Comuna Șimnicu de Sus, Dolj
| Șimnicu de Sus | |
| — comună — | |
 Șimnicu de Sus (România) Poziția geografică în România | |
| Coordonate: 44°24′23″N 23°48′09″E / 44.406305°N 23.802391°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Dolj |
| SIRUTA | 70174 |
| Reședință | Șimnicu de Sus |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Șimnicu de Sus[*] | Ștefăniță-Laurențiu Ifrim[*][1] (PSD, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 65 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 5.733 locuitori |
| Fus orar | UTC+02:00 |
| Cod poștal | 207550 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames OpenStreetMap relation ID | |
Modifică date / text  | |
Șimnicu de Sus (în trecut, Șimnicu) este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Albești, Cornetu, Deleni, Dudovicești, Duțulești, Florești, Izvor, Jieni, Leșile, Milești, Românești și Șimnicu de Sus (reședința).[2]
Comuna se întinde pe aproximativ 10 km, de-a lungul râului Amaradia. Dintre localitățile componente ale comunei, atestarea cea mai veche o are satul Milești, sat atestat de un document datat 29 ianuarie 1546, prin care Mircea Voievod a dat lui Toader și fiilor lui pământ în Mileștii de Sus (Mileștiul de azi) și in Mileștii de Jos (satul Duțulesti de azi). Urmează ca vechime satul Albești, atestat în 28 septembrie 1597, apoi satul Cornet în 1603 și Deleni (cunoscut la acea vreme drept Cioroi) în 1644.[3]
Demografie
[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Șimnicu de Sus
Români (86,06%)
Alte etnii (0,3%)
Necunoscută (13,64%)
Componența confesională a comunei Șimnicu de Sus
Ortodocși (83,31%)
Alte religii (2,2%)
Necunoscută (14,5%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Șimnicu de Sus se ridică la 5.733 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.627 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (86,06%), iar pentru 13,64% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,31%), iar pentru 14,5% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]
Istorie
[modificare | modificare sursă]La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Șimnicu, făcea parte din plasa Ocolul a județului Dolj, fiind formată din satele Albești, Duduvicești, Florești, Șimnicu de Jos și Șimnicu de Sus, având 2237 de locuitori. În comună funcționau trei biserici, trei școli mixte și o moară cu aburi.[7] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționau în aceiași plasă și comuna Izvoru, formată din satele Cioroiu, Cornetu și Izvoru, cu o populație de 1566 de locuitori, o școală mixtă frecventată de 60 de elevi și două biserici.[8]
Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Balta Verde a aceluiași județ, comuna Șimnicu înregistrând 3163 de locuitori, fiindu-i arondat și satul Românești,[9] iar comuna Izvoru – 1911, fiindu-i arondat și satul Leșile.[10] În 1931, se înființează pe teritoriul comunei și comuna Milești – care avea în compunere satele: Duțulești, Fântânele, Milești și Mogoșești.[11] Această comună făcea parte anterior din comuna Mălăești.
În 1950, comunele au trecut în cadrul raionului Craiova din regiunea Dolj, raion care a fost inclus doi ani mai târziu în regiunea Craiova și (după 1960) în regiunea Oltenia, primind între timp denumirea de Șimnicu de Sus, iar satul Cioroiu din comuna Izvoru a primit denumirea de Deleni. În 1968, comunele au revenit la județul Dolj, reînființat, în forma actuală, comuna Milești fiind împărțită între comunele Goiești și Șimnicu de Sus, iar comuna Izvoru a fost desființată și inclusă în comuna Șimnicu de Sus, devenită comună suburbană a Craiovei. Tot atunci, satul Șimnicu de Jos a trecut în componența municipiului Craiova.[12][13] În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, iar comuna Șimnicu de Sus a fost subordonată direct județului Dolj.[14]
Monumente istorice
[modificare | modificare sursă]În comuna Șimnicu de Sus se găsește Cetatea dacică de la Izvor (sec. I, Latène târziu), Biserica „Sf. Voievozi” din Albești (1820), Biserica „Sf. Dumitru” din Cornetu (1820), Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Milești (1870), Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Șimnicu de Sus, cartier Bariera Vâlcii (1867) și două cruci de piatră în curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului (1870). Toate aceste monumente sunt de interes local și sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Dolj.
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Comuna Șimnicu de Sus este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Ștefăniță-Laurențiu Ifrim[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[15]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 10 | |||||||||||
| Partidul Național Liberal | 2 | |||||||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 2 | |||||||||||
| Uniunea Salvați România | 1 | |||||||||||
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Rezultatele alegerilor locale din 2024”. Autoritatea Electorală Permanentă.
- ↑ „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. .
- ↑ „Site-ul primăriei Șimnicu de Sus”. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ↑ Lahovari, George Ioan (). „Șimnicul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 518, 519.
- ↑ Lahovari, George Ioan (). „Izvorul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 84.
- ↑ Melbert, N., ed. (). „Comuna Șimnicu”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 310.
- ↑ Melbert, N., ed. (). „Comuna Izvorul”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 302.
- ↑ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 156. .
- ↑ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ↑ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ↑ „DECRET-LEGE nr. 38 din 22 ianuarie 1990 privind abrogarea Legii nr. 2/1989 referitoare la organizarea administrativa a teritoriului tarii”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .