Portal:Rusia

Căutare · Index · Cuprins · Categorii · Articole · Fișiere · Formate · Utilizatori · MediaWiki · Wikipedia · Pagini de Ajutor · Portaluri · Proiecte · Întreținere · Servicii · Unelte · Distincții

modificare

Rusia

Flag of Russia	The Coat of arms of Russia.

Rusia (rusă Росси́я / Rosíia), sau Federația Rusă (Росси́йская Федера́ция / Rosíiskaia Federáțiia), este o țară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa și Asia. Cu o suprafață de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă țară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta țară din punct de vedere al numărului de locuitori. Rusia are frontiere terestre cu următorii vecini (în sensul trigonometric, de la nord-vest la sud-est): Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia și Coreea de Nord. De asemenea, se află foarte aproape de Statele Unite ale Americii, Canada, Armenia, Iran, Turcia și Japonia. SUA se află la o depărtare de numai 3 km în Insulele Diomede, (una sub controlul Rusiei, cealaltă sub controlul SUA), iar Japonia (Hokkaido) se află la o depărtare de 20 km de Insulele Kurile. (Vezi și: Disputa Insulelor Kurile).

În timpul URSS-ului, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o țară îndependentă și un membru cu o mare influență în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, țara s-a numit în mod oficial Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbușirea URSS-ului este considerată succesoarea de drept în problemele internaționale al defunctei URSS.

Cea mai mare parte a teritoriului, populației și producției industriale ale Uniunii Sovietice, una dintre cele două superputeri ale lumii, au rămas în Rusia. După prăbușirea URSS-ului, rolul pe scena lumii a Rusiei a fost diminuată mult în comparație cu cel al URSS-ului. În octombrie 2005, statisticile oficiale arătau că populația a scăzut cu mai mult de o jumătate de milion de cetățeni, ajungând la cifra de 143 de milioane de oameni.

Mai mult despre Rusia...

modificare

Articole selectate

Invazia franceză a Imperiului Rus condusă de Napoleon Bonaparte (1812) a fost punctul de cotitură al războaielor napoleoniene. Campania militară anti-rusă a decimat aproximativ 98% din forțele invadatoare imperiale franceze și ale aliaților lor. Uriașul impact pe care l-a avut acest război în coștiința rusă poate fi recunoscut după interesul tuturor generațiilor pentru romanul Război și pace al lui Lev Tolstoi, dar și după folosirea în scopuri propagandistice a denumirii de Marele Război pentru Apărarea Patriei dat luptei împotriva invaziei germane în URSS din 1941-1945.

Până în 1941 invazia lui Napoleon era cunoscută în Rusia ca Războiul Patriotic (în limba rusă Отечественная война - 'Otecestvennaia Vaina), iar termenul de Războiul Patriotic din 1812 a fost folosit pentru al deosebi de Marele Război Patriotic – campania de pe frontul de răsărit din al doilea război mondial. In Rusia, invazia napoleoniană mai este denumită câteodată și "Războiul din 1812", ceea ce poate crea confuzii cu războiul din 1812 dintre Regatul Unit și Statele Unite ale Americii.

Pe 24 iunie 1812, Grande Armée, cu un efectiv de 691.501 de oameni, cea mai mare armată mobilizatăpână în acel moment dat în istoria europeană, a traversat râul Neman și s-a îndreptat către Moscova.

Victoria rușilor împotriva francezilor în 1812 a fost o lovitură uriașă dată ambițiilor lui Napoleon de dominare a Europei. La fel precum catastrofica înfrângere a puterii navale franceze în bătălia de la Trafalgar din 1805, campania din Rusia a fost un punct de turnură al războaielor napoleoniene, care au dus în cele din urmă la înfrângerea definitivă a lui Napoleon și la exilul lui în Insula Elba. Pentru Rusia, termenul "Отечественная война – război patriotic" a devenit un simbol care a întărit identitatea națională, care avea să aibă un efect uriaș asupta patriotismului rus în secolul al XIX-lea. Rezultatul indirect al mișcării patriotice a rușilor a fost o uriașă dorință de modernizare a țării, ceea ce va duce la o serie de revoluții, începând cu Revolta Decembriștilor și încheind cu Revoluția din Februarie 1917.

continuare >>>

modificare

Imagine selectată

Piața Roșie (în limba rusă Красная площадь, Krasnaia ploșcead) este cea mai cunoscută piață din Moscova. Piața separă Kremlinul, fosta reședință imperială, în prezent sediul președinției ruse, de zona comercială Kitay-gorod. Este locul din care pornesc, în toate direcțiile, marile străzi ale Moscovei și drumuri ale Rusiei, fiind de aceea considerată centrul Moscovei și al Rusiei.

Citește mai mult...

modificare

Știați că...

Pavel Kiseleff, portret de Franz Krüger, 1851

...Petru cel Mare a dat un ucaz la 20 decembrie 1699 prin care Rusia a trecut la calendarul iulian? Trecerea la calendarul gregorian s-a făcut la 1 februarie 1918 de către guvernul URSS.
...Anna Anderson-Mabahan a luptat în zadar, ca presupusă mare prințesă a Rusiei, pentru recunoașterea ca fiică a țarului?
...Sankt Petersburg a fost fondat de țarul Petru cel Mare în 1703 ca o „fereastră către Europa”, fiind de la acea dată capitală a Imperiului Rus până în 1918.
...potrivit revistei Forbes, Moscova este capitala cu cei mai mulți miliardari în dolari din lume (aprox. 50)?
...Regiunea Autonomă Evreiască din Rusia este o regiune mai întinsă decât suprafața statului modern Israel? Din 190.915 de locuitori (în 2002) din această regiune, doar aproximativ 1,2% sunt evrei.
...după alegera în funcția de președinte al Rusiei al lui Vladimir Putin, Steagul Victoriei (Steagul Roșu) a fost adoptat ca steag oficial al Armatei Rusiei?
...Rasputin avea reputația că păstrează cutii cu părul virginelor cu care a a avut relații intime? Când casa în care a locuit a fost dărâmată în 1977, autoritățile au dezgropat câteva cutii cu păr îngropate în grădină.
...Ivan cel Groaznic fost primul cneaz moscovit care s-a intitulat „țar”.?
...Pavel Kiseleff ca ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856-1862, a sprijinit Unirea Principatelor Române?

modificare

Arta în Rusia

Aleksandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet și dramaturg clasic rus, considerat întemeietorul literaturii ruse moderne.

Poetul Aleksandr Sergheevici Pușkin, fiul Nadejdei Osipovna Pușkina (1775-1836) și al lui Serghei Lvovici Pușkin (1770-1848) s-a născut, la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799. În 1811 viitorul poet s-a înscris la școala nou înființată la Țarskoe Selo, (azi orașul Pușkin) unde va studia până în 1817. La vârsta de cincisprezece ani publica primul poem. În 1820 publică primul său lung poem, Ruslan și Ludmila.

Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823. După o călătorie de vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz și Fântâna din Bahcisarai. În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până in 1826. Cu ajutorul anumitor autorități reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui pe care o și obține.

În revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sânt găsite în mâinile unor insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa călătoreasca sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.

continuare >>>

modificare

Istoria Rusiei

Cazacii erau un grup multietnic care trăia în stepele sudice al Europei Răsăritene și ale Asiei rusești, care au devenit renumiți pentru dorința lor de autoguvernare și pentru măiestria militară, în special în domeniul luptei călare. De asemenea, prin cazac poate fi numit și soldatul unei unități militare căzăcești.

Numele de cazac a intrat în limbile europene prin francezul cosaque, probabil via limba poloneză (kozak), iar nu prin limba rusă (казак – kazak). Cuvântul este derivat din cuvântul turcic quzzaq, care este tradus prin "adventurier" sau "om liber". Acest cuvânt a fost descoperit menționat pentru prima oară într-o cronică rutenă din 1395. Cazaci (qazaqlar) se numeau și apărătorii frontierelor din Hanatul Kazanului.

Cazacii au devenit cunoscuți în Europa Occidentală la mijlocul secolului al XVII-lea ca urmare a marei revolte a zaporojenilor conduși de Bogdan Hmelnițki împotriva statului polono-lituanian, care a zguduit fundațiile geopolitice ale Europei Răsăritene.

Au devenit faimoși cazacii (în limba rusă: каза́ки, kazaki) de pe Don, Terek și din regiunile Uralului, ca și din Siberia, pe care acești aventurieri și oameni liberi au colonizat-o în secolul al XVII-lea. Numărul cazacilor a crescut continuu, în special în perioada medievală târzie, lor alăturânduse numeroși iobagi ruși (dar nu numai), care fugiseră de pe moșiile stăpânilor lor. Până în cele din urmă, cazacii au devenit apărători ai granițelor etnice și de stat. Cazacii au fost înrolați în armata regulată rusă din secolul al XVIII-lea până la începutul celui de-al XIX-lea. În timpul războiului civil din Rusia, ei au lupta în ambele tabere, deși trebuie spus că armata cazacilor de pe Don a fost principala forță care s-a împotrivit bolșevicilor. Ca urmare a victoriei celor din urmă, în vremurile sovietice, cultura cazacilor a fost subiectul persecuțiilor comuniștilor, iar populația căzăcească a trebuit să supraviețuiscă mai multor valuri de foamete. În preajma celui de-al doilea război mondial, regimentele căzăcești au fost reînființate. În momentul de față, în Rusia, cazacii sunt priviți ori ca urmași etnici ai vechilor cazaci, ori ca urmași ai vechilor soldați de frontieră. Ultima categorie este evidențiată în mod separat în armata rusă, din rândurile acesteia făcând parte aproximativ 150.000 de cazaci. Aproape un milion de descendenți ai cazacilor se mândresc azi cu originea lor, tradițiile căzăcești trăind o perioadă de puternică revigorare, în mod special in sudul Rusiei.

continuare >>>

modificare

Curiozități din Rusia

Birul pe barba a fost platit.

Petru I Romanov, Petru cel Mare (1672 - 1725, țar din 1682), vrând să-și occidentalizeze imperiul prin măsuri autoritare, i-a obligat printr-un ucaz pe mujici să-și sacrifice barba. Cei care doreau cu orice preț să o păstreze, trebuiau să plătească un impozit special. Mai mult, țăranii cu barbă nu puteau să intre în orașe decât după ce achitau o altă taxă (un fel de acciză pentru barbă) și numai dacă purtau agățată de gât o placă de metal pe care scria: Birul pe barbă a fost plătit. Se va zice că asemenea lucruri se petreceau în secolul al XVII-lea, doar în Rusia. Dar ceva asemănător s-a petrecut în plin veac douăzeci. În iulie 1926, Mustafa Kemal Atatürk, președinte al Turciei din 1923 și făuritor al Turciei moderne, a vrut și el să reglementeze cu forța vechile deprinderi. Una dintre legile promulgate de el stipula: Purtarea fesului reprezintă un atentat împotriva siguranței statului.

Mizerie imperială.

Aflat în vizită la Londra, același țar Petru cel Mare este găzduit într-o frumoasă și cochetă reședință de pe celebra Buckingham Street. Englezii au stricat orzul pe gâște, cum se spune, căci țarul a refuzat camera somptuasă ce-i fusese repartizată și s-a înghesuit împreună cu servitorii într-o cămăruță. Rușii au închinat mai multe pahare, s-au îmbătat, iar a doua zi, regele Wilhelm al III-lea, venit în vizită, nu a putut intra în cameră din cauza mirosului greu și apăsător. Dar asta nu a fost tot căci la plecare, țarul și slujitorii săi au furat toate tablourile pe care le-au găsi în frumoasa lor reședință. Din câte se vede, erau mari iubitori de artă...

modificare

Hărți

modificare

Știri

8 mai 2008: Duma de Stat a aprobat numirea lui Vladimir Putin ca prim-ministru al Rusiei.
7 mai 2008: Dmitri Medvedev a devenit oficial Președintele Rusiei și l-a nominalizat ca prim-ministru pe Vladimir Putin.
6 aprilie 2008: Soci, Rusia – Președintele Statelor Unite, George W. Bush, l-a întâlnit la Soci pe omologul său rus Vladimir Putin. Această ultimă întâlnire a celor doi oameni politici în calitatea lor de președinți a decurs într-un mod deosebit de armonios.

Bush şi Putin la summit-ul din Heiligendamm

4 aprilie 2008: București, România – Între zilele de 3 și 4 aprilie s-a desfășurat la București summit-ul NATO 2008. A fost o întâlnire la care au luat parte toți conducătorii statelor din NATO. În plus, la summit au participat președintele afgan Hamid Karzai, delegații din Macedonia și Republica Moldova, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, președintele CE, José Manuel Durão Barroso, și președintele rus Vladimir Putin.
3 martie 2008: După numărarea a 99,45% din voturi, comisia electorală a anunțat că Dmitri Medvedev‎ a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia, obținând până în acest moment 70,23% din voturi.
21 februarie 2008: Ambasada Federatiei Ruse în România a salutat poziția Parlamentului României în privința independenței Kosovo, anunță un comunicat al Ambasadei ruse la București.

modificare

Biografie selectată

Vladimir Ilici Lenin (rusă: Влади́мир ́Ильич Ле́нин), numele de familie originar: Ulianov (Улья́нов) (22 aprilie (10 aprilie (stil vechi)) 1870 – 21 ianuarie 1924), a fost un revoluționar rus care a condus partidul bolșevic, primul Premier al Uniunii Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism.

„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul față de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt multe teorii despre proveniența pseudonimului său, iar Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident, este în mod eronat numit "Nikolai Lenin", deși niciodată nu a purtat acest nume în Rusia.

Lenin s-a născut în Simbirsk, Rusia. Tatăl său, Ilia Nicolaevici Ulianov (1831 - 1886), a fost funcționar civil superior în domeniul educației, care a militat pentru democrație și educație liberă universală în Rusia; mama sa , Maria Alexandrovna Ulianovna (1835 - 1916), avusese numele premarital "Blank". Proveniența etnică și religioasă a lui Lenin era foarte variată: avea ascendență calmîcă prin bunicii paterni, germană, prin bunica maternă, care era luterană, precum și evreiască prin bunicul matern (care s-a convertit la creștinism). Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) a fost botezat după ritul bisericii ortodoxe ruse.

continuare >>>

modificare

Citate

"Patria este acolo unde suntem iubiți. "
Mihail Lermontov, poet

"Iertăm întotdeauna ceea ce înțelegem."
Mihail Lermontov

"Înțelepciunea înseamnă să știi unde să te oprești, să știi ce e permis și ce e interzis."
Lev Tolstoi, scriitor

"Existența morții ne obligă să dăm vieții noastre un sens pe care aceasta să nu i-l poată lua."
Lev Tolstoi

"Dacă un om râde din tot sufletul, înseamnă ca e un om bun."
Dostoievski, scriitor

"Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică."
Stalin, om politic

"Rusia este o parte a culturii europene."
Vladimir Putin, om politic

"În clipa hotărâtoare, rusul știe întotdeauna ce are de făcut."
Gogol, scriitor

modificare

Categorii

modificare

Articole de calitate

Biografii:

	Anna Ahmatova
	Ivan Andreevici Krîlov
	Lev Tolstoi
	Vladimir Ilici Lenin
	Iosif Vissarionovici Stalin

Istorie:

	Bătălia de la Austerlitz
	Războiul Civil Rus
	Războiul polono-sovietic
	Bătălia de la Varșovia, 1920
	Masacrul de la Katyń
	Frontul de Răsărit (Al Doilea Război Mondial)
	Operațiunea Barbarossa
	Bătălia de la Stalingrad