Instrument muzical

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”.

Un instrument muzical este un obiect, construit cu această intenţie, preluat din alt domeniu de utilizare sau cules din natură, folosit pentru a emite vibraţii sonore ordonate într-o manieră specifică logicii fiinţelor omeneşti, numită muzică. Studiul academic al instrumentelor muzicale este cunoscut sub denumirea de organologie. Cel mai vechi instrument muzical despre care se ştie deocamdată este un fluier descoperit în Germania, de acum 35.000 ani.^[1]

Cuprins 1 Instrumente muzicale cu coarde 1.1 Clasificarea instrumentelor muzicale cu coarde 1.1.1 Prin frecare 1.1.1.1 Cu arcuş 1.1.1.2 Cu o roată 1.1.2 Prin ciupire 1.1.2.1 Cu degetele 1.1.2.2 Cu plectru 1.1.2.3 Cu mecanism de claviatură 1.1.3 Prin apăsare 1.1.3.1 Cu baghete 1.1.3.2 Cu mecanism de claviatură 2 Instrumente de suflat 2.1 Suflători din lemn (lemne) 2.2 Suflători din alamă (alămuri) 2.3 Suflători cu structură complexă 2.4 Alţi suflători 3 Instrumente de percuţie 3.1 Instrumente de percuţie acordabile 3.2 Instrumente de percuţie autofone 3.2.1 Alte instrumente autofone 3.3 Instrumente de percuţie complexe 4 Instrumente electronice 5 Exemple de instrumente muzicale 6 Note

[modifică] Instrumente muzicale cu coarde

Instrumentele muzicale cu coarde sunt instrumente care folosesc în mod fundamental o cutie de rezonanţă şi un anumit număr de coarde, acordate în diferite tonalităţi şi produc astfel sunetele muzicale, prin diferite modalităţi.

[modifică] Clasificarea instrumentelor muzicale cu coarde

[modifică] Prin frecare

[modifică] Cu arcuş

Familia de instrumente cu arcuş cea mai răspândită astăzi este familia viorii, dar în trecut au existat şi alte familii, precum cea a violei da gamba (revenită într-o oarecare măsură în atenţia muzicienilor, prin utilizarea unor astfel de instrumente în formaţiile de muzică veche).

• Vioară

Vioara este cel mai important dintre instrumentele cu coarde şi arcuş, având acordajul cel mai înalt. Vioara se ţine sprijinită de umărul stâng, sub bărbie. Începând din secolul al XVI-lea, pătrunde în toate domeniile muzicale, iar în secolul al XVIII-lea se plasează în fruntea instrumentelor soliste în ansamblurile de muzică de camera şi în orchestre.

Principalele sale elemente sunt cutia perforată de două f-uri, eclisele, fundul, inima viorii şi gâtul pe care este fixat prăguşul; cele patru coarde sunt întinse de rotaţia cuielor de abanos. Sonoritatea viorii este mai strălucitoare, de o bogăţie mai diversă decât bogăţia violei, ceea ce explică în acelaşi timp succesul său crescând şi lunga neîncredere faţă de ea. Vioara devine instrumentul predilect pentru concert al virtuozilor.^{[necesită citare]}

• Violă

Viola este un instrument muzical cu coarde şi cu arcuş din familia viorii, dar de dimensiuni ceva mai mari, intermediare între cele ale viorii şi ale violoncelului.

• Violoncel

Violoncelul este un instrument muzical cu coarde şi arcuş din familia viorii, dar de dimensiuni mult mai mari şi cu un registru mai grav. Se ţine vertical, între genunchi, sprijinit pe podea cu un picior (de metal sau lemn) cu vârf ascuţit.

• Contrabas

Contrabasul este cel mai mare şi cel mai grav ca sonoritate instrument cu coarde şi arcuş.

• Viola da braccio

• Viola da gamba

• Viola d'amore

• Vioară cu goarnă (vioara Stroh)

• Baryton

• Cheman

[modifică] Cu o roată

[modifică] Prin ciupire

[modifică] Cu degetele

• Lăută

Lăuta, cu derivatele sale, se afirmă ca instrumentul rege al secolului al XVI-lea. Rolul lăutei este primordial, nu numai în dezvoltarea genurilor instrumentale, dar şi în înflorirea impresionantă a monodiei acompaniate, unde se asociază cu vocea fără a fuziona cu ea, îmbogăţind discursul muzical fără a distruge inteligibilitatea textului. Uşor de recunoscut după cutia de rezonanţă bombată, gâtul destul de scurt şi cheile dispuse în unghi drept, lăuta dispune de 6 coarde duble.

• Vihuela

Vihuela, instrument ieşit din uz, a fost foarte la modă în Spania, rămasă în urma lăutei. Repertoriul ce îi este consacrat este departe de a fi neglijabil.

• Chitară

Chitara, ca instrument clasic îşi are originea în Spania de unde s-a răspândit în restul Europei. Este un instrument format din şase coarde care emit sunete prin ciupire cu degetele.

• Sitar

• Teorbă

• Ţiteră

• Liră

• Timpanon

[modifică] Cu plectru

• Biwa

• Shamisen

[modifică] Cu mecanism de claviatură

• Clavecin

Clavecinul este format dintr-o cutie conţinând o tablă armonică pe care sunt întinse corzile. Apăsând pe o clapă, executantul face să se ridice o limbă de lemn plasată lângă coardă şi prevăzută cu un cioc din piele; acest cioc ciupeşte coarda şi o face să vibreze, aşa cum degetul ciupeşte şi face să vibreze coarda chitarei.

[modifică] Prin apăsare

[modifică] Cu baghete

• Ţambal

[modifică] Cu mecanism de claviatură

• Clavicord

• Pianoforte

• Pian

Triumful pianului – marea majoritate a compozitorilor clasici romantici şi contemporani (o excepţie semnificativă fiind Berlioz), au făcut din pian un câmp de explorare, agentul improvizaţiilor lor, laboratorul intuiţiilor lor, chiar vectorul unic al geniului lor (Chopin), acest instrument ocupă, în istoria muzicii, un loc unic de neînlocuit. Progresele acestui instrument nu îl pun imediată concurenţă cu clavecinul, dar acţiunea decisivă a lui Johann Christian Bach şi Mozart înclină clar balanţa în favoarea noului instrument, ale cărui imense calităţi Beethoven nu va înceta să le laude: („Este mult prea bun pentru mine”, „îl voi considera [pianul] ca pe un altar pe care voi depune divinului Apollo cele mai preţioase ofrande ale sufletului meu”). Căci în ciuda imperfecţiunilor sale, noul instrument propune o paletă expresivă, o amploare sonoră şi o bogăţie a timbrului fără echivalent.”

[modifică] Instrumente de suflat

Instrumentele de suflat (numite şi „suflători”) funcţionează pe baza unui sistem de clape, de obicei placate cu argint, care atunci când sunt apăsate sau eliberate, permit aerului suflat de către instrumentist să treacă în diferite cantităţi, rezultând note de diferite intensităţi.

[modifică] Suflători din lemn (lemne)

• Flaut

Flautul este un instrument de suflat, odinioară construit din lemn, astăzi placat cu argint sau în cazurile mai extravagante aur, îngust, ţinut orizontal chiar sub gură şi activat prin suflarea de aer printr-o deschidere de la unul din capetele instrumentului.

• Blockflöte

• Oboi

Oboiul este un instrument de suflat din lemn cu ancie dublă, care reprezintă o lamă fină de lemn, de trestie sau metal prin a cărei vibraţie se produc sunetele, sunete modificate cu ajutorul unor clape şi orificii.

• Corn englez

• Clarinet

Clarinetul este un instrument muzical de suflat, în formă de tub cilindric, de lemn lărgit la un capăt şi cu ancie simplă.

• Fagot

Fagotul este un instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav şi timbru nazal, alcătuit dintr-un tub lung şi un tub suplimentar îndoit la capăt, terminat cu o ancie dublă, asemănătoare cu cea a oboiului.

• Nai

• Shakuhachi

• Shō

[modifică] Suflători din alamă (alămuri)

Instrumentele de alamă sunt activate tot prin suflarea aerului în ele, dar în loc să folosească o formă de ancie peste care este aşezată gura, buzele sunt plasate pe sau într-o ventuză a unei piese de suflat de metal, făcând-o să vibreze.

• Trompetă

Trompeta este un instrument de suflat din alamă fiind unul dintre cele mai vechi instrumente. Se cântă în poziţie orizontală cu ajutorul unei serii de valve situate pe partea superioară a instrumentului care sunt deschise sau închise într-o anumită combinaţie pentru a crea diferite intensităţi.

• Corn francez

Cornul francez reprezintă un alt instrument vechi care îşi are originea în folosirea cornurilor de animale în timpurile preistorice. Instrumentul modern este aparent complex, format dintr-un tub de bază, învârtit într-o formă compactă terminând cu o gaură conică sau clopot, pe care sunt aşezate o serie de valve. Înainte ca sistemul de valve să fie inventat, schimbarea diferitelor intensităţi se realiza prin diferite coturi care modificau lungimea de bază a tubului şi schimbarea diferitelor note prin aşezarea mâinii în diferite poziţii în interiorul clopotului.

• Trombon

Trombonul este un alt instrument muzical de suflat din alamă, asemănător trompetei care emite sunete de înălţimi diferite prin deplasarea unei culise (sau al unui sistem de ventile) care lungeşte sau scurtează coloana de vibraţie a instrumentului.

• Tubă

Tuba este cel mai grav instrument de suflat din alamă din orchestra simfonică. Este format dintr-un pavilion larg, un tub răsucit şi un mecanism de pistoane.

• Goarnă

• Fligorn

• Eufoniu

[modifică] Suflători cu structură complexă

• Orgă

Orga este un instrument în care sunetele sunt produse de vibraţia unei coloane de aer suflat mecanic în tuburi acordate, asemănătoare unor fluiere. O serie de asemenea tuburi, distinctă prin timbrul sonor pe care îl produce, poartă denumirea de „registru” sau „joc”). Orga se controlează folosind una sau mai multe claviaturi; acestea se numesc manuale (controlate cu ajutorul mâinilor) şi pedaliere (formate din grinzi lungi de lemn, acţionate de instrumentist cu tălpile; sunt considerate claviaturi fiindcă înălţimile sunt dispuse pe baza aceluiaşi sistem).

• Acordeon

• Armonică

• Bandoneon

• Concertină

[modifică] Alţi suflători

• Ocarină

[modifică] Instrumente de percuţie

Instrumentele de percuţie sunt definite ca instrumente ale căror suprafaţă de rezonanţă este lovită de către muzician, fie cu mâna, fie cu baghete (beţe). Instrumentele de percuţie se împart în acordabile, care au o intensitate a sunetului bine defintă sau o serie de intensităţi şi autofone, care produc sunetele exclusiv prin punerea în vibraţie a propriului lor corp, fără intervenţia unor părţi auxiliare (corzi, membrane).

[modifică] Instrumente de percuţie acordabile

• Timpan

Timpanul este format dintr-o membrană întinsă pe o emisferă de metal.

• Xilofon

Xilofonul este alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care răsună când sunt lovite cu nişte ciocănaşe de lemn.

• Celestă

Celesta este un instrument cu claviatură de tipul pianului, la care sunetul, cu timbru dulce şi cristalin, se produce prin lovirea unor plăci metalice cu ciocane de lemn.

• Vibrafon

Vibrafonul este un instrument de percuţie format din plăci de metal aşezate deasupra unor tuburi de rezonanţă în care elice, acţionate electric, prelungesc vibraţia şi amplifică sunetul produs prin lovirea plăcilor cu baghete.

• Clopote

• Marimbafon

Marimbafonul este un instrument asemănător xilofonului fiind folosit în Africa Centrală şi America de Sud. A fost preluat şi în orchestrele simfonice.

[modifică] Instrumente de percuţie autofone

• Tobă mare

• Tobă mică

• Talgere (cinele)

• Trianglu

Trianglul (sau „triunghiul” – formă ieşită din uz), este format dintr-un cadru metalic triunghiular suspendat care este lovit cu o baghetă metalică.

• Castaniete

Castanietele sunt instrumente de origine spaniolă, formate din două piese de lemn în formă de cochilii legate între ele.

• Gong

Gongul este un instrument originar din Asia, format dintr-un disc de metal uşor bombat, suspendat de un cadru.

• Tam-tam

• Talangă

• Tamburină

• Maracas

• Drâmbă

[modifică] Alte instrumente autofone

• Bici
• Frunză (catalogată şi ca instrument de suflat, ca o ancie rudimentară)
• Zbârnăitoare
• Nicovală

[modifică] Instrumente de percuţie complexe

• Baterie

[modifică] Instrumente electronice

Instrumente cu ajutorul cărora sunt create un număr de efecte care aproximează sunetele provenite de la oricare din instrumentele de mai sus, dar care pot produce şi sunete originale. În acestă categorie de instrumente sunt orga electronică şi sintetizatorul.

• Teremin

• Orgă electronică

• Sintetizator

[modifică] Exemple de instrumente muzicale

Bandoneon	Banjo	Bouzouki	Chitară
Clarinet	Contrabas	Cornet	Fagot
Flaut	Harpa	Mandolină	Nai
Oboi	Orgă	Pian	Saxofon bariton
Ţambal	Trombon	Trompetă	Tuba
Ţiteră	Vioară	Violoncel	Shō
Shakuhachi	Shamisen	Sitar

• Vezi şi:
  • Instrument

[modifică] Note