Axiomă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cuvântul axiomă este un cuvânt provenit din limba greacă veche, în care αξιωμα (axioma) înseamnă "care este socotit demn sau convenabil" sau "care este considerat evident prin sine însuși/de la sine", "opinie", "teză admisă". Inițial, axiomele au fost propoziții (enunțuri) ale căror adevăr era socotit evident, adevăr care își avea originea în practică. Pentru unii filosofi greci din antichitate, reprezenta o afirmație considerată ca fiind evidentă, și care nu mai trebuia dovedită. Cuvântul provine din αξιοειν (axioein), care înseamnă "a considera demn", care, la rândul său, provine din αξιοσ (axios), care înseamnă "demn".

Sensul inițial al acestui cuvânt a fost "a gândi corect" sau "a gândi potrivit unei situații anume". Denumirea a fost folosită întâi de pitagoreeni (sec. 6-5 î. Hr.).

Situația actuală[modificare | modificare sursă]

O dată cu evoluția științelor, termenul "axiomă" a încetat să mai evoce ideea de adevăr evident din punct de vedere intuitiv, devenind o "propoziție", care împreună cu alte propoziții fixate ale unui sistem axiomatic, permite deducerea teoremelor unei anumite teorii.

Astăzi se acceptă în general următoarele interpretări ale noțiunii de axiomă:

  • O propoziție, regulă, lege, principiu ori maximă care este general acceptat/acceptată, fie datorită valorii conținute în formularea sa, merit intrinsec al conținutului său, fie datorită evidenței sale necondiționate. Astfel, în viziunea unor gânditori precum Francisc Bacon și Immanuel Kant, se pot detașa vizibile nuanțe de interpretare:
  • În sens mult mai larg științific, axioma este o "afirmație de sine stătătoare referitoare la termeni inițiali sau la concepte de bază, ce nu sunt și/sau nu pot fi definibili/definibile.".

Exemple de axiome[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]