Algebră boreliană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Algebra boreliană este un concept al matematicii, utilizat în topologie și teoria măsurii. Numele se datorează matematicianului francez Émile Borel.
Cuprins |
Definiție [modificare]
Fie
un spațiu topologic. Atunci algebra boreliană asociată este sigma-algebră minimă care conține mulțimile deschise din
.
O altă definiție (neechivalentă cu prima!) se obține înlocuind termenul de mulțime deschisă cu cel de mulțime compactă.
Generarea algebrei boreliene [modificare]
În cazul particular în care
este spațiu metric, algebra boreliană poate fi descrisă astfel:
Fie
mulțimea părților lui
. Definim:
toate reuniunile de mulțimi numărabile din
,
toate intersecțiile de mulțimi numărabile din
,
.
Definim prin inducție un șir
unde
astfel:
mulțimea tuturor mulțimilor deschise din
.
.
.
Astfel, algebra boreliană este
pentru un n indefinit (care tinde la infinit), așadar această algebră poate fi generată plecând de la mulțimea mulțimilor deschise și iterând operația:
-
.
Bibliografie [modificare]
- Bobancu, V. - Dicționar de matematici generale, Edituira Enciclopedică Română, București, 1974
- Ion, I.D. - Algebră pentru perfecționarea profesorilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983
toate reuniunile de mulțimi numărabile din
toate intersecțiile de mulțimi numărabile din
.
mulțimea tuturor mulțimilor deschise din
.
.
.
.