Fracție ordinară
Fracția ordinară (din latin. frāctus, frāctī = frângere, fragmentare) este termenul folosit în aritmetică pentru a denumi un număr rațional. Numărul de sub linia de fracție se numește numitor și arată în câte părți egale a fost împărțit întregul, iar cel de deasupra se numește numărător, arătând câte părți au fost luate în considerare.
Denumirea a fost introdusă în terminologia românească în timpul domniei domnitorului reformator Grigore Alexandru Ghica, în anul 1852 .
Fracția ordinară ca raportul a două numere întregi[modificare | modificare sursă]
Reprezentarea fracției[modificare | modificare sursă]
O fracție care are numărătorul 3 și numitorul 4
Egalitatea fracțiilor[modificare | modificare sursă]
- căci într-o proporție produsul mezilor este egal cu produsul extremilor
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Vasile BOBANCU, Dicționar de matematici generale, Editura enciclopedică româna, 1974