2S1 Gvozdika

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
2S1 Gvozdika
2S1 Gvozdika.jpg

2S1 "Gvozdika" la muzeul artileriei din Sankt Petersburg

Tip Artilerie autopropulsată
Loc de origine Uniunea Sovietică Uniunea Sovietică
Date generale
Greutate 16 tone
Lungime 7,26 m
Lățime 2,85 m
Înălțime 2,73 m
Echipaj 4

Calibru 122 mm
Închizător pană orizontală semiautomată
Câmp de tragere
vertical
între -3 și +70°
Câmp de tragere
orizontal
360°
Cadență de tragere 5 lovituri pe minut (maxim)
1-2 lovituri (tir susținut)
Viteză inițială 680 m/sec
Bătaie maximă 15.3 km (muniție convențională)
21.9 km (muniție specială)

Blindaj 20 mm
Armament
principal
un obuzier de 122 mm 2A18 (D-30)
Motor YaMZ-238N diesel
220 kW (300 CP)
Autonomie 500 km
Viteză maximă 60 km/h pe drum;
30 km/h pe teren accidentat
4.5 km/h pe apă

2S1 Gvozdika (rusă: 2С1 «Гвоздика»; română: garoafă) este un obuzier autopropulsat sovietic de 122 mm care seamănă cu PT-76, însă de fapt este o altă versiune a transportorului de trupe MT-LB. „2S1” este denumirea sa GRAU. O altă denumire rusească este SAU-122, dar în armata rusă este cunoscut de obicei sub numele de Gvozdika (Garoafă). 2S1 poate fi transformat cu ușurință într-un vehicul amfibiu și, odată ce intră în apă, este propulsat de către șenile. Este disponibilă o varietate de șenile mai late, care îi permit lui 2S1 să opereze în condiții de zăpadă sau mlaștină. De asemenea, este protejat în caz de contaminări nucleare, biologice sau chimice și dispune de vedere pe timp de noapte cu infraroșu.

Istoria producției[modificare | modificare sursă]

Primul prototip a fost gata în 1969. 2S1 a intrat în serviciul Armatei Roșii la începutul anilor '70 și a fost văzut pentru prima dată în public la o paradă a forțelor de uscat poloneze în 1974. Vehiculul a fost distribuit în numere mari (72 la o divizie de tancuri, 36 la o divizie de infanterie motorizată). A fost denumit M1974 de către armata SUA și a fost produs în fabrici de stat bulgare, poloneze și rusești.

Variante[modificare | modificare sursă]

Fosta Uniune Sovietică[modificare | modificare sursă]

  • MT-LBu – O variantă mai mare a lui MT-LB, are șasiul mai lung și motorul mai puternic decât 2S1.
  • UR-77 „Meteorit” (ustanovka razminirovaniya) – vehicul pentru curățat mine, cu o superstructură asemănătoare cu o turelă, pentru două rampe de lansare. Acestea sunt folosite pentru a arunca, cu ajutorul rachetelor, furtunuri pentru curățat mine UZP-77 într-un câmp minat, după care furtunurile sunt detonate la comandă. Astfel, o zonă de 90 pe 6 metri poate fi curățată. UR-77 este succesorul lui UR-67, bazat pe BTR-50.
  • RKhM „Kașalot” (razvedivatel'naya chimiceskaya mașina) – vehicul de recunoaștere chimică cu dispozitive pentru detecție, marcare și alarmă. Acest model are forma carcasei și spatele lui 2S1, însă șasiul scurt și turela cu mitralieră ale lui MT-LB. Fosta denumire vestică: ATV M1979/4.
  • RKhM-K – versiune pentru comandă cu echipament de comunicații adițional, însă fără senzori sau indicatoare

Polonia[modificare | modificare sursă]

  • 2S1M – îmbunătățit cu echipament amfibiu

România[modificare | modificare sursă]

Obuzierul autopropulsat Model 89.
  • Model 89 – variantă românească ce folosește o versiune modificată a carcasei lui MLI-84

Iran[modificare | modificare sursă]

  • Raad-1 (tunet) – variantă iraniană care este bazată pe carcasa transportorului de trupe Boragh

Bulgaria[modificare | modificare sursă]

  • BMP-23 (bojna mașina na pekhotata) – vehicul de sprijin pentru infanterie cu un tun 2A14 de 23 mm și rachete antitanc ghidate 9K11 „Malyutka” într-o turelă pentru doi oameni. Șasiul este bazat pe acela de la MT-LB, însă având componente de la 2S1 și fiind echipat cu un motor de 315 cai putere.
  • BMP-23D – versiune îmbunătățită cu 9K111 „Fagot” și lansatoare de grenade fumigene
  • BRM-23 – vehicul de recunoaștere (prototip)
  • BMP-30 – șasiu similar cu cel de la BMP-23, însă cu turela lui BMP-2 de fabricație sovietică. Numai zece bucăți au fost construite.

Sudan[modificare | modificare sursă]

  • Abu Fatma – aceasta pare a fi o versiune sub licență

Operatori[modificare | modificare sursă]

Camuflarea unui obuzier autopropulsat 2S1 din armata finlandeză
Gvozdika aparţinând forţelor de uscat poloneze, la poligonul de tragere

Foști operatori[modificare | modificare sursă]

Un obuzier autopropulsat irakian M-1974 122mm părăsit în deşert după retragerea forţelor irakiene în timpul Războiului din Golf
2S1 SPH sârbesc capturat de Consilul de apărare croat în timpul Războiului bosniac

Participare la conflicte[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • en Trewhitt, Philip (1999). Armored Fighting Vehicles. New York, NY: Amber Books. pag. 124. ISBN 0-7607-1260-3

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de 2S1 Gvozdika