Scherzo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Scherzo (din italiană glumă, șagă; se pronunță 'scher.țo[1]) este o piesă muzicală în mișcare însuflețită și cu un caracter glumeț, optimist.

A apărut în secolul al XVI-lea în muzica vocală și în secolul al XVII-lea în cea instrumentală. Tipul clasic de scherzo a fost stabilit de Beethoven, care l-a introdus în forma ciclică a sonatei în locul menuetului. Mai târziu (la Schubert, Chopin, Mendelssohn-Bartholdy, Dukas ș.A.) scherzoul a devenit o piesă de sine stătătoare. Un scherzo de proporții reduse se numește scherzino.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://dexonline.ro/definitie/scherzo