Sari la conținut

Sîngera

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sîngera
—  Oraș  —

Sîngera se află în Moldova
Sîngera
Sîngera
Sîngera (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 46°54′47″N 28°58′40″E ({{PAGENAME}}) / 46.91306°N 28.97778°E

ȚarăRepublica Moldova Moldova
MunicipiuChișinău
Atestare documentară1485

Localități componenteDobrogea și Revaca

Guvernare
 - PrimarValeriu Popa (PPVP[1], 2019)

Suprafață
 - Total53,4 km²
Altitudine52 m.d.m.

Populație (2014)[2]
 - Total9,966 locuitori

Cod poștalMD-2091[3]
Prefix telefonic22

Localități înfrățite
 - HușiRomânia

Prezență online
https://singera.md/

Sîngera este un oraș din sectorul Botanica, municipiul Chișinău, Republica Moldova.

Orașul Sîngera este situat la sud-est de orașul Chișinău pe auto-magistrala ChișinăuOdesa întretăiat de râul Ișnovăț, la 18 km de centru municipal și 4 km de la stația Revaca.

Orașul Sîngera și localitățile din componența lui, satele Dobrogea și Revaca ce activează în baza Legii nr. 764 – XV din 27.12.2001 “Privind organizarea administrative teritorială” a fost format la 30 martie 1988 prin decretul Sovietului Suprem nr.2617-XI.

Istorie

Sîngera a fost atestată documentar pentru prima dată la 8 iunie 1485 cu denumirea Sultana. Se spune că, în urma unei bătălii crîncine dintre moldoveni și turci, ce s-a dus în valea satului, „se vărsară atîta sînge, încît acesta ajungea pînă la glezna cailor”, de aici și denumirea – Sîngera. Conform recensămîntului populației din anul 1772-1775 Sîngera se afla în ținutul Hîrlău, stanul Bahluisc și aparținea lui Enache Damur. În localitate se numărau 6 gospodării, țărani dependenți, 3 aprozi care slujeau pe lîngă divan și nu plăteau impozit.

După datele recensămîntului din 1774 în sat existau 6 case. Alte date privind recensămîntul populației din anul 1817 arată că Sîngera dispunea de 121 de gospodării cu 663 de locuitori. În 1885 – a fost deschisă I școală, iar peste 5 ani aici învățau 17 băieți conduși de preotul Petru Naghița. La 1898 este întemeiată școala pe lîngă biserică pentru fete și băieți, la 1910 – în școală studiau 50 de copii, iar peste 2 ani 70. Iar în anul 1947 s-au format două școli: de 7 ani și primară.

La începutul sec. XX, Sângera avea 100 de case, cu o populație de 782 suflete, țărani români, o școală elementară rusă. Locuitorii posedau 912 desetine de pământ. proprietarul, boierul C. Russo avea 616 desetine.[4]

Potrivit izvoarelor bisericești, în anul 1912, de renumitul pictor rus Peskariov (?), a fost zidită din piatră, Biserica Adormirea Maicii Domnului din orașul Sîngera.

Actualmente în oraș mai functioneaza un locas sfint cu hramul Sfinții drepții Părinți Ioachim și Ana.

Din 10 iunie 2004 în orașul Sîngera a început să funcționeze un post de radio prin eter 96,2 MHz FM fondat de Organizația Obștească de Informare din Sîngera, director Victor Mocanu.[5]

Demografie


Structura etnică, conform recensământului din 2014

     Moldoveni (86,57%)

     Români (8,26%)

     Ruși (2,78%)

     Ucraineni (1,58%)

     Găgăuzi (0,3%)

     Alții (1,42%)

Structura etnică

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2014[6]:

Grup etnic Populație % Procentaj
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
8,534
823
85.67%
8.26%
Ruși 277 2.78%
Ucraineni 157 1.58%
Găgăuzi 30 0.30%
Bulgari 14 0.14%
Alții 67 0.67%
Nedeclarat 60 0.60
Total 9,962 100%

Orașe înfrățite

Vezi și

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sîngera

Referințe

  1. ^ „Lista primarilor aleși în cadrul alegerilor locale generale din 20 octombrie 2019” (PDF). Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova. . Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  2. ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în . 
  3. ^ http://date.gov.md/ro/system/files/resources/2015-11/coduri%20postale%20RM.xlsx  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Arbore, Zamfir. Dicționar statistic al Basarabiei. 1904.
  5. ^ Curaj.TV – media alternativă, Curaj.TV – media alternativă 
  6. ^ „Recensamântul Populației si al Locuințelor 2014”. recensamint.statistica.md. Accesat în .