Înainte ca romanii să-l poată captura, Decebal s-a sinucis, tăindu-și gâtul cu „sica”, sabia curbată dacică. Momentul a fost ilustrat pe Columna lui Traian. Totuși Maximus a pretins, așa cum stă scris pe stela sa funerară descoperită la Filippi, Grecia, că a reușit să-l captureze pe Decebal mai înainte ca acesta să moară. Maximus i-a tăiat capul și mâna dreaptă regelui dac și le-a prezentat împăratului Traian, aflat la Ranisstorum. Traian l-a decorat pe Maximus, oferindu-i a doua medalie a vieții sale.

A ridicat un monument în Philippi (monument găzduit în zilele noastre în muzeul din Kavalla). Pe acest monument, alături de reprezentările celor două medalii primite în timpul serviciului său militar, se află și o inscripție prin care pretinde că el l-ar fi capturat pe Decebal în viață.

Tiberius Claudius Maximus a participat și la luptele cu parții. El a slujit în armată mai mult decât perioada contractată și a fost lăsat la vatră în provicia Mesopotamia.

Tiberius Claudius Maximus a murit după anul 117.

Surse istorice[modificare | modificare sursă]


Textul în latină al inscripției de pe stela funerara de la Phillipi, ce amintește capturarea regelui Decebal, și traducerea ei.

Ti(berius) Claudius / Maximus vet(eranus) / [s(e)] v(ivo) f(aciendum) c(uravit) militavit / eque(s) in leg(ione) VII C(laudia) P(ia) F(ideli) fac/ tus qu(a)estor equit(um) / singularis legati le/ gionis eiusdem vexil/ larius equitum item / bello Dacico ob virtu/ te(m) donis donatus ab Im/ p(eratore) Domitiano factus dupli(carius) / a divo Troiano(!) in ala secu(n)d(a) / Pannoniorum a quo et fa©/ tus explorator in bello Da/ cico et ob virtute(m) bis donis / donatus bello Dacico et / Parthico et ab eode(m) factus / decurio in ala eade(m) quod / cepisset Decebalu(m) et caput / eius pertulisset ei Ranissto/ ro missus voluntarius ho/ nesta missione a Terent[io Scau]/ riano consulare [exerci]/ tus provinciae nov[ae Mes]/[opotamiae


"Tiberius Claudius Maximus, vereran, s-a ingrjit de ridicarea acesteia în timp ce era în viață. El a luptat ca și călăreț în legiunea a VII-a Claudia Pia Fidelis, a fost făcut quaestor equitum, apoi singularis al legatului legiunii aceleiasi legiuni, apoi vexillarius al cavaleriștilor din aceeași unitate. A primit daruri (recompense) de la împăratul Domițian pentru curaj (bravură) în timpul războiului dacic. A fost făcut duplicarius în Ala II (II se citeste secunda) Pannoniorum de către împăratul Traian și a fost făcut explorator (cercetaș) și decorat de două ori pentru vitejie în războiul dacic și partic și a fost făcut decurion al aceleiași ale de către el (Traian) deoarece l-a capturat pe Decebalus și i-a dus capul la Ranisstorum. A fost lăsat la vatră de către D. Terentius Scaurianus, consular, comandantul noii provincii... (aici piatra e ruptă)"

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]