Oboi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oboi
Oboj.jpg
Oboi.
Clasificare
Instrument de suflat din lemn
Ambitus
Oboe range.PNG
Instrumente înrudite
oboe d'amore, corn englez,
oboi de vânătoare, heckelfon


Oboiul este un instrument muzical de suflat din lemn, cu ancie dublă. Însăși etimologia numelui său indică acest fapt (fr. hautbois – „lemn înalt/sonor”). În perioada interbelică, denumirea instrumentului în limba română era oboe (din limba italiană), iar mai devreme se folosea chiar forma franțuzească – hautbois. Interpretul la oboi se numește oboist.

Oboiul poate reprezenta și un registru de orgă cu tuburi, care imită sunetul instrumentului cu același nume.

Construcție. Trăsături[modificare | modificare sursă]

Timbrul oboiului se diferențiază de cel al altor suflători de lemn prin forma sa conică. Oboiul este prevăzut cu un sistem complex de clape pentru acoperirea cromatică a întinderii sale. Ambușura cu ancie dublă îl aduce printre cei mai dificili suflători (instrumente de suflat) de lemn din orchestra simfonică (alături de fagot și contrafagot).

Construcția conică îi acordă un sunet mai puternic amplificat decât în cazul altor suflători de lemn; totuși, un bun control asupra ambușurii poate remedia acest inconvenient. Oboiul se folosește ca instrument care dă tonul în orchestra simfonică, toate celelalte instrumente realizând acordajul după sunetul la central cântat de oboist.

Oboiul este realizat din cimișir, abanos sau Africa Blackwood, mai rar intalnim instrumente realizate din lemn de trandafir, Cocobolo și alte specii exotice. Între timp, există, de asemenea si alte experimente de succes cu folie de plastic sau cu materiale compozite (deșeuri de lemn și fibre de carbon). De asemenea, oboiul poate fi realizat si din sticlă acrilică transparentă.Oboiurile din ebonită și sticlă acrilică sunt deosebit de populare pentru utilizare in conditii climatice extreme, deoarece nu există pericol de rupere a lemnului. Instrumentul de aproximativ 65 de centimetri lungime, are un alezaj conic și prin urmare, cu ajutorul unei clape poate sari in octava superioara. Există oboiuri cu mecanism automat și semi-automat. Mecanismul semi-automat are pentru prima si a doua clapa o maneta pentru a deschide clapa care reda sunetul in octava superioara. Mecanismul automat are pentru octava superioara o singura pârghie, astfel ca schimbarea se face automat între tonurile sol#² și la². Mecanismul complet automat este în Germania, Polonia și Țările de Jos deosebit de răspândit, cel semi-automat în Statele Unite și Franța. În plus, pe langa clapele normale exista si clape pentru triluri intre do² – re²; do² – do# și la b – si b. Ambitusul oboiului se extinde in general de la si b mic pana la la³ În perioada barocă, oboiul a avut ambitusul de două octave, intervale cromatice, de la do² la do³.

Oboiul are un sunt puternic expresiv iar tehnica de suflare difera intre scolile traditionale de la un sunet nazal pana la unul catifelat. Din sunetul foarte moale caracteristic barocului, tonul oboiului s-a dezvoltat astfel incat s-a ajuns la sunetul oboiului modern cu o gama larga de posibilitati de redare a nuantelor dinamice și un staccato rapid.

Stilul de cantatvariaza foarte mult între școlile individuale, astfel de unii oboisti, cum ar fi Albert Mayer și Leleux François au menținut un sunet catifelat-moale, în timp ce alti oboisti cum ar fi Heinz Holliger, Pierlot Pierre și Burkhard Glaetzner au un sunet luminos cu o tehnica de cantat nazala. Astfel s-a categorisit sunetul oboiului intre „sunetul german” plin, voluminos și sunetul „francez” mai flexibil dar mai restrâns. Din cauza sunetelor armonice superioare foarte pregnante ale oboiului (mai ales 3, 4 si 5), incepan cu secolul al IX-lea, oboistul este cel dupa care se acordeaza intreaga orchestra la repetitii Oboiil este acordat în America, la aproximativ 440Hz (la din prima octava). În Europa de Vest și Centrala „la” este acordatla 442-444 Hz iar la Viena de la 443 Hz la 446 Hz.

Ancia

Ancia dubla a oboiului, pe scurt "tub", este facuta de oboisti din internoduri de tulpina de stuf (Arundo donax). Lemnul provine din regiunea în jurul Avignonului (sudul Frantei) sau din California, în cazul în care acesta este crescut special pentru acest scop.Pozitiile in Franta la Frejus și Avignon au condiții climaterice speciale care nu se gasesc nicaieri in alta parte. Înainte de utilizare, oboistul inmoaie ancia in apa pentru a deveni flexibila si pentru a putea fi utilizata. Calitatea sunetului Oboistului depinde in cea mai mare parte de calitatea lemnului și a modului de producție atentă a anciei.

Ancia constă dintr-un manșon (la capătul inferior exista un tub metal conic) și lemnul, care este legat de acel manșon. Există școli diferite și metode de construcție în consecință.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche reprezentare a unui oboi precursor provine din anul 3000 î.Hr. în cele mai vechi timpuri a existat deja oboiul, cum ar fi instrumente: Aulosul grec sau Tibia romana. Biblia menționează un instrument oboi-cum ar fi cel numit Chalil. Acest lucru a fost folosit în templul din Ierusalim. Psalmistul David a cerut ca Dumnezeu sa fie laudat cantand cantece de lauda cu Chalilul. În Evul Mediu, au existat diferite forme de instrumente cu ancie dubla, cum ar fi Pommer sau Schalmei. Urmatoarea aparitie a Oboiului dateaza, în secolul al VII-lea de Jean de Hotteterre.Oboiul baroc a fost fabricat cu șapte găuri și două lambouri. De-a lungul timpului, a fost dezvoltat în continuare și echipat cu mecanica sofisticate. În secolul al VIII-lea au existat două forme principale ale Oboiului: Piccola oboi (forma de azi) și Bassa oboi (Grand Hautbois). Primul Oboi modern isi face aparitia în jurul anului 1660, în zilele de Jean-Baptiste Lully și de Hotteterre Jean. Prima inregistrare a unui oboi poate fi găsita în Opera “Pamone” de Cambert Robert (1628-1677).

Originile instrumentului sunt foarte vechi, încât instrumente rudimentare care să folosească același principiu de emisie a sunetului (ancia dublă) sunt cunoscute încă din Antichitate. Un binecunoscut instrument de suflat din Grecia antică ce pare să fi folosit o astfel de ambușură este aulos. Există numeroase alte exemple de instrumente din spațiul european care au prefigurat oboiul modern. Astfel, oboiul medieval (engl. shawm) a evoluat în Franța secolului al XVII-lea către oboiul baroc, capabil de un ambitus identic cu cel al unui blockflöte sopran (două octave și un ton, pornind de la do central); înaintarea la octavă se făcea prin suflu, iar numărul de clape era redus. Perfecționarea instrumentului către forma în care e cunoscut astăzi, oboiul modern, a implicat lărgirea ambitusului (până la trei octave, folosind tehnici speciale), stabilirea unui sistem de clape cu funcțiuni semi-automate (astăzi, în număr de 45) și reducerea cu mult a diametrului instrumentului.

Familia oboiului[modificare | modificare sursă]

Exista tipuri difetite de Oboiuri. Cele mai cunoscut in Europa sunt: Oboe

Oboe d'amore

Cornul englez

Oboe da caccia (Oboiul de vanatoare)

Musette

Oboi bariton, Heckelphon (invenție a secolului XX)

Oboiul baroc


În Europa, dar și pe alte continente figurează varietăți mai mult sau mai puțin asemănătoare cu oboiul, ce păstrează elementul esențial de construcție amintit. Mai cunoscute sunt instrumentele populare: mussette și bombarda (franțuzești, al doilea fiind specific pentru regiunea Bretania), piffaro și ciaramella (din Italia).

Oboi d'amore, suna cu o terta mică mai jos decât oboi.Cornul englez este acordat in Fa si suna cu o cvinta mai jos. Predecesorul cornului englez este Oboiul da Caccia. Heckelphonul și Oboiul bariton suna prin costructia lui cu o octava mai jos (chiar si oboiul bas) ambele sunt acordate în do. Musette (în fa) este acordat cu o cvarta mai decât oboiul. Pentru condițiile din perioada barocă, precum și spectacole cu instrumente similare (autentice) s-a reâncercat reconstruirea așa-numitului oboi in stil baroc.

Repertoriu[modificare | modificare sursă]

Muzica Solo pentru Oboi:

Întrucât perioada barocă, oboi este un instrument solo popular, multi compozitori, au estimat puterea de expresie a oboiului ca fiind asemanatoare cu vocea umană. Johann Sebastian Bach în Cantatele și Pasiunile lui a așezat oboiul in fuctie de instrument de acompaniament pentru a exprima emotii diferite (de multe ori durere sau de tristețe, de asemenea și o mulțime de sentimente placute sau pastorale). Un compozitor important in literatura pentru oboi din secolul al și VIII-lea a fost Georg Philipp Telemann. Din cele noua concerte ramase de la Telemann, trei sunt scrise oboi d'amore. Una dintre primele lucrări care a fost publicat în editura sa, a fost Mica musica de camera, șase Partitele , „...special pentru Hautbois...” in anul 1716, dedicate special pentru oboisti.

Astfel, în perioada barocă sonată pentru oboi și bas cifrat a fost o formă populară preferata, iar mai târziu oboi a apărut ca muzica de camera ca și instrument solo. Aici amintim cele „Trei romante” a lui Robert Schumann și Sonata pentru oboi și pian de Camille Saint-Saens și Paul Hindemith, Sonata pentru oboi și pian de Francis Poulenc.

Printre concerte celebre oboi:

JS Bach: BWV 1053 și 1055 (pentru oboi d'amore) BWV 1056 (oboi), BWV 1060(vioara si oboi)

Alessandro Marcello: Concertul pentru oboi și orchestră în re minor

Wolfgang Amadeus Mozart: Concertul pentru oboi și orchestră în Do major, K. 314

Joseph Haydn: Concertul pentru oboi și orchestră în VIIg Hob inDo Major

R. Vaughan Williams: Concertul pentru oboi și coarde în la minor (1944)

R. Strauss: Concertul pentru oboi și orchestră în Re major

B. Martinu: Concertul pentru oboi și orchestră mică (1955)

Frigyes Hidas: Concertul pentru oboi și orchestră (1952)

Bruno Maderna Concertul pentru oboi și ansamblu cameral (prima oboi Concertul,1962), două Oboi Concertul (1967); 3 Oboi Concertul (1973) Alte compozitori au făcut, contribuțiile la acest gen sunt George Frideric Handel și Antonio Vivaldi.

Compozitorul american John Corigliano in Concertul sau pentru Oboi, atrage atenția unor caracteristici neobișnuite, dar tipice ale oboiului: asa incepe prima parte „Tuning Game” cu o paarte improvizata a orchestrei pe o tema a Oboiului solo. În ultima parte „ Rheita Dance”, Oboistul imita un oboi arab numit (Rhaita). Printre lucrările pentru oboi fara acompaniament putem mentiona: „Cele șase Metamorfozele lui Ovidiu” de Benjamin Britten si Luciano Berio „Sequenza VII”.

Muzica de camera:

În muzica de cameră pentru instrumente de suflat din lemn, Oboiul joaca un rol foarte important in Cvintete si in Octetele. O forma cunoscuta este Trio pentru instrumente de suflat (3 Oboiuri si un Corn englez) sau Trioul Trio d'Anches cu oboi, clarinet și fagot. Alte piese importante în diferite combinatii gasim in compozitiile compozitorilor: Francis Poulenc, Heitor Villa-Lobos, Bohuslav Martinu și André Jolivet. Cvartetul pentru oboi si instrumente cu corzi, KV. 370 de Mozart este cel mai faimos din muzica de camera .

În afara granițelor acestor genuri, oboiul este rareori folosit. În vreme ce în muzica de jazz nu a reușit să se impună (există doar câteva încercări obscure), genurile rock și pop i-au acordat un număr de apariții memorabile. Astfel, în anii 1960, oboiul poate fi auzit pe înregistrări de Sonny and Cher („I've Got You Babe”),[1] The Turtles („Happy Together”), The Moody Blues ș.a. O piesă în care oboiul joacă un rol important este „Twist in My Sobriety” (1988), semnată Tanita Tikaram.[2]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Botez, Marcel (1938). Îndrumări în viața muzicală, Editura Scrisul Românesc, Craiova
  • Sava, Iosif și Luminița Vartolomei (1979). Dicționar de muzică, Editura Științifică și Enciclopedică, București
  • Joppig, Gunther: Oboe und Fagott. Ihre Geschichte, ihre Nebeninstrumente und ihre Musik, 1981. ISBN 3-7957-2345-0
  • Goossens, Leon & Roxburgh, Edwin: Die Oboe (Yehudi Mehunins Musikführer), Edition Sven Erik Bergh, 1979. ISBN 3-88065-107-8
  • Peter Veale/Claus-Steffen Mahnkopf: Die Spieltechnik der Oboe. Kassel, Bärenreiter 1994. ISBN 3-7618-1210-8
  • Karl Hentschel: Das Oboenrohr. Moeck Verlag Celle

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Clarke, Donald. Sonny and Cher, articol publicat în Donald's Encyclopedia of Popular Music, pe site-ul donaldclarkemusicbox.com
  2. ^ Prezentarea albumului Ancient Heart pe site-ul oficial al Tanitei Tikaram

Imagine:Baroque oboe.jpg|Oboi baroc Imagine:Heckelphone.jpg|Heckelfon Imagine:OboeFamily.jpg|De la stânga: oboi, oboe d'amore și corn englez </gallery>