Ion Țuculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Ţuculescu: Autoportret


Ion Țuculescu (n. 19 mai 1910, Craiova - d. 27 iulie 1962, București), personalitate complexă, biolog și medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Numele lui Ion Țuculescu a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, care a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război.

Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, provenit dintr-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Național "Carol I" din Craiova, unde în orele de desen primește primele îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac, de la care a aflat o parte din tainele picturii. Prima expoziție la care a fost remarcată prezența "pictorului diletant Ion Țuculescu" - alături de a fratelui său Șerban - este cea organizată în 1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu se va îndrepta către o școală superioară cu profil artistic, ci se înscrie la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o va absolvi în 1936. Paralel frecventează și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul magna cum laude. Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu continuă să picteze și are prima expoziție personală în 1938 în sala Ateneului Român din București.

Până în anul 1960 participă la mai multe expoziții colective, expune la Salonul Oficial în 1941 și 1945, deschide șapte expoziții personale în clădirea Ateneului Român.

Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, când fiind medic militar uimește prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt pol al existenței sale în calitate de cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop.

Mormântul lui Ion Ţuculescu la mănăstirea Cernica.

Pictura a învățat-o ca autodidact și distanța de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu înverșunare disperată. Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuința lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate și misterioase mutații.

În vara lui 1962 o boală neiertătoare îl doboară. Este înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.

Postum, pictura lui Țuculescu provoacă o revelație uluitoare, descoperindu-se un mare artist al cărui nume, în timpul vieții, n-a depășit surâsul îngăduitor al unei admirații palide. Tablourile sunt acum expuse în nenumărate expoziții organizate în țară și străinătate.

Pictura lui Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un "expresionist întârziat de extracție impresionistă", oricât de paradoxal ar părea această afirmație. În realitate opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale.

Listă selectivă de lucrări[modificare | modificare sursă]

Începuturi[modificare | modificare sursă]

  • Flori albe
  • Peisaj de țară
  • Fetița
  • Interior de pădure

Expresionism[modificare | modificare sursă]

  • Interior țărănesc
  • Portretul bunicului

Perioada folclorică[modificare | modificare sursă]

  • Albăstrele de câmp
  • Triplu autoportret
  • Compoziție cu 2 fazani
  • Drama folclorică
  • Peisaj cu lac
  • Autoportret pe fond galben
  • Turc cu șalvari roz

Perioada totemică[modificare | modificare sursă]

  • Ochi călători
  • Pasiune
  • Metamorfoza
  • Pană de păun
  • Răsărit de soare
  • Totem solar
  • Ochi verzi
  • Totem sub copac
  • Ruginile toamnei
  • Opoziție
  • Urme
  • Compoziție Copii în grădină
  • Peisaj cu țărănci
  • Peisaj din Grecia
  • Birja la Costinești
  • Spre larg
  • Accente negre
  • Fecioara cu Pruncul
  • Circuite
  • Vieți multiple

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petru Comarnescu: Ion Țuculescu. București, 1967
  • Ion Țuculescu, album cu o introducere de A. E. Baconsky. București, 1972

Legături externe[modificare | modificare sursă]