Scherzo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Scherzo (din italiană glumă, şagă) este o piesă muzicală în mişcare însufleţită şi cu un caracter glumeţ, optimist.

A apărut în secolul al XVI-lea în muzica vocală şi în secolul al XVII-lea în cea instrumentală. Tipul clasic de scherzo a fost stabilit de Beethoven, care l-a introdus în forma ciclică a sonatei în locul menuetului. Mai târziu (la Schubert, Chopin, Mendelssohn-Bartholdy, Dukas ş.A.) scherzoul a devenit o piesă de sine stătătoare. Un scherzo de proporţii reduse se numeşte scherzino.