BTR-50

Istoric operațional
BTR-50
BTR-50PK expus la muzeul Yad la-Shiryon din Israel.
Tip	Transportor blindat pentru trupe
Loc de origine	Uniunea Sovietică
În uz	1954 - prezent
Folosit de	vezi Utilizatori
Războaie	vezi Utilizare în luptă
Istoric producție
An proiectare	1952
An producție	1954 - 1970
Date generale (BTR-50PK)
Greutate	14.2 tone
Lungime	7.08 m
Lățime	3.14 m
Înălțime	1.97 m
Echipaj	2 (comandant și mecanic conductor)
Pasageri	până la 20 de soldați

Blindaj	6-10 mm
Armament principal	o mitralieră SGMB calibrul 7.62 mm (1250 de cartușe)
Motor	Model V-2, diesel, 6 cilindri în linie, răcire cu apă 240 cp la 1800 rpm
Putere specifică	16.9 cp/t
Transmisie	manuală, 5+1 viteze
Suspensie	bare de torsiune
Gardă la sol	0.37 m
Capacitate rezervor	400 de litri
Autonomie	400 km
Viteză maximă	44 km/h (drumuri) 11 km/h (apă)
Modifică text

BTR-50 (BTR fiind o abreviere de la Bronetransporter/Бронетранспортер, transportor blindat în limba rusă) este un transportor blindat pentru trupe, amfibiu, șenilat, de fabricație sovietică, care are la bază șasiul tancului ușor PT-76. BTR-50 a fost dezvoltat la începutul anilor 1950 și a intrat în producție în 1954. Prima sa apariție publică a fost parada militară de la Moscova din noiembrie 1957. Producția acestui model a încetat la sfârșitul anilor 1960, BTR-50 fiind fabricat în peste 6000 de exemplare. În 1990, Armata Roșie mai avea doar 21 de exemplare în dotare, majoritatea fiind înlocuite de mașinile de luptă a infanteriei BMP-1 și BMP-2. Armata Română a achiziționat modelul BTR-50PU (varianta punct de comandă) începând cu anul 1968. Un exemplar este expus în prezent la Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" din București.

Utilizatori[modificare | modificare sursă]

Următoarele țări încă foloseau transportorul blindat BTR-50 în anul 2010^[1]:

Cuba - număr necunoscut de exemplare în dotare.
Croația - 16 vehicule
Bosnia și Herțegovina - cel puțin un vehicul.
Egipt - 500 OT-62/BTR-50 (majoritatea în rezervă).
Iran - un număr necunoscut de vehicule în dotare (270 livrate inițial de URSS^[2]).
Libia - un număr necunoscut de exemplare în dotare (36 comandate în 1969; alte 60 de vehicule în 1977^[2]).
Siria - un număr necunoscut de vehicule în dotare (150 comandate în 1966; alte 400 în 1973^[2]).
Congo - 3 vehicule.
Guineea - 10 vehicule.
Somalia - un număr necunoscut de vehicule în dotare (30 achiziționate în 1971 din stocuri sovietice^[2]).
Sudan - 20-30 de vehicule (50 de vehicule din stocuri sovietice cumpărate în 1968^[2]).
Indonezia - 34 de vehicule BTR-50PK din stocurile Ucrainei (pentru armată) și 100 de vehicule BTR-50P (infanteria marină).
Coreea de Nord - un număr necunoscut de vehicule în dotare (50 comandate în 1966^[2]).
Vietnam - un număr necunoscut de vehicule în dotare (400 donate din stocurile sovietice în 1969^[2]).

Foști utilizatori[modificare | modificare sursă]

Afganistan - 100 de vehicule comandate în 1963 din URSS și livrate între 1965-1966^[2]; 560 achiziționate în 1979 din URSS și livrate între 1979-1988.^[2]
Albania - retrase din uz.
Algeria - 130 comandate în anul 1977 din URSS și livrate între anii 1978-1979.^[2]
Angola - 92 comandate în 1975 din stocurile URSS.^[2]
Bulgaria - 700 comandate în 1959 și livrate între 1960 și 1963.^[2] Retrase din uz.
Finlanda - 118 comandate în 1969 și livrate între 1969-1970.^[2]
Ungaria - 150 comandate în 1959 și livrate anul următor.^[2]
India - 200 comandate în 1977 și livrate în următorii doi ani.^[2]
Liban - 20, donate de către Israel.^[2]
Liberia - 8 vândute de către România.^[2]
Nicaragua - 1 vehicul de comandă.^[2]
Peru - 10 comandate în 1976.^[2]
România - retrase din uz în anii 1990.
Uniunea Sovietică/ Rusia
Serbia - din stocurile fostei armate iugoslave. Retrase din uz.
Slovenia - din stocurile fostei armate iugoslave. Retrase din uz.
Ucraina - stocurile fostei armatei sovietice. Retrase din uz.
Germania de Est/ Germania - 200 comandate în 1958 și livrate între 1959 și 1962.^[2]
Irak - 250 de vehicule comandate din URSS în 1968 și livrate între anii 1969 and 1973.^[2]
Israel - exemplare capturate, retrase din uz în 2002.
Iugoslavia - predate statelor succesoare. 120 cumpărate în 1964.^[2]
Yemenul de Sud - 100 achiziționate în 1972 din stocuri sovietice.^[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

PT-76

Note[modificare | modificare sursă]

^ Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), The Military Balance 2010, ISBN 978-1857435573
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v ^w „Stockholm International Peace Research Institute”. Arhivat din original la 13 mai 2011. Accesat în 3 septembrie 2011.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de BTR-50

en Christopher F. Foss, Armour & Artillery 2005/2006 (Jane's Armour & Artillery), Jane's Information Group, ISBN 071062686X
en O'Malley, T. J., Hutchins, Ray (1996). Fighting Vehicles: Armoured Personnel Carriers & Infantry Fighting Vehicles. Greenhill Books. ISBN 1853672114.

[1] Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), The Military Balance 2010, ISBN 978-1857435573

[SIPRI-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v ^w „Stockholm International Peace Research Institute”. Arhivat din original la 13 mai 2011. Accesat în 3 septembrie 2011.

[1]

[2]