Elisabeta de Bohemia
| Elisabeta a Scoției | |
|---|---|
| Regină a Boemiei | |
 |
|
| Domnie | 4 noiembrie 1619 – 8 noiembrie 1620 |
| Încoronare | 7 noiembrie 1619 |
| Căsătorit(ă) cu | Frederick al V-lea, Elector Palatin |
| Urmași | |
| Frederick Henry von der Pfalz Charles I Louis, Elector Palatin Elisabeth de Bohemia, Prințesă Palatină Prințul Rupert al Rinului Louise Marie von der Pfalz Prințul Maurice von Simmern Eduard, Conte Palatin de Simmern Sophia de Hanovra |
|
| Casa regală | Casa Palatinate-Simmern Casa Stuart |
| Tată | Iacob I al Angliei |
| Mamă | Ana a Danemarcei |
| Naștere | 19 august 1596 Palatul Falkland, Fife |
| Deces | 13 februarie 1662 (65 ani) Anglia |
Elisabeta, regină a Boemiei (născută Elisabeta a Scoției; 19 august 1596 – 13 februarie 1662) a fost al doilea copil și prima fiică a regelui Iacob I al Angliei și a reginei Ana a Danemarcei. A fost sora regelui Carol I al Angliei și verișoară a regelui Frederick al III-lea al Danemarcei. Odată cu dispariția dinastiei Stuart în 1714, descendenții ei direcți, conducători hanovrieni, au reușit să acceadă pe tronul britanic.
Cuprins |
Tinerețe [modificare]
Elisabeta s-a născut la Palatul Falkland din Fife.[1] La momentul nașterii sale, tatăl ei era doar rege al Scoției. Ea a fost numită în onoarea regina Elisabeta I a Angliei. În timpul vieții sale în Scoția, Elisabeta a crescut la Palatul Linlithgow.[2] Când Elisabeta avea numai șase ani, în 1603, regina Elisabeta I a Angliei a murit iar tatăl ei, Iacob, i-a succedat la tronurile din Anglia și Irlanda.
Când a ajuns în Anglia, guvernantă ei a devenit Contesa de Kildare,[1] până a fost expediată în grija Lordului Harington, cu care ea a petrecut ani de copilărie fericită la Combe Abbey în Warwickshire.[1]
Parte din intenția "Complotului Prafului de Pușcă" din 1605 a fost să o răpească pe Elisabeta care avea nouă ani și s-o pună pe tronul Angliei (și, probabil, Irlandei și Scoției) ca monarh catolic după asasinarea tatăl ei a aristocrației protestante engleze.[1] Acest lucru nu s-a întâmplat, Guy Fawkes a fost capturat de soldații regelui înainte ca el să aprindă pulberea.[3]
Printre pețitorii Elisabetei a fost și regele Gustavus Adolphus al Suediei însă în cele din urmă ea s-a logodit cu Frederick al V-lea, Elector Palatin în 1612.[1]
Căsătorie [modificare]
La 14 februarie 1613, ea s-a căsătorit cu Frederick al V-lea, Elector Palatin în Germania și și-a luat locul la curtea din Heidelberg. Frederick a fost liderul asociației prinților protestanți din Sfântul Imperiu Roman iar Elisabeta s-a căsătorit cu el în efortul de a crește legăturile lui Iacob cu acești prinți. Cei doi au fost profund îndrăgostiți unul de altul și au rămas un cuplu romantic de-a lungul căsniciei.[4] Noul soț al Elisabetei a transformat locul său de la Castelul Heidelberg creând "aripa engleză" pentru ea.
În 1619, lui Frederick i s-a oferit iar el a acceptat coroana Boemiei. Elisabeta a fost încoronată regină a Boemiei la 7 noiembrie 1619, la trei zile după încoronarea soțului ei ca rege al Boemiei.[5] Domnia lui Frederick a fost extrem de scurtă; Elisabeta a fost numită "regina de-o iarnă" (zimní královna). Cuplul a plecat în exil la Haga iar Frederick a murit în 1632. Elisabeta a rămas în Olanda chiar și după ce fiul ei a reobținut electoratul tatălui său în 1648.
După restaurarea monarhiilor engleză și scoțiană, ea a călătorit la Londra pentru a-și vizita nepotul, Carol al II-lea și a murit acolo.
Fiica cea mică a Elisabetei, Sofia de Hanovra, s-a căsătorit în 1658 cu Ernest Augustus viitorul Elector de Hanovra. "Act of Settlement" din 1701 a stabilit ca succesiunea să revină Sofiei și descendenților ei, așă că toți monarhii Marii Britanii începând cu George I sunt descendenții ei.
Arbore genealogic [modificare]
Note [modificare]
- ^ a b c d e Emery Walker, Historical Portraits 1600-1700, READ BOOKS, 2007
- ^ Register of the Privy Council of Scotland, vol. vii, 10 (1891), 521.
- ^ [1]
- ^ Spencer, p.6.
- ^ Society of Antiquaries of Scotland, National Museum of Antiquities of Scotland; Proceedings of the Society of Antiquaries of Scotland; Museum, 2001
