Flaut dulce

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Flaut dulce de diferite dimensiuni.

Flautul dulce este un instrument muzical de suflat. În limba română mai este cunoscut și sub denumirea de blockflöte[1] sau flaut drept.[2]

Cuprins

Construcție [modificare]

Este construit din lemn sau material plastic. Cavitatea rezonantă este conică, cu o extremitate superioară ușor mai largă decât cea inferioară, ceea ce duce la predominanța armonicelor impare în sunet[3]. În partea superioară prezintă un orificiu numit ambușură, prevăzut cu un canal trapezoidal. Coloana de aer este direcționată (B) spre o deschizătură (C) - șanț longitudinal care se găsește în peretele tubului în partea din față - și are formă de canelură. O parte din aer intră în tub, iar restul se pierde în afara lui. Instrumentul prezintă pe partea frontală un număr variabil de orificii digitale (șapte, dintre care cele mai îndepărtate două de ambușură pot fi găuri duble) și unul singur pe partea din spate.

Construcție

Istoric [modificare]

A fost un instrument deosebit de popular în Renaștere și Baroc. Continuă să fie popular în școli datorită simplității în folosire.[necesită citare]

Note [modificare]

  1. ^ http://dexonline.ro/definitie/blockflote
  2. ^ http://dexonline.ro/definitie/flaut
  3. ^ Flautul transversal are o cavitate cilindrică.

Bibliografie [modificare]

The Harvard Dictionary of Music, Harvard University Press, ediția a 4-a, 2003.