BTR-50

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
BTR-50
BTR-50-latrun-1-2.jpg

BTR-50PK expus la muzeul Yad la-Shiryon din Israel.

Tip Transportor blindat pentru trupe
Loc de origine  Uniunea Sovietică
Istoric operațional
În uz 1954 - prezent
Folosit de vezi Utilizatori
Războaie vezi Utilizare în luptă
Istoric producție
An proiectare 1952
An producție 1954 - 1970
Date generale (BTR-50PK)
Greutate 14.2 tone
Lungime 7.08 m
Lățime 3.14 m
Înălțime 1.97 m
Echipaj 2 (comandant și mecanic conductor)
Pasageri până la 20 de soldați

Blindaj 6-10 mm
Armament
principal
o mitralieră SGMB calibrul 7.62 mm (1250 de cartușe)
Motor Model V-2, diesel, 6 cilindri în linie, răcire cu apă
240 cp la 1800 rpm
Putere specifică 16.9 cp/t
Transmisie manuală, 5+1 viteze
Suspensie bare de torsiune
Gardă la sol 0.37 m
Capacitate rezervor 400 de litri
Autonomie 400 km
Viteză maximă 44 km/h (drumuri)
11 km/h (apă)

BTR-50 (BTR fiind o abreviere de la Bronetransporter/Бронетранспортер, transportor blindat în limba rusă) este un transportor blindat pentru trupe, amfibiu, șenilat, de fabricație sovietică, care are la bază șasiul tancului ușor PT-76. BTR-50 a fost dezvoltat la începutul anilor 1950 și a intrat în producție în 1954. Prima sa apariție publică a fost parada militară de la Moscova din noiembrie 1957. Producția acestui model a încetat la sfârșitul anilor 1960, BTR-50 fiind fabricat în peste 6000 de exemplare. În 1990, Armata Roșie mai avea doar 21 de exemplare în dotare, majoritatea fiind înlocuite de mașinile de luptă a infanteriei BMP-1 și BMP-2. Armata Română a achiziționat modelul BTR-50PU (varianta punct de comandă) începând cu anul 1968. Un exemplar este expus în prezent la Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" din București.

Utilizatori[modificare | modificare sursă]

Următoarele țări încă foloseau transportorul blindat BTR-50 în anul 2010[1]:

  •  Cuba - număr necunoscut de exemplare în dotare.
  •  Croația - 16 vehicule
  •  Bosnia și Herțegovina - cel puțin un vehicul.
  •  Egipt - 500 OT-62/BTR-50 (majoritatea în rezervă).
  •  Iran - un număr necunoscut de vehicule în dotare (270 livrate inițial de URSS[2]).
  •  Libia - un număr necunoscut de exemplare în dotare (36 comandate în 1969; alte 60 de vehicule în 1977[2]).
  •  Siria - un număr necunoscut de vehicule în dotare (150 comandate în 1966; alte 400 în 1973[2]).
  •  Congo - 3 vehicule.
  •  Guineea - 10 vehicule.
  •  Somalia - un număr necunoscut de vehicule în dotare (30 achiziționate în 1971 din stocuri sovietice[2]).
  •  Sudan - 20-30 de vehicule (50 de vehicule din stocuri sovietice cumpărate în 1968[2]).
  •  Indonezia - 34 de vehicule BTR-50PK din stocurile Ucrainei (pentru armată) și 100 de vehicule BTR-50P (infanteria marină).
  •  Coreea de Nord - un număr necunoscut de vehicule în dotare (50 comandate în 1966[2]).
  •  Vietnam - un număr necunoscut de vehicule în dotare (400 donate din stocurile sovietice în 1969[2]).

Foști utilizatori[modificare | modificare sursă]

  •  Afganistan - 100 de vehicule comandate în 1963 din URSS și livrate între 1965-1966[2]; 560 achiziționate în 1979 din URSS și livrate între 1979-1988.[2]
  •  Albania - retrase din uz.
  •  Algeria - 130 comandate în anul 1977 din URSS și livrate între anii 1978-1979.[2]
  •  Angola - 92 comandate în 1975 din stocurile URSS.[2]
  •  Bulgaria - 700 comandate în 1959 și livrate între 1960 și 1963.[2] Retrase din uz.
  •  Finlanda - 118 comandate în 1969 și livrate între 1969-1970.[2]
  •  Ungaria - 150 comandate în 1959 și livrate anul următor.[2]
  •  India - 200 comandate în 1977 și livrate în următorii doi ani.[2]
  •  Liban - 20, donate de către Israel.[2]
  •  Liberia - 8 vândute de către România.[2]
  •  Nicaragua - 1 vehicul de comandă.[2]
  •  Peru - 10 comandate în 1976.[2]
  •  România - retrase din uz în anii 1990.
  •  Uniunea Sovietică/ Rusia
  •  Serbia - din stocurile fostei armate iugoslave. Retrase din uz.
  •  Slovenia - din stocurile fostei armate iugoslave. Retrase din uz.
  •  Ucraina - stocurile fostei armatei sovietice. Retrase din uz.
  •  Germania de Est/ Germania - 200 comandate în 1958 și livrate între 1959 și 1962.[2]
  •  Irak - 250 de vehicule comandate din URSS în 1968 și livrate între anii 1969 and 1973.[2]
  •  Israel - exemplare capturate, retrase din uz în 2002.
  •  Iugoslavia - predate statelor succesoare. 120 cumpărate în 1964.[2]
  •  Yemenul de Sud - 100 achiziționate în 1972 din stocuri sovietice.[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), The Military Balance 2010, ISBN 978-1857435573
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w Stockholm International Peace Research Institute

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de BTR-50
  • en Christopher F. Foss, Armour & Artillery 2005/2006 (Jane's Armour & Artillery), Jane's Information Group, ISBN 071062686X
  • en O'Malley, T. J., Hutchins, Ray (1996). Fighting Vehicles: Armoured Personnel Carriers & Infantry Fighting Vehicles. Greenhill Books. ISBN 1853672114