Fagot
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Instrument de suflat din lemn, cu ancie dubla, in do, basul din familia oboiului. Tubul principal este dublat de un tub suplimentar, indoit la capat, de circa 2,5 m lungime si are o tonalitate grava, bogata. Repertoriul concertelor pentru fagot porneste de la inceputurile barocului ajungand, prin Vivaldi, Mozart si Dukas, pana la Stockhausen.
Bibliografie [modificare]
- The New Grove Dictionary of Music and Musicians, Macmillan Publishers Ltd. 2001
- The Harvard Dictionary of Music, Harvard University Press, ediția a IV-a, 2003
|
||||||||||||||||||||||||||||||
