Sari la conținut

Comuna Celaru, Dolj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Celaru
  comună  
Map
Celaru (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°01′51″N 24°08′21″E ({{PAGENAME}}) / 44.03085°N 24.139116°E44.03085; 24.139116

Țară România
Județ Dolj

SIRUTA71634

ReședințăCelaru
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Celaru[*]Ștefan Antonie[*][1] (PSD, )

Suprafață
 - Total8700 ha km²

Populație (2021)
 - Total3.929 locuitori

Fus orarUTC+02:00

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation ID Modificați la Wikidata

Celaru este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Celaru (reședința), Ghizdăvești, Marotinu de Jos, Marotinu de Sus și Soreni.[2] Este singura localitate rurală din județ cu muzeu etnografic. Beneficiază de apă curentă (realizată print-un program Sapard), precum și o rețea de CATV.

Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județul Olt, fiind deservită de DJ604 care o leagă de localitățile Leu respectiv Vișina. Se află la o distanță de 50 km de municipiul- reședință de județ Craiova și la o distanță de 20 km de Caracal.



Componența etnică a comunei Celaru

     Români (89,87%)

     Romi (1,53%)

     Alte etnii (0,05%)

     Necunoscută (8,55%)




Componența confesională a comunei Celaru

     Ortodocși (90,94%)

     Alte religii (0,41%)

     Necunoscută (8,65%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Celaru se ridică la 3.929 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.593 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (89,87%), cu o minoritate de romi (1,53%), iar pentru 8,55% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,94%), iar pentru 8,65% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Balta-Oltul de Jos a județului Romanați și era compusă numai din satul de reședință cu același nume, cu o populație de 1890 de locuitori. În comună funcționa o școală mixtă frecventată de 50 de elevi și o școală.[6] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționau în aceiași plasă și comunele Ghizdăvești, Marotinu de Jos, Marotinu de Sus și Soreni. Comuna Ghizdăvești era formată din satele Ciunei, Ghizdăvești și Lupănești, cu o populație de 842 de locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă frecventată de 41 de băieți și 7 fete,[7] comunele Marotinu de Jos și Marotinu de Sus (formate amândouă din satele de reședință cu același nume), aveau o populație de 705 respectiv 1013 de locuitori. În Marotinu de Jos funcționa o școală mixtă frecventată de 34 de elevi și o biserică ridicată în 1795, iar la Marotinu de Sus funcționa o școală mixtă frecventată de 34 de elevi și o biserică ridicată în 1864,[8][9] iar comuna Soreni era formată și ea numai din satul de reședință cu același nume, cu o populație de 1451 de locuitori. În comună funcționa o școală mixtă și două biserici.[10]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Ocolul din același județ. Comuna Celaru avea o populație de 2120 de locuitori,[11] comuna Ghizdăvești avea 2045 (satul Lupănești fiind transferat la comuna Marotinu de Sus),[12] comuna Marotinu de Jos 879, comuna Marotinu de Sus 1252,[13] iar comuna Soreni avea 844.[14] În 1931, satul Lupănești a trecut din nou la comuna Ghizdăvești.[15]

În 1950, comuna a trecut în cadrul raionului Caracal din regiunea Dolj, raion care a fost inclus doi ani mai târziu în regiunea Craiova și (după 1960) în regiunea Oltenia. Între timp, comuna Ghizdăvești a fost desființată și inclusă în comuna Celaru, satul Ciunei fiind trecut la comuna Apele Vii. În 1968, comunele au trecut la județul Dolj, comunele Marotinu de Jos, Marotinu de Sus și Soreni fiind desființate și incluse în comuna Celaru. Tot atunci, satul Lupănești a fost desființat și comasat cu satul Ghizdăvești.[16][17]

Monumente istorice

[modificare | modificare sursă]

Opt monumente istorice de interes local din comuna Celaru sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Dolj. În satul Celaru se găsesc bisericile „Sf. Nicolae”, „Intrarea în Biserică” și „Sf. Nicolae” (cu datări din 1830, 1891 și 1860, în satul Ghizdăvești se găsesc bisericile „Sf. Ioan Botezătorul” și „Sf. Voievozi” (cu datări din anii 1856 respectiv 1855), în satele Marotinu de Jos și Marotinu de Sus se găsesc: Biserica „Sf. Arhangheli” (în satul Marotinu de Jos cu datare din 1875) respectiv Biserica „Cuvioasa Paraschiva” (în satul Marotinu de Sus cu datare din 1868), iar în satul Soreni se găsește biserica cu hramul „Intrarea în Biserică”, care datează din anul 1853.

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Celaru este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Ștefan Antonie[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[18]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Partidul Național Liberal5      
Alianța pentru Unirea Românilor2      
  1. „Rezultatele alegerilor locale din 2024”. Autoritatea Electorală Permanentă.
  2. „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. .
  3. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
  4. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  5. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  6. Lahovari, George Ioan (). „Celariul, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 312.
  7. Lahovari, George Ioan (). „Ghizdăvești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 527, 528.
  8. Lahovari, George Ioan (). „Marotinul-de-Jos sau, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 243.
  9. Lahovari, George Ioan (). „Marotinu-de-Sus, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 243.
  10. Lahovari, George Ioan (). „Soreni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 451.
  11. Melbert, N., ed. (). „Comuna Celaru”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 652.
  12. Melbert, N., ed. (). „Comuna Ghisdăvești”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 657.
  13. Melbert, N., ed. (). „Comunele Marotinu de Jos și Marotinu de Sus”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 652.
  14. Melbert, N., ed. (). „Comuna Soreni”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 664.
  15. Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 332. .
  16. „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
  17. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
  18. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]