Georges Duhamel

Georges Duhamel
Date personale
Născut	30 iunie 1884 Paris, Franța
Decedat	13 aprilie 1966 (81 de ani) Valmondois⁠(d), Région parisienne, Franța
Înmormântat	cimetière de Valmondois[*][[cimetière de Valmondois (cemetery located in Val-d'Oise, in France)|​]]
Părinți	Pierre-Émile Duhamel[*][[Pierre-Émile Duhamel (French physician and journalist)|​]]
Căsătorit cu	Blanche Albane[*][[Blanche Albane (actriță franceză)|​]]
Copii	Antoine Duhamel[*][[Antoine Duhamel (compozitor francez)|​]] Bernard Duhamel[*][[Bernard Duhamel |​]] Jean Duhamel[*][[Jean Duhamel (French proctologist)|​]]
Cetățenie	Franța
Ocupație	scriitor poet romancier[*]​ medic
Limbi vorbite	limba franceză
Pseudonim	Denis Thévenin
Studii	lycée Buffon[*][[lycée Buffon (local public French educational establishment located in Paris)|​]]
Limbi	limba franceză
Patronaj	Alianța Franceză
Specie literară	povestire, roman
Opere semnificative	Civilisation[*][[Civilisation |​]] Chronique des Pasquier[*][[Chronique des Pasquier |​]]
Note
Premii	Premiul Goncourt Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]​ Croix de guerre 1914–1918 Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]​ Commander of the ordre de la Santé publique[*][[Commander of the ordre de la Santé publique (third rank of the ordre de la Santé publique)|​]]
Semnătură

Georges Duhamel (n. 30 iunie 1884, Paris — d. 13 aprilie 1966, Valmondois) a fost un medic, scriitor și poet de fabule franceze.

Biografie

Georges Duhamel se naște la 30 iunie 1884 la Paris (arond.XXXIII), al treilea copil într-o familie care trăiește cu greu din activitățile unui tată capricios și instabil. După o copilărie tulburată de desele schimbări de domiciliu ale familiei, Duhamel reușește totuși să obțină bacalaureatul în 1902; el decide să devină medic, fără să abandoneze preocupările literare.

Între 1906 și 1908, el creează în colaborare cu Charles Vildrac, care îi va deveni cumnat, "Abația de la Créteil", falanster de artiști reunind poeți, scriitori, muzicieni și pictori.

Biografie profesională

O dată cu declararea războiului, în 1914, Georges Duhamel se înrolează și practică meseria de chirurg timp de patru ani, deseori expus pericolului. Această experiență dureroasă îi va inspira două scrieri care îi aduc o notorietate imediată: Viața martirilor și Civilizație, ultima obținând Premiul Goncourt în 1918. Revenind în viața civilă, el se consacră în întregime literaturii și apărării unei civilizații cu față umană. În 1919, descoperă, în departamentul Seine-et-Oise, Valea râului Sausseron și comuna Valmondois, unde-și va petrece fiecare vară.

În 1935, Georges Duhamel este ales membru în fotoliul numărul 30 al Academiei Franceze. Între 1930 și 1940, călătorește în Franța și în străinătate, apărând prin conferințe excepționale limba și cultura franceze, precum și ideea unei civilizații bazate pe afecțiunea umană în contrast cu progresul tehnic. Articolele și conferințele sunt publicate sub diverse titluri.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Georges Duhamel, numit provizoriu "secretar permanent" al Academiei Franceze, își vede opera interzisă de către germani. El se va opune cu curaj presiunii ocupanților și fracțiunii mareșalului Pétain din interiorul Academiei Franceze, poziție pentru care generalul Charles de Gaulle îi va aduce mulțumiri publice mai târziu.

După război, în 1947, Duhamel este numit președinte al Alianței Franceze și reia călătoriile cu scop de promovare a culturii franceze, înființând peste tot numeroase școli ale Alianței. Începând cu 1960, sănătatea fiindu-i atinsă, el își reduce activitățile și moare la Valmondois pe 13 aprilie 1966.

Georges Duhamel este tatăl compozitorului Antoine Duhamel.

Vezi și

• Alianța Franceză