Francis de Miomandre
| Francis de Miomandre | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Francis Félicien Gabriel Gilbert Durand  |
| Născut | [2][3][4][5] Tours, Franța |
| Decedat | (79 de ani)[2][4][5][6] Saint-Brieuc, zona de apărare și securitate Vest(d), Franța |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | scriitor romancier[*] critic literar[*] traducător jurnalist |
| Limbi vorbite | limba franceză[2][7] limba spaniolă[7] |
| Limbi | limba franceză |
| Opere semnificative | Écrit sur de l'eau...[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt grand prix de littérature de la SGDL[*] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Order of the Million Elephants and the White Parasol[*] |
Modifică date / text  | |
Francis de Miomandre (n. , Tours, Franța – d. , Saint-Brieuc, zona de apărare și securitate Vest(d), Franța) a fost un scriitor francez și un foarte bun traducător din spaniolă în franceză, care a câștigat Premiul Goncourt în 1908.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în Tours, Indre-et-Loire, fiul unui vânzător Gilbert Durand și al lui Thérèse de Miomandre. Și-a păstrat numele mamei ca pseudonim. În 1888 s-a mutat împreună cu părinții săi la Marsilia și a rămas acolo până în 1898, studiind la Colegiul Iezuit Sf. Ignatie din Marsilia. În același timp s-a împrietenit cu un grup de tineri scriitori. În 1894 au fondat o revistă la Revue Méditerranéenne în care și-a publicat lucrările de la începutul carierei. În 1900 l-a întâlnit pe Camille Mockler în Saint-Leu-La-Forêt.
În 1904 Miomandre a publicat prima sa carte „Les Reflets et les souvenirs” cu un tiraj de două sute douăzeci de exemplare. A lucrat la revistele „le Mercure de France” (Paris), „Antée” (Bruges), și „L’Occident”. Francis a început să vândă tablouri la o galerie numită Berngayma, iar mai târziu a lucrat ca secretar al directorului său - Félix Fénéon. Mai târziu, a ocupat funcția de secretar al consiliului de redacție al revistei „L'Art et les artistes” până în 1912. În cele din urmă a câștigat Premiul Goncourt în 1908 pentru romanul său Écrit sur l'eau....
Miomandre a scris mii de articole pentru peste două sute de reviste și ziare.[8] Acesta a fost principalul său mijloc de trai. Din când în când scria la editurile Marges, New French Review, Manuscrit autographe și les Cahiers du Sud și avea o rubrică în Nouvelles littéraires din 1922 până la moartea sa în 1959. În plus, în 1926, a scris în mod regulat recenzii literare și a colaborat cu alte reviste. Primele sale eseuri critice au fost publicate în cartea „Fața” în 1907. Patru ani mai târziu, a lansat o altă colecție de eseuri.
Opera[modificare | modificare sursă]
Romane[modificare | modificare sursă]
- Écrit sur de l'eau... Premiul Goncourt (1908)
- Aventures merveilleuses d'Yvan Danubsko, prince valaque (1909)
- Le Vent et la Poussière. (1909)
- L'Ingénu (1910)
- Au Bon Soleil, scènes de la vie provençale (1911)
- Digression peacockienne (1911)
- Gazelle (Mémoire d'une tortue) (1910)
- L'Ingénu (1911)
- Histoire de Pierre Pons, pantin de feutre, roman pour les enfants (1912)
- ...D'amour et d'eau fraîche (1913)
- L'Aventure de Thérèse Beauchamps (1913)
- Le Veau d'Or et la Vache Enragée (1917)
- Pantomime anglaise (1918)
- Voyages d’un sédentaire (1918)
- La Cabane d’amour ou le Retour de l’oncle Arsène (1919)
- Le Mariage de Geneviève (1920)
- L'Amour sous les oliviers (1921)
- Les Taupes (1922)
- Ces Petits Messieurs (1922)
- Le Greluchon sentimental (1923)
- La Naufragée. (1924)
- La Jeune Fille au jardin, unedited novel (1924)
- Contes des cloches de cristal (1925)
- La Bonbonnière d'or (1925)
- L’Ombre et l’Amour. Journal d’un homme timide. (1925)
- Le Radjah de Mazulipatam (1926)
- L’Amour de Mademoiselle Duverrier (1926)
- Olympe et ses amis (1927)
- Les Baladins d’amour (1928)
- Passy-Auteuil ou Le vieux monsieur du square. Monologue intérieur. (1928)
- Soleil de Grasse (1929)
- Baroque (1929)
- Le Jeune Homme des palaces (1929)
- Le Patriarche (1919)
- Vie du sage Prospero (1930)
- Jeux de glaces (1930)
- Âmes russes 1910 (1931)
- Les Égarements de Blandine (1932)
- Otarie. arabesque amoureuse et marine. Dedicated to Blaise Cendrars. (1933)
- Le Zombie (1935)
- Le Cabinet chinois (1936)
- Direction Étoile (1937)
- L'Invasion du paradis (1937)
- Le Fil d’Ariane (1941)
- Portes. (1943)
- Fugues (1943)
- Les Jardins de Marguilène (1943)
- Le Raton laveur et le maître d’hôtel (1944)
- Primevère et l’Ange (1945)
- L'Âne de Buridan (1946)
- La Conférence (1946)
- Rencontres dans la Nuit (1954)
- L’Œuf de Colomb (1954)
- Aorasie (1957)
- Caprices (1960)
Poezie[modificare | modificare sursă]
- Les Reflets et les souvenirs (1904)
- Samsara (1931)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ https://www.treccani.it/enciclopedia/francis-de-miomandre/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Francis Félicien Gabriel Gilbert Durand, Baza de date Léonore, accesat în
- ^ a b c d Francis de Miomandre, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Francis de Miomandre, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ a b Francis de Miomandre, Babelio
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Dussert, Éric. „Francis de Miomandre L'enchanteur au bois dormant”. Le Matricule des Anges n°22 , janvier 1998.
| Control de autoritate |
|  |
|---|