Balenă albastră

Balenă albastră cu pui

Balena albastră sau balena uriașă (Balaenoptera musculus) este cel mai mare mamifer care a trăit vreodată. Este cu atât mai surprinzător cu cât din multitudinea speciilor oferite hrană de ocean, aceasta se hrănește cu cele mai mici plante (fitoplancton) și cele mai mici organisme vii (zooplancton) hrană ce se numește plancton.

Chiar dacă vânează în apele adânci, balena este obligată să iasă la suprafață pentru a lua aer. Aerul expirat îl elimină cu presiune, ce determină apariția unor jeturi de chiar șase metri înălțime.

Mod de viață

Conceptul evoluționist afirmă că, asemeni celorlalte mamifere terestre, balena albastră provine și ea din mamifere aeriene (fapt dovedit științific). Cu milioane de ani în urmă, probabil, hrana abundentă a ademenit-o în apa, drept urmare constituția i s-ar fi modificat rapid.

Deși practic s-ar putea mișca liberă oriunde în mare, aria sa de răspândire este redusă la numai anumite regiuni. Aceasta se datorează faptului că sunt puține locuri în mările lumii unde are suficient plancton la dispoziție. Formarea anuală a gheții obligă balenele albastre să migreze în apele tropicale, calde, dar unde din cauza hranei insuficiente sunt nevoite să sufere de foame.

Cu o lungime cuprinsa intre 27 si 33 de metri si o greutate ce poate atinge 190 de tone, balena albastra este cel mai mare animal care a existat vreodata pe pamant. Corpul imens, acoperit cu un strat adipos, are forma hidrodinamica, ajutand animalul sa avanseze mai usor in apa. Capul, foarte mare si foarte puternic - pentru a putea rezista la greutatea fanoanelor si la volumul imens de apa care este filtrata - masoara o patrime din lungimea corpului. Inima poate cantari 980 kg.; laringele sunt masive. Grasimea, cu care este acoperit corpul, nu este fixata in musculatura de dedesubt, avand o mobilitate considerabila si alunecand, practic, peste stratul muscular. Ea se stocheaza si in ficat, iar in oase se depune sub forma unei cantitati mari de ulei.

Reproducere

Balenele albastre trăiesc în relații strânse, frecvent putând fi văzute grupuri a câte două-patru exemplare. În timpul vânătorii sau reproducerii se formează și grupuri mai mari.

Balena albastra are o viata migratoare, asemeni tuturor speciilor de balene si poate trai, in medie, pana la 65 de ani. Femelele ating maturitatea la varsta de 23 de ani si nasc o data la 3 ani. Inainte de a se reproduce, balenele parcurg drumurile intre apele polare, reci si bogate in hrana si apele tropicale, potrivite pentru cresterea puilor. In timpul nasterii, femela mama este inconjurata de cateva “moase” care vor ajuta noul nascut sa se mentina la suprafata pentru a respira.

Împerecherea are loc în apele tropicale aici născându-se și puii. Deoarece au un strat termoizolant de grăsime, subțire, nici nu ar putea rezista în apele mai reci. La naștere au aproximativ șapte metri în lungime și o greutate de două-trei tone. Fiind un mamifer marin, alăptarea micii balene are loc tot în apă. Puiul suge mai mult de 600 de litri zilnic, până la vârsta de două luni și lungimea de 15 metri.

Mod de hrănire și vânătoare

În zona Antarcticii balenele consumă exclusiv raci plutitori și krilli antarctici. La studierea stomacului unei balene s-au găsit 450 de kg de krilli. În apele Polului Nord se hrănește cu trei specii de raci.

În apele înghețate oxigenul și dioxidul de carbon, sunt în cantițăți mai mari decât în apele tropicale, astfel lumea vie este mai bogată în aceste ape.

Contrar dimensiunilor sale, balena înoată repede, putând atinge chiar viteza de 10-15 noduri. Hrana și-o procură în special la scufundare. Poate petrece chiar două ore la adâncimea de 500 de metri. În timpul ieșirii la suprafață își croiește drum prin norul de plancton, înghițind mari cantități de apă.

Își închide gura pe jumătate, în timp ce pompează apă prin fanoane, captând astfel o cantitate mare de plancton nutritiv.

Relațiile cu omul

Datorită dimensiunilor, balena albastră a devenit principala pradă în timpul înfloririi vânătorii de balene. După ucidere, corpul lor era transformat în grăsime folosită în industria alimentară, iar fanoanele erau folosite pe post de oase de pește.

În 1930-1931 au fost ucise 300.000 de balene albastre. De atunci, efectivul se reface treptat, cu toate aceastea, astăzi trăiesc numai 2.000 de balene albastre.

Lucruri inedite

Cel mai mare mascul descris vreodată a avut 31 de metri lungime. Conform măsurăturilor documentate precis, cea mai grea balenă a avut 178.000 de kilograme greutate.

În rândul marinarilor englezi, balena albastră era cunoscută sub denumirea de balenă cu sulf, deoarece în apele nordice era acoperită de un strat subțire de vegetație oceanică ce îi camufla culoarea.

Oasele de balenă (oasele de pește) erau folosite în trecut, printre altele, și pe post de ace de păr, de către femei, în realitate erau fanoane.

Sistemul de filtrare al hranei

În locul dinților, balena prezintă plăci cornoase, numite fanoane, ce constituie un sistem de filtrare a hranei. Prin această sită uriașă, la fiecare înghițitură, poate să capteze planctonul chiar și din cinci tone de apă.

Balena albastră are aproximativ 320 de plăci cărnoase(fanoane)a câte 100 cm, lungime și 55 cm lățime. Fiecare fanon se termină printr-o mustață cu ajutorul căreia este reținută și cea mai mică pradă. După ce a expulzat apa din gură, balena își linge prada cu limba cărnoasă.

Incepand de la barbie si pana in zona abdominala, balena albastra prezinta, pe parte posterioara a corpului, un rand de brazde/cute, care se intind si maresc capacitatea cavitatii bucale, astfel ca animalul poate inghiti un banc intreg de krill. Apa inghitita odata cu hrana este eliminata datorita conformatiei corpului si a gurii: pe maxilarul inferior, in loc de dinti, balena albastra prezinta o formatiune de placi osoase, din cheratina, asemenatoare cu niste faguri sau pieptani, care scurg apa din hrana solida, la fel ca o sita. Pliurile permit, asadar, gatului sa se largeasca pentru a cuprinde toata apa, iar cand gura se inchide, pliurile se strang, limba se ridica, fortand apa sa iasa prin placile osoase, iar hrana este prinsa in “pieptani”. Aceste mese copioase ii asigura necesarul de hrana pentru o perioada indelungata, astfel incat, in timpul migrarilor, respectiv in perioada de reproducere, in apele tropicale, nici nu trebuie sa se mai hraneasca.