Disimilație
În fonetică, disimilația sau disimilarea este un proces prin care se creează o diferență între sunete identice din același cuvânt, sau se accentuează o diferență între sunete cu trăsături asemănătoare[1]. Sunetele în cauză pot fi învecinate sau nu[2]. Fenomenul contrar este asimilația.
Felurile disimilației[modificare | modificare sursă]
Disimilațiile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.
Poate fi vorba de un fenomen diacronic, adică ținând de istoria limbii. De exemplu, disimilația este cauza faptului că din limba latină clasică, cuvântul peregrinus „pelerin” a evoluat în latina vulgară la forma pelegrinus, apoi a dat în limba franceză pèlerin[3], în italiană pellegrino[1], iar în engleză pilgrim[4]. Primul [r] s-a diferențiat de al doilea. Un fenomen asemănător este evoluția cuvântului latinesc arbor în forma italiană albero, cu disimilarea primului [r], și în cea spaniolă arbol, în care s-a disimilat al doilea[1]. Un exemplu de disimilare între sunete nu identice, dar cu trăsături apropiate, se găsește în evoluția de la latinescul monumentum la românescul mormânt (accentuarea diferenței dintre [n] și [m])[2].
Disimilația poate fi și un fenomen sincronic. Are loc, de exemplu, când se spun frânturi de limbă, din cauza dificultății de a pronunța sunete sau grupuri de sunete care se repetă de mai multe ori[4]. Tot sincronică este disimilarea cauzată de cunoașterea greșită a unor cuvinte, de exemplu pronunțarea colidor în loc de coridor[2].
Din alt punct de vedere, există disimilare consonantică (exemplele de mai sus) și disimilare vocalică. Un exemplu pentru cea din urmă este la natare > *notare > ro a înota[5] și it nuotare[1]. În limbile din diasistemul slav de centru-sud are loc o disimilare vocalică de natură morfofonologică. La masculin singular, cazul instrumental are două variante de desinență, -om și -em, prima în cuvintele în care vocala precedentă este [e] (crtežom „cu un desen”), a doua în cazul vocalei precedente [o]: Milošem „cu Miloš”[6].
Din punctul de vedere al locului sunetului care se schimbă față de cel al sunetului care rămâne neschimbat, disimilația este regresivă (peregrinus > pellegrino) sau progresivă: arbor > arbol[2].
Există disimilație totală atunci când un sunet care se repetă cade. Pentru consoane, un exemplu este la fratrem > ro frate[2]. Reducerea diftongului au din latina clasică la a în latina vulgară a fost tot rezultatul unei disimilații totale: la clasică augustus > la vulgară *agustus > fr août „august”[1]. Un fenomen analog este căderea unei silabe care se repetă sau seamănă cu cea învecinată: ro standard mămăligă > ro regională măligă, ro standard mamă-sa > ro familiară mă-sa[2].
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e Dubois 2002, pp. 153–154.
- ^ a b c d e f Constantinescu-Dobridor 1998, articolul disimilație.
- ^ TLFi, article pèlerin, -ine.
- ^ a b Crystal 2008, p. 151.
- ^ DER, articolul înota. Semnul > înseamnă „a evoluat în”, iar * semnalează cuvinte neatestate în scris, dar reconstituite de lingviști.
- ^ Čirgić 2010, p. 56.
Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]
- Ciorănescu, Alexandru, Dicționarul etimologic al limbii române, București, Saeculum I. O., 2007 ISBN 973-9399-86-X; online: Dexonline (DER) (accesat la 18 mai 2018)
- cnr Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, Gramatika crnogorskoga jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010, ISBN 978-9940-9052-6-2 (accesat la 18 mai 2018)
- Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 18 mai 2018)
- en Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics Arhivat în , la Wayback Machine. (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 10 noiembrie 2018)
- fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
- fr Trésor de la langue française informatisé (Tezaurul limbii franceze informatizat) (TLFi) (accesat la 18 mai 2018)