Proteză (lingvistică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În lingvistică, proteza (la prothesis < greaca veche πρόθεσις próthesis) este o schimbare fonetică ce constă în adăugarea unui sunet la începutul unui cuvânt care la origine nu îl avea. Poate fi observată uneori în vorbirea curentă, cuvântul nefiind izolat, ci integrat în lanțul vorbirii. Un exemplu în limba engleză este left turn „viraj la stânga” pronunțat [əleft təːn], cu proteza lui [ə] la cuvântul left[1].

În evoluția cuvintelor[modificare | modificare sursă]

În perspectiva foneticii istorice, proteza este o schimbare ce poate interveni în evoluția cuvintelor de la o limbă mamă la o limbă fiică. De pildă, grupurile de consoane inițiale de cuvânt [sp], [st] și [sk], din latină, au primit în unele limbi romanice (spaniola, franceza) un [e] protetic. În franceză, [s] a căzut în unele cazuri: la spiritus „spirit” > es espíritu, fr esprit; stella „stea” > estrella, étoile; schola „școală” > escuela, école[2], spatula(m) „umăr” > fr épaule, scutu(m) „scut” > écu[3]. Dacă în limbile romanice a avut loc în general proteza unei vocale înaintea unei consoane, în unele limbi slave s-a produs proteza unei consoane înaintea unei vocale, bunăoară în limba bielorusă: вока [voka] (cf. ru oко) „ochi”, вуха [vuxa] (cf. ru ухо „ureche”)[4].

În aromână este frecventă, deși nu generală și nu caracteristică tuturor graiurilor, proteza lui [a], mai ales înaintea lui [r]: arău „rău”, aratsi „rece”, arădătsină „rădăcină” etc.[5]. Și în română se întâlnește această proteză în variante nestandard ale unor cuvinte: alămâie „lămâie”, amiroase „miroase”[6].

În procesul împrumutului[modificare | modificare sursă]

Proteza se produce în unele limbi în procesul de integrare a împrumuturilor lexicale. În limba bască, de pildă, există un fenomen asemănător cu cel din aromână, anume proteza lui [a] înaintea lui [r] cu care încep împrumuturi latine și romanice[7]. De asemenea, maghiara a păstrat până la o anumită etapă din evoluția ei intoleranța limbii de bază fino-ugrice față de grupurile de consoane la început de cuvânt, de aceea în împrumuturile relativ vechi s-a produs proteza unei vocale înaintea acestora: slavă veche dvor > udvar „curte”, la schola > iskola „școală”[8].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Crystal 2008, p. 398.
  2. ^ Bussmann 1998, p. 963.
  3. ^ Dubois 2005, p. 388.
  4. ^ Iarțeva 1990, articolul Белору́сский язы́к (Limba bielorusă).
  5. ^ Capidan 1932, p. 224.
  6. ^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul proteză.
  7. ^ Meyer-Lübke 1924, p. 171, apud Capidan 1932, p. 224.
  8. ^ A. Jászó 2007, pp. 52–53.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

Surse directe[modificare | modificare sursă]

Sursă indirectă[modificare | modificare sursă]

  • de Meyer-Lübke, Wilhelm, „Das Baskische” (Limba bască), Germanisch-romanische Monatschrift, anul IV, nr. 11, 1924