Algebră boreliană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Algebra boreliană este un concept al matematicii, utilizat în topologie și teoria măsurii. Numele se datorează matematicianului francez Émile Borel.


Definiție[modificare | modificare sursă]

Fie un spațiu topologic. Atunci algebra boreliană asociată este sigma-algebră minimă care conține mulțimile deschise din .

O altă definiție (neechivalentă cu prima!) se obține înlocuind termenul de mulțime deschisă cu cel de mulțime compactă.

Generarea algebrei boreliene[modificare | modificare sursă]

În cazul particular în care este spațiu metric, algebra boreliană poate fi descrisă astfel:

Fie mulțimea părților lui . Definim:

  • toate reuniunile de mulțimi numărabile din ,
  • toate intersecțiile de mulțimi numărabile din ,
  • .

Definim prin inducție un șir unde astfel:

  • mulțimea tuturor mulțimilor deschise din .
  • .
  • .

Astfel, algebra boreliană este pentru un n indefinit (care tinde la infinit), așadar această algebră poate fi generată plecând de la mulțimea mulțimilor deschise și iterând operația:

.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bobancu, V. - Dicționar de matematici generale, Edituira Enciclopedică Română, București, 1974
  • Ion, I.D. - Algebră pentru perfecționarea profesorilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]