Michel Houellebecq
| Literatură franceză |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă cronologică |
| Portal Franța |
| Portal Literatură |
Michel Houellebecq (n. 26 februarie 1958) este un scriitor francez contemporan.
Cuprins |
Biografie[modificare]
Michel Houellebecq (pronunție: [miʃɛl wɛlˈbɛk]) s-a născut cu numele Michel Thomas în 1958 (după unele surse, în 1956), la Réunion, teritoriu francez "de dincolo de mări" în care mama sa, medic anestezist, a fost detașată cu serviciul vreme de câțiva ani. Mama și tatăl său (ghid montan) se dezinteresează repede de băiatul lor, trimițându-l mai întâi în Algeria, la bunicii materni, unde rămâne până la vârsta de 6 ani. Este încredințat apoi bunicii paterne, Henriette Houellebecq, al cărei nume avea să-l adopte ca pseudonim literar. Urmează liceul și apoi cursurile institutului agronomic Paris-Grignon, devenind mai apoi elev la colegiul de cinematografie "École nationale supérieure Louis Lumière". Începe o perioadă dificilă a vieții sale, în care va cunoaște șomajul, căsătoria, nașterea unui copil și divorțul de prima soție, iar apoi o depresie nervoasă urmată de câteva scurte internări în sanatorii de odihnă. Publicate în 1991, primele lui poeme trec neobservate. Ansamblul tematic al cărților sale este însă deja conturat: singurătatea existențială, iubirea, declinul civilizației occidentale, necesitatea schimbării omului.
Primul său roman, Extinderea domeniului luptei, este remarcat în revistele literare, transformându-l pe Houellebecq în capul de filă al unei generații literare axată tematic pe descrierea mizeriei sufletești a omului contemporan. Cu romanul următor, Particulele elementare (1998), scriitorul cunoaște o celebritate imediată, urmând ca la apariția romanului "Platforma" (2001) faima sa mondială să fie una fără precedent în ultimele decenii pentru un scriitor francez, aducându-i oferte de traducere din peste treizeci de țări.
În urma unui interviu acordat în 2001 revistei Lire (vezi "Legături externe"), în care afirma că "religia cea mai tâmpită este totuși islamul", scriitorul este acționat în judecată de liderii comunității musulmane din Franța. Procesul provoacă un imens scandal, în favoarea lui Houellebecq venind să depună mărturie, printre alții, Philippe Sollers și Fernando Arrabal. Scriitorul este achitat, în sentință specificându-se faptul că o critică a doctrinelor religioase este un drept, și că nu este vorba de un "rasism anti-musulman" în afirmațiile sale, așa cum pretinsese acuzarea. După aceasta, Houellebecq se retrage pentru câțiva ani în Irlanda pentru a-și scrie în liniște cărțile. Actualmente, după un sejur prelungit în Spania, Michel Houellebecq locuiește Irlanda, manifestându-și însă, într-un interviu recent, intenția de a reveni în Franța.
"Transferul" lui Michel Houellebecq, în vara lui 2005, de la editura Flammarion la Fayard, pe un contract care s-ar ridica la o sumă exorbitantă (într-un recent interviu radiofonic cu realizatorul Marc-Olivier Fogiel, Houellebecq a confirmat că aceasta a fost de 1 milion de euro), și apoi apariția la această din urmă editură a romanului Posibilitatea unei insule (31 august 2005) a adus numai în Franța, în prima săptămână, vânzări de 200.000 de exemplare. Romanul, lansat simultan în Franța, Germania, Italia și Spania, s-a aflat pe lista finală de nominalizări a premiului Goncourt și a fost recompensat cu premiul Interallié pe anul 2005.
Alături de Bernard-Henri Lévy, Michel Houellebecq publică în octombrie 2008 un volum de corespondență, Ennemis publics ("Inamici publici"), apărut la editurile Flammarion și Grasset, reunind un schimb de scrisori, pe teme variate, derulat pe parcursul a șase luni. Volumul are un prim tiraj de 130.000 de exemplare și este considerat în Franța revelația toamnei editoriale.
Considerat de unii cel mai mare scriitor francez în viață, Michel Houellebecq este astăzi unul dintre cei mai citiți autori din întreaga lume. Presărată cu numeroase elemente de scandal, opera lui Houellebecq apare ca o reflecție critică lucidă asupra destinului umanității, reprezentativă pentru sentimentul de solitudine și derută al omului contemporan după moartea ideologiilor și apariția noilor provocări ale științei.
Premii[modificare]
- „Prix Novembre” pentru romanul Les Particules élémentaires (1998)
- „International IMPAC Dublin Literary Award” (2002) pentru romanul Les Particules élémentaires (împreună cu traducătorul în engleză Frank Wynne)
- „Premiul Interallié” pentru romanul La Possibilité d'une Île (2005)
- „Premiul Goncourt” pentru romanul La Carte et le Territoire (2010)
Citate reprezentative[modificare]
- „Viața începe la cincizeci de ani, e adevărat; atâta doar că se termină la patruzeci.” - „La vie commence à cinquante ans, c'est vrai ; à ceci près qu'elle se termine à quarante.” (La possibilité d’une île)
- „Să înveți să fii poet înseamnă să te dezveți de viață.” - „Apprendre à devenir poète, c'est désapprendre à vivre.” (Rester vivant)
- „Sub acoperirea reconstrucției eului, psihanaliștii procedează în realitate la o scandaloasă distrugere a ființei umane.” - „Sous couvert de reconstruction du moi, les psychanalystes procèdent en réalité à une scandaleuse destruction de l'être humain.” (Extension du domaine de la lutte)
- „Există lucruri pe care le putem face, și altele care par prea dificile. Puțin câte puțin, totul devine prea dificil; la asta se rezumă viața.” - „Il y a des choses qu'on peut faire, et d'autres qui paraissent trop difficiles. Peu à peu, tout devient trop difficile ; c'est à cela que se résume la vie.” (Plateforme)
- „Oamenii trăiesc unii lângă alții ca vitele; abia de reușesc, din când în când, să-și împartă o sticlă de alcool.” - „Les hommes vivent les uns à côté des autres comme des boeufs ; c'est tout juste s'ils parviennent, de temps en temps, à partager une bouteille d'alcool.” (Plateforme)
- „Raportându-ne la celălalt luăm cunoștință de noi înșine; e ceea ce face raportul cu celălalt insuportabil.” - „C'est dans le rapport à autrui que l'on prend conscience de soi ; c'est bien ce qui rend le rapport à autrui insupportable.” (Plateforme)
- „Lumea e de talie mijlocie.” - „Le monde est de taille moyenne.” (Lanzarote)
- „Un poet mort nu mai scrie. De unde importanța de a rămâne viu.” - „Un poète mort n'écrit plus. D'où l'importance de rester vivant.” (Rester vivant - methode)
- „Nu vă fie frică de fericire: nu există.” - N'ayez pas peur du bonheur : il n'existe pas. (Rester vivant - methode)
Bibliografie[modificare]
(cu aldine, lucrările traduse în România)
- Contre le monde, contre la vie, eseu despre Lovecraft, Éditions du Rocher, 1991
- Rester vivant, méthode, ed. La Différence, 1991)
- La Poursuite du bonheur, poeme, ed. La Différence, 1992
- Extension du domaine de la lutte (Extinderea domeniului luptei), roman, ed. Maurice Nadeau. 1994
- Le Sens du combat, poezii, ed. Flammarion, 1996
- Interventions, culegere de eseuri, ed. Flammarion 1998
- Les Particules élémentaires (Particulele elementare), roman (premiul Novembre), ed. Flammarion, 1998
- Renaissance, poezii, ed. Flammarion, 1999
- Lanzarote, ed. Flammarion 2000
- Plateforme (Platforma), roman, ed. Flammarion 2001
- La Possibilité d'une Île (Posibilitatea unei insule), roman, ed. Fayard 2005
- Ennemis publics (Inamici publici), coautor Bernard-Henri Lévy, corespondență, ed. Flammarion & Grasset, 2008.
- La carte et le territoire, roman, ed. Flammarion, 2010.
Legături externe[modificare]
- fr Site-ul personal și oficial al autorului - în franceză
- ro Michel Houellebecq la București, 01.06.2012 (video, 1,06h)
- ro video: prezentarea cărții Inamici publici, interviu (40 mn.), oct. 2008
- ro interviu cu M. Houellebecq, Lire, 1998, în format pdf
- ro interviu cu Michel Houellebecq, Lire, 2001, în format pdf
- ro Michel Houellebecq, A muri - fragment autobiografic; format pdf
- ro Traducerile Michel Houellebecq, editura Polirom
- fr Site cu informație aproape completă despre Michel Houellebecq, cu articole aduse la zi - în franceză
- fr Michel Houellebecq à Evene.fr
